Program de guvernare AUR 2024

timp ce acesta înregistrează cele mai mari rate de profit din Uniune. Deși România este cea mai slab „bancarizată” țară din UE (ponderea activelor bancare în PIB de 50%, față de media UE de 250%), rentabilitatea capitalului bancar în România este cea mai mare din Uniune, de peste 20 de procente, în timp ce media UE este de sub 8%. În 2023, băncile din România, în majoritate covârșitoare străine (70% din sistem), au înregistrat cele mai mari profituri din ultimii 34 de ani, în condițiile în care accesul la credite bancare este accesibil doar pentru 15% dintre companii. Aspectul este întărit de cea mai scăzută rată de intermediere financiară din UE (27,4%, față de media europeană de cca. 85%), sau a țărilor vecine – Polonia, Cehia, Bulgaria, care au o rată de intermediere financiară de peste 51%. De aici rezultă că băncile au făcut profit pe seama economiei, prin specularea depunerilor, a titlurilor de stat, și a împrumuturilor acordate statului la dobânzi exagerate, nu prin punerea în circulație a banilor, în economia reală românească. De altfel, dobânzile plătite de stat în 2023 pentru creditele luate intern și extern, se ridică la un sfert din PNRR (27 miliarde euro). Neavând bani suficienți, pentru că nu încurajează producția națională și din cauza instabilității legislației economice, guvernul este nevoit să se împrumute la băncile străine, la cele mai înalte dobânzi din Europa (7,1%). Cercul acesta vicios crește deficitul bugetar, care a ajuns la 16 miliarde euro, o pondere de 2% în PIB (dublă față de 2018-2019). O altă consecință a circulației monetare deficitare este submonetizarea economiei: raportul dintre masa monetară și produsul intern brut este cu mult sub cel necesar unei funcționări normale a economiei. Astfel, s-a format în timp un pronunțat decalaj monetar. O parte însemnată a disponibilităților (în lei și valută convertibilă) nu-și găsește plasamente în economia reală.

• Decalajul intern, între industrie și agricultură, între orașe și sate, dintre regiunile istorice, în special între București și restul Româ-

niei: Agricultura și satul, mediul rural, sunt tot mai decuplate de economia națională. Creșterea rapidă a PIB-ului în România s-a făcut pe seama celor mulți: termenul modern care exprimă situația se numește „divergență internă”, care la noi este una foarte dură. Divergența internă dintre Capitală și unul dintre cele mai sărace județe din Țară – Vaslui a crescut atât de mult, încât acest județ reprezintă doar 18% din PIB-ul Bucureștiului, pe cap de locuitor și se ridică la doar 36% din media națională. Rata disparității este aproape de două ori mai mare decât cea dintre cele mai sărace regiuni și cele mai bogate din Germania și Franța, unde procentul este de cca. 30-33%. Dacă Bucureștiul este pe locul 14 în clasamentul regional european, Moldova este pe locul 266, din cele 281 regiuni europene. Diferența dintre București și Moldova este de 5:1,

dintre București și Transilvania de 2,25:1. Bucureștiul (24,3% din PIB) are o intensitate economică cât județele Cluj, Timiș Constanța, Prahova, Brașov și Iași la un loc. Riscul de sărăcie în mediul urban este de 16,1% (orașele mari), în timp ce în mediul rural este de 50,1%.

• Rata de implicare în economia națională a mediului rural a scă-

zut cu 14% în ultimii ani: Acest fapt înseamnă că ruralul este tot mai decuplat de circuitele economiei naționale, aspect care pe de o parte, se traduce prin hrană pentru oraș tot mai multă și mai chimizată, din import și pe de alta, o sărăcie tot mai extinsă la țară.

• Decalajul internațional, schimbul inegal între România și statele

dezvoltate se accentuează: La cantități de muncă egale, dar cu grad diferit de prelucrare, România primește tot mai puțin și își adâncește deficitele. Din cauza dezindustrializării, România exportă materie primă pe care o reimportă sub formă de produse manufacturate, crescând deficitul balanței comerciale. Astfel, România exportă tona de floarea soarelui cu cca. 400 euro și importă ulei cu până la 2.000 euro tona. Motivul: din cele zece uzine de prelucrare ale florii soarelui, au mai rămas doar trei, din care două sunt controlate de interesele din străinătate, care produc „optimizat”, în funcție de interesele companiilor-mamă. Pe ansamblu, un raport al Băncii Naționale a României consemna în 2023 că unul dintre principalele riscuri sistemice este importul cu valoare adăugată mare și exportul cu valoare adăugată mică (materii prime). La fel stă situația în ceea ce privește grâul: importăm grâul exportat ieftin de noi, la prețuri de 13 ori mai mari, sub formă de cocă congelată pentru pâine sau de 30 ori mai scump, sub formă de napolitane. Rezultatul? Creșterea dezechilibrului de cont current, care se traduce, la rândul său, în dezechilibru valutar. Cronicizarea deficitului comercial are repercusiuni asupra producției: după ani și ani de exporturi cu valoare adăugată mică, pierdem capacitatea de producție – cele mai afectate sunt industriile de patiserie și al cărnii de porc, unde avem cele mai mari dezechilibre în zona alimentară. Față de 2020, conform datelor BNR, exportul de materii prime minerale a crescut de la 2,8% la 8,3% în 2022, ponderea produselor slab prelucrate sau neprelucrate ajungând la 65% din exporturile în același an. Aceste cifre arată o adâncire a României în statutul de economie slab dezvoltată, lucru ilustrat de scăderea importurilor cu conținut tehnologic ridicat cu 16% în același interval de timp: ponderea industriilor apte să absoarbă și să producă tehnologii scade în România, în loc să crească.

• Funcția în creștere a capitalului străin: Guvernele României nu au știut să-și facă din capitalul străin un partener în dezvoltarea. Implicarea