Program de guvernare AUR 2024

Avem în vedere demararea programului „AUR în cercetare – George

Emil Palade”, așa încât România să redevină factor motor al cercetării europene în cât mai multe domenii. Pentru finanțarea cercetării, AUR are în vedere ca fiecare facultate din universitățile publice care se vor afla în prima categorie a ierarhizării, să posede cel puțin un centru/laborator de cercetare, în care înrolarea studenților să aibă loc pe baza performanțelor academice, conectat la economia națională și la cerințele administrației publice prin contracte de cercetare anuale și multianuale, acordate pe bază de concurs. Bugetul de cercetare va crește etapizat odată cu PIB-ul, așa încât să ajungă în media europeană din PIB în cinci ani, pentru ca România să își construiască o reală economie bazată pe cunoaștere. Bugetul cercetării va avea două componente: fixă, care se acordă instituțiilor publice (universități, Academiei Române, centrelor de cercetare, întreprinderi, spitale etc.) funcție de clasificarea primită și una mobilă – de granturi/proiecte de oportunitate – comenzi punctuale, propuneri de proiecte. Componenta fixă se referă la finanțarea acelor proiecte definitorii pentru tipul de instituție și funcționarea lor de bază, asigurarea cercetării fundamentale. Componenta mobilă se referă la comenzile private sau publice, dar și la propuneri de cercetare dinspre institute, neincluse în componenta fixă de cercetare. Ambele tipuri de finanțare vor fi anuale și multianuale. Bugetul cercetării va fi accesat deopotrivă de Academia Română, universitățile private, întreprinderi de stat și particulare, cu mențiunea că instituțiile publice vor avea acces la ambele tipuri de finanțare în virtutea clasificării lor și a concursului de proiecte, în timp ce instituțiile private vor trebui să se califice la concursurile de proiecte pentru a accesa fonduri publice. Academia Română va avea o componentă de autofinanțare și de pe urma proprietăților sale, a căror recuperare va fi sprijinită de guvern, și în raport cu care posedă deplină autonomie de gestionare.

ÎNVĂȚĂMÂNT PENTRU COMUNITĂȚILE ISTORICE ROMÂNEȘTI DIN AFARA GRANIȚELOR

Românii nu se bucură de o rețea școlară în limba română în afara , cu excepția Voivodinei (Serbia) și Ucrainei, în această din urmă țară rețeaua școlară fiind „moldovenizată” și în plin proces de destructurare. Nici în diaspora, nici în comunitățile istorice, statul român nu a construit vreo școală, cu excepția celei de la Crasna, Ucraina, în 2002. Există școli de stat cu predare în limba română în Bulgaria și Ungaria, însă doar pentru un număr restrâns de materii și cu o programă care nu prezervă identitatea națională. În Albania există două școli construite din inițiativă privată, precum și școli temporare/duminicale pe lângă biserici în Timocul sârbesc. Populațiile românești cele mai numeroase – în Timoc (Serbia-Bulgaria), Grecia nu se bucură de niciun fel de educație de stat în limba română, iar cea din Ucraina este în curs de desființare. Până în 1948, în Balcani statul român finanța direct 120 de

școli primare, gimnaziale, licee, internate. Această infrastructură a fost pierdută fără ca statul român să întreprindă acțiuni serioase de recuperare a acestora după 1990. Conform Articolului 6 Dreptul la identitate și Articolului 32 Dreptul la învățătură din Constituția României, statul român respectă dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale să studieze și să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar. Pe bază de reciprocitate și prin respectarea dreptului minorităților naționale, solicităm înființarea de școli în limba română la toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar în comunitățile românești din diaspora. Programa școlară și manualele vor fi elaborate și avizate prin directa coordonare a Ministerul Educației din România, respectând solicitarea reciprocă. În prezent, în România fiecare minoritate are o rețea școlară cu învățământ în limba proprie, din bugetul României, în condițiile în care numărul acestora este de câteva ori mai mic decât numărul românilor de pe teritoriul lor. Astfel, pentru 11 minorități avem o rețea școlară extinsă pe 20 de județe: 926 cu predare în limba maghiară (555 exclusiv în limba maghiară), 370 unități școlare unde se predau limba și istoria romani (una exclusiv în romani), 10 licee și 26 școli organizează cursuri în limba ucraineană, 82 școli cu predare în limba germană (parțial sau exclusiv), 54 unități școlare unde se predă în turco-tătară. La acestea se adaugă circa 478 unități școlare construite sau renovate cu fonduri din Ungaria pentru etnicii maghiari și trecute în mentenanța statului român. În Transilvania există și Universitatea „Sapienția”, cu patru facultăți, finanțată din Ungaria. Guvernul AUR va demara construcția unei rețele private școlare, cu grădiniță, cazare și masă, pentru românii din comunitățile istorice și diaspora în următorul ritm pentru primul an: Ucraina – 30, Serbia 20, Bulgaria 15, Macedonia de nord 10, Albania 20, Croația 1, Kazahstan – 2, Grecia 10. În diaspora economică recentă (Europa de Vest), statul român va subvenționa funcționarea unor școli în fiecare parohie și câte un liceu pentru fiecare concentrare de 50 mii locuitori, demarând programul de construcție funcție de posibilitățile financiare. Programul de reconstrucție se va numi „Apostol Mărgărit” – învățătorul aromân, inspector al școlilor române din Macedonia. Pentru contribuția sa la punerea bazelor învățământului românesc în Balcani – a construit prima școală la 1860, Apostol Mărgărit a fost numit membru al Academiei în 1889. În medie, o școală de dimensiuni medii costă în România circa 500 mii euro. Costurile pentru o școală în comunitățile istorice mari: Ucraina, Timocul sârbesc, Grecia, Albania, se vor apropia de acest reper. Apreciem ca imperativă o inventariere precisă a comunităților istorice și diasporei, pentru a stabili necesarul de clase, personal, transport și, implicit costurile aferente.