Programul de guvernare al cabinetului Nicolae Ciucă, 2021-2024

• Promovarea și folosirea pe scară largă a principiilor bugetului participativ pentru tineret (în care proiectele sunt propuse de grupuri informale de tineri sau organizații de tineret, dar și selecția este făcută prin vot de către comunitate) sau ale finanțării participative de tip crowd-funding comunitar;

• Complementaritatea și crearea de sinergii între activitățile de tineret susținute din bugetul local, național și european (inclusiv din Fondurile Europene Structurale și de Investiții pentru perioada 2021—2027) și folosirea mecanismelor de finanțare simplificate;

• Suport pentru implementarea Corpului Român de Solidaritate și Cooperare (CRESC).

6. Creșterea impactului tinerilor asupra deciziilor autorităților publice

• Sprijinirea înființării de Consilii Consultative pe Probleme de Tineret (mediul urban) și a Forumurilor Locale de Tineret (rural) prin realizarea și distribuirea unui standard de organizare și funcționare a consiliilor consultative pentru tineret, cât și a forumurilor locale, având la bază principiile bunei guvernări;

• Introducerea unor mecanisme de participare a tinerilor (cum ar fi bugetarea participativă de tineret) prin susținerea eforturilor locale în acest sens și prin testarea și validarea unor mecanisme similare la nivel regional și național;

• Identificarea de proiecte și bune practici implementate de organizațiile de tineret din țară pentru a le putea scala și transmite către comunitățile și tinerii care are au cea mai mare nevoie de ele;

• Definirea și sprijinirea grupurilor informale de tineri;

• Sprijinirea și încurajarea voluntariatului.

7. Incluziunea tinerilor cu posibilități reduse

• Sprijinirea incluziunii sociale a tinerilor aflați în situații vulnerabile;

• Creșterea gradului de incluziune în societate a tuturor minorităților — etnice, sexuale, confesionale etc.;

• Abordarea strategică a nevoilor, problemelor, provocărilor și oportunităților de dezvoltare a tinerilor din mediul rural în politici de tineret sustenabile și relevante în raport cu nevoile de dezvoltare ale comunităților locale;

• Încurajarea dialogului responsabil între tinerii din mediul rural și reprezentanții autorităților publice, incluziunea tinerilor în viața comunității și creșterea rolului pe care aceștia îl au în procesul de luare a deciziilor;

• Facilitarea accesului tinerilor din mediul rural la o educație de calitate și oportunități de dezvoltare personală, profesională și socială în limba maternă;

• Îmbunătățirea modului prin care se realizează cursurile de formare profesională a adulților cu vârsta de până în 35 de ani;

• Sprijinirea UAT-urilor în vederea integrării tinerilor instituționalizați în comunitate.

MINISTERUL CULTURII

Impactul activității sectoarelor cultural-creative din România, în anii în care economia este sănătoasă, și nu combaterea efectelor pandemiei este preocuparea prioritară, reprezintă aproximativ 3,6% din PIB și vizează nu doar populația țării, ci atât diaspora, cât și turiștii atrași de moștenirea culturală, aflată într-un permanent proces de fructificare și revalorificare. În schimb, efectele distructive ale eterogenității nivelului de cultură și educație și, totodată, ale absenței unor politici culturale, sunt lipsite de orice echivoc și se fac simțite în orice moment și domeniu al vieții cotidiene. Cultura este un factor integrator al tradițiilor, al patrimoniului, al diversității, al creațiilor artistice și al noilor platforme de comunicare și trebuie tratată corespunzător pentru a se crea/consolida instituții pe măsura beneficiilor pe care doar acest liant al societății le poate oferi. Pentru protejarea și transmiterea ei către generațiile viitoare, patrimoniul cultural trebuie privit prin prisma specificului și specificităților fiecărui tip de patrimoniu: material, imaterial, mobil, imobil, subacvatic, ș.a.m.d. Trebuie abordat simultan și complementar prin prisma celor două mari specificități ale sale: patrimoniul material (de la arheologie la monumente istorice, de la arhitectură, artele frumoase la muzee, de la infrastructură culturală la monumentele de for public — fără ca enumerarea să fie limitativă) și patrimoniul imaterial (de exemplu: tradiții, obiceiuri, literatură, media, cinematografie și artele spectacolului, evenimente culturale de masă, meșteșuguri, sport, gastronomie ș.a.m.d.). Doar prin stimularea acestei complementarități, diversitatea și bogăția patrimoniului cultural pot redeveni valoare generatoare de valori pentru cetățeni și societate, dinspre trecut, prin prezent, înspre viitor. Doar astfel vom trece de la o schimbare de discurs la o reorganizare din temelii a sectoarelor, asigurând condițiile juridice, materiale, fiscale și de protecție socială, pentru a crește contribuția sa de 3,6% din PIB-ul României la nivelul anului 2018. Doar astfel, preocuparea față de patrimoniul cultural material și imaterial național