Program de guvernare AUR 2024

energiei produse din surse regenerabile”. În felul acesta, conform specialiștilor, pe lângă faptul că România este importator net de energie electrică din 2019, SEN va intra în colaps în 2026 dacă nu se vor introduce în sistem surse de energie sigure. Situația este cu atât mai gravă, cu cât așa-numitele regenerabile au un randament de maxim 10-27%, față de 90% centralele pe gaz și cărbune – cu condiția să fie retehnologizate și față de un randament de peste 95% - energia nucleară – în care nu s-a investit semnificativ de când s-a pus în funcțiune ultimul reactor de la Cernavodă, în 1996.

• În ansamblu, economia României este într-un periculos dezechi-

libru fiscal, la rândul său generat de dezechilibre între sectoarele economice, imaturitate cronicizată a mecanismelor economiei de piață, dimensiune anormală a economiei nefiscalizate, investiții insuficiente în producție, insuficienta capitalizare a bogățiilor și descurajarea capitalului autohton. Acestea, la rândul lor sunt cauzate de o situație încă incertă a drepturilor de proprietate, de lipsa de coerență și de predictibilitate fiscală, maniera defectuoasă de finanțare a deficitului extern.

• Avem o economie fracturată: toate problemele enunțate mai sus sunt adesea agravate sau iau forma unor veritabile fracturi, între capitalul românesc și resursele solului și subsolului , între Industrie și agricultură – aceasta din urmă fiind dezindustrializată, între industrie și inteligența națională – capacitatea de inovare și forța de muncă românească, între industriile complementare (resurse natural, versus industria chimică, textilă, mecanică fină / aerospațială / militară / constructoare de mașini etc. Asemenea fracturi economice s-au creat între provinciile istorice, aspect agravat de slăbiciunea infrastructurii CFR și lipsa autostrăzilor sau șoselelor de mare viteză, a rețelei de transport pentru energie, în special peste munți. Marile artere navigabile nu sunt relaționate corespunzător cu economia națională - avem în vedere Dunărea și Marea, dar și căile navigabile interioare, aspect care accentuează legăturile slabe între provincii ale, dar și ale României față de marile centre economice mondiale. Toate acestea răspund la întrebarea – de ce este nevoie de „Fabricat în România”. Aceasta este însăși esența programului de redresare a economiei românești, începând cu cele mai sensibile și neglijate, până acum, ramuri ale sale – industria de apărare.

NEVOILE DE APĂRARE ȘI INDUSTRIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN CRIZĂ. SOLUȚIILE AUR PENTRU REDRESARE ȘI RELANSARE

Gravele probleme structurale ale economiei românești, enunțate mai sus, sunt în sine o amenințare la suveranitatea României. La toate acestea

se adaugă una directă, și în directă legătură cu problemele economice prezentate. În momentul de față, inclusiv Armata Română a atins unul dintre cele mai slabe niveluri de înzestrare din istoria sa, datorită unei învechiri în proporție de peste 90% a dotărilor, care generează nevoia stringentă a unui plan de achiziții de aproximativ 15 miliarde de euro. În aceeași ordine de idei, industria militară de armament românească a scăzut de aproape 10 ori, în ultimii 20 de ani. Este în joc însăși capacitatea de apărare a României, în condițiile în care în zonă plutește războiul, ajuns deja în proximitatea granițelor României. Dar nevoile de apărare nu trebuie acoperite, ca până acum. Bani sunt, pentru că România s-a angajat și cheltuie, conform standardelor NATO, 2% din PIB-ul său pentru apărare. Dar nu o face deloc eficient și în baza unui program viabil, ci „după dictare”. Situație care va lua sfârșit. În programul de guvernare AUR, condiționăm achizițiile de echipamente și tehnică militară de mecanisme off-set viabile, pentru a relansa industria națională de apărare. E un prim punct, din programul „Fabricat în România”. Tocmai datorită faptului că armata română a atins acest nivel scăzut de înzestrare, o ultimă soluție este dotarea bine gândită, în cadrul unui program pe termen mediu, cu echipamente de concepție străină, fabricate pe cât posibil în Țară, care pot astfel genera investiții în industria românească de apărare, care cu trei decenii în urmă se număra printre cei mai mari exportatori de armament la nivel mondial. Această relansare se poate face prin programele offset, de miliarde de euro. Acest „offset”, rezultat în urma achizițiilor de armament pentru dotările armatei se poate traduce în investiții în industria militară, dar și civilă, în acordarea de licențe de producție, în parteneriate între firme românești de profil și nume de referință la nivel internațional, în investiții în infrastructură, cercetare și educație. Există domenii militare, cum este cel al avionului de luptă multirol, de generație 4 și ulterior 5, al armelor aferente și al rachetelor cu rază medie și lungă sau al submarinelor, în care industria militară românească nu poate oferi soluții imediate. În acest context, deși Aerostar Bacău, de pildă, poate în ultimă instanță să refacă resursa ori să asigure modernizarea la nivelul Lancer a unor avioane MIG21 pentru forțele aeriene române sau străine, este preferabila totuși achiziția prin licitație, urmată de negociere, cu un carnet clar de condiții, caracteristici tehnice și financiare, asociabile unui punctaj și al unui pachet offset, după modelul achiziției a 48 de avioane de lupta multirol, efectuată de Polonia, în urmă cu un deceniu. Achiziția unor avioane second-hand, chiar dacă dă impresia unui cost inițial mai redus este dezavantajoasă prin faptul că banii cheltuiți nu se vor întoarce în industria noastră, costul de exploatare și cel cu piesele de schimb vor fi sensibil mai