Programul de guvernare al cabinetului Nicolae Ciucă, 2021-2024

• DIVERSITATEA — garantarea respectului pentru diversitate și a unui mediu tolerant în procesul educațional;

• TRANSPARENȚA — utilizarea de mecanisme transparente de evaluare și menținerea unei comunicări deschise și oneste în procesul educațional;

• COLABORAREA — dezvoltarea parteneriatului școală-societate și menținerea unui climat constructiv în interiorul sistemului de educație.

Probleme structurale ale educației din România

Educația din România se confruntă cu o serie de probleme structurale, care afectează societatea și economia României. Cele mai importante probleme structurale includ aspecte legate de echitate, abandon școlar, acces redus și o rată mult prea mare de analfabetism funcțional. Principalii indicatori care confirmă accesul redus la educație sunt:

1. România are una dintre cele mai mici rate de acces la educația timpurie pentru copiii de 0—3 ani din Uniunea Europeană (media UE — 35,2%).

2. Rata de participare a adulților la programe de formare este cea mai mică din Uniunea Europeană, situată la doar 1,3% în 2019.

3. Rata de părăsire timpurie a școlii este a treia ca nivel din Uniunea Europeană, peste obiectivul național asumat în Strategia Europa 2020.

4. Ponderea tinerilor de 30—34 de ani cu o diplomă universitară este cea mai mică din UE. Practic, România pierde zeci de mii de copii și tineri „pe drum”, oferindu-le calificări insuficiente/nerelevante pentru piața muncii.

5. Lipsa de calitate și prestigiu a educației profesionale și tehnice, precum și insuficienta integrare a acesteia cu piața muncii.

6. Nevoia unor măsuri integrate în procesul educațional, prin colaborarea Ministerului Educației cu Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, precum și cu autoritățile locale. Însă problema accesului este dublată de calitatea necorespunzătoare a actului educațional din multe unități de învățământ. Conform testelor PISA, nivelul de competență la citit, matematică și științe plasează elevii de 15 ani din România pe ultimele locuri din Uniunea Europeană. Dintre aceștia, 44% sunt definiți ca analfabeți funcțional, afectând participarea viitoare a acestora la viața civică și economică. O problemă specială o reprezintă învățământul în limbile minorităților naționale care sunt dezavantajate din cauza lipsei resurselor educaționale, inclusiv a celor digitale și a constrângerilor normative ale efectivelor de elevi de la clasă. De asemenea, discrepanța mare a rezultatelor obținute de elevi la examenele naționale indică o problemă de inechitate structurală. O altă problemă importantă este și faptul că din perspectiva ponderii studenților la mia de locuitori, România ocupă ultimul loc din Uniunea Europeană. Cercetarea din România a suferit de pe urma subfinanțării cronice. Cu cea mai mică pondere a PIB alocată cercetării din UE, nu este deloc surprinzător că România a ajuns să fie calificată de către Comisia Europeană drept inovator modest. Toate aceste probleme sunt agravate de calitatea precară a infrastructurii. De la numărul insuficient al creșelor și grădinițelor, la numărul mare al clădirilor școlare fără apă curentă sau autorizare ISU, copiii și profesorii din România nu beneficiază de condiții adecvate de desfășurare a procesului educațional. Existența acestor probleme structurale limitează capacitatea României, în ansamblu, de a construi o societate dezvoltată în contextul unei economii globale competitive și bazate pe tehnologie. Totodată, riscul ridicat de perpetuare a sărăciei și de limitare a mobilității sociale este agravat de campanii de dezinformare și de știri false.

Provocările și oportunitățile crizei sanitare

Pandemia generată de virusul SARS-CoV-2 a forțat trecerea educației în mediul online și a adus în prim- plan nevoia de a accelera o serie de reforme structurale — digitalizarea, personalizarea educației, debirocratizarea, structurarea și adecvarea curriculumului, concentrarea pe competențe-cheie și adaptarea la cerințele actuale ale unei societăți aflate în transformare accelerată. De asemenea, pandemia a făcut și mai vizibile clivajele între diversele medii sociale. Se evidențiază nevoia de recuperare, atât în termeni de competențe, cât și socioemoțional. O atenție deosebită se va acorda măsurilor remediale și continuării investițiilor în dezvoltarea infrastructurii digitale, a competențelor digitale în rândul elevilor și cadrelor