Program de guvernare AUR 2024

Atât școlile de meserii cât și liceele profesionale și vocaționale vor avea posibilitatea să se desfășoare în regim dual. Liceele profesionale vor trebui să faciliteze stoparea hemoragiei de meseriași calificați din Țară, mai cu seamă prin latura lor duală, prin garantarea unui salariu atractiv, cuprins în contractul dintre angajator, liceu și elev-tutore. Un al treilea rol al învățământului profesional este creșterea includerii populației de vârstă școlară și reducerea abandonului școlar, care în România este cel mai mare din Uniunea Europeană (15,6% față de media UE de 9,9%). După renunțarea la acest tip de învățământ în 2009, rata abandonului școlar a crescut cu 10% la nivelul clasei a 8-a în acel an. Al patrulea rol al învățământului profesional este reducerea șomajului tinerilor care, în România, este printre cele mai ridicate, fiind de aproape 20%. În anul desființării liceelor și școlilor profesionale, în 2009, învățământul profesional încorpora circa 72.000 de elevi și asigura o rată de ocupare (de angajare) de aproape 58%, marea majoritate a acestora continuându-și studiile (peste 92%). După repornirea acestui învățământ în 2017, numărul elevilor abia dacă a ajuns la 30.452. Rata de ocupare a celor cuprinși în învățământul dual este de 53%. În momentul de față economia are nevoie de 100 000 de muncitori calificați și necalificați pe an. Acest număr este acoperit astăzi, în bună măsură, prin aducerea de muncitori străini. Relansarea școlilor profesionale și a învățământului dual vor remedia această situație.

DE LA „UNIVERSITĂȚILE – FABRICI DE BANI” LA CARNETUL DE STUDENT – GARANȚIE A VIITORULUI

Principiile de finanțare ale învățământului superior sunt egalitatea de șanse și meritocrația. Fiecare tânăr din România care dorește să intre în învățământul superior trebuie să poată ajunge în sistem dacă demonstrează că are aptitudinile și competențele necesare. Potrivit programului AUR, „încurajăm creșterea numărului de studenți cu 50% în următorii 10 ani, în special în domeniile în care există o lipsă de specialiști pe piața internă”. Pentru o creștere a eficienței învățământului superior, „eliminăm subvenționarea învățământului exclusiv în funcție de numărul de elevi/studenți, iar criteriul de finanțare va fi mutat spre performanță și competență profesională, și utilitatea economică, culturală și socială a proiectelor educaționale și de cercetare”. În momentul de față, România are cel mai mic număr de persoane cu studii superioare din UE: 25%, față de media europeană de 41%. Sunt mai multe explicații. Prima, și cea mai evidentă este subfinanțarea cronică a sistemului. România este pe penultimul loc în Europa în ceea ce privește

ponderea bugetului educației în PIB, de 2,1%, față de media europeană de 4,7%. Până de curând, guvernul era obligat prin lege să asigure 6% din PIB educației. Cum nu au făcut-o, guvernele postdecembriste s-au aflat, astfel, în ilegalitate, punând în pericol însăși democrația – care nu poate fi funcțională fără cetățeni educați. În loc să respecte obligația legală, ultimul guvern al „României educate” a preferat să o elimine prin legile Deca din 2023. An de an, bugetul educației a oscilat între 2,1% și 4,3% din PIB. Notăm că în 2023, anul unora dintre cele mai mari greve de după 1989, educația a avut cel mai mic buget ca pondere în PIB din ultimii 30 de ani!, demonstrând, pentru a câta oară, caracterul toxic al regimului Iohannis. În schimb, avem angajamente: reprezentanții guvernului s-au angajat să cheltuiască din PNRR 9% pentru educație, din care se are în vedere alocarea a peste 31% spre digitalizare – exact pentru procesul care a scăzut dramatic calitatea educației prin analfabetizarea culturală și funcțională! O altă explicație a numărului mic de tineri cu studii superioare este accesul restrâns al populației din mediul rural la educație, în condițiile în care aproape jumătate dintre români locuiesc la țară. În prezent, 65% dintre tinerii din mediul rural nu își pot permite să meargă la universitate, deși 80% dintre aceștia ar dori să urmeze cursuri universitare. Rata tinerilor din mediul urban care nu își pot permite să parcurgă studii universitare este de 33%. Cauza de fond este sărăcia, faptul că mediul rural este principalul exportator de forță de muncă. Pentru a corecta această situație, AUR va iniția programul „Universitatea pentru fiii satului”, un program complex desfășurat împreună cu alte ministere abilitate pentru a încuraja înrolarea în sistemul universitar după principiul vocației, nu al averii. O a treia explicație este subfinanțarea cronică a sistemului de învățământ superior, ceea ce a condus la cvasiprivatizarea generalizată a acestuia: universitățile de stat au fost încurajate să trăiască pe seama taxelor studenților, scumpind accesul la educație în condițiile scăderii permanente a calității acestuia. Odată cu transformarea universităților de stat în fabrici de bani, învățământul a fost profund distorsionat. S-a trecut de la logica învățământului pentru performanța în cunoaștere la fabricile de diplome, care s-a extins de la universitățile private la cele de stat. La aceasta s-a adăugat, în ultimii ani, ideologizarea curriculei în direcția corectitudinii politice, înstrăinând practic tinerii de societate, în special în facultățile umaniste. În momentul de față nicio universitate românească nu se află în clasamentele internaționale relevante. A patra cauză a reducerii numărului de studenți este scăderea constantă a ponderii tinerilor care doresc să continue cartea. Atractivitatea studiilor a scăzut dramatic. Deja jumătate din elevi sunt, din păcate, analfabeți funcțional, 35%