Program de guvernare AUR 2024

juridice intențiile reale, mobilurile acestora, și abia apoi să identifice normele aplicabile situațiilor deduse judecății. Altfel, activitatea de judecată devine o activitate automată, pe care o poate realiza cu succes, de cele mai multe ori, doar un computer. În ultima perioadă, judecătorii care au absolvit cu rezultate notabile facultățile de drept și Institutul Național al Magistraturii aplică textele legale în litera lor, făcând abstracție atât de spiritul legii și mai ales uitând că dreptul este arta binelui și a echității, că legea trebuie interpretată în spiritul ei și în sensul în care este echitabilă. Astfel, nu întotdeauna ce este just, din punct de vedere al legii este și drept, în mod real. Această atitudine cvasigeneralizată în rândul judecătorilor creează inechitate, soluții eronate, nemulțumiri profunde în rândul justițiabililor, determinând creșterea numărului căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Cum legea nu permite o implicare mai mare a judecătorilor în viața socială este necesar ca ei să fi fost implicați anterior în aceasta, înaintea numirii ca judecător cu cel puțin un deceniu. Numai așa pot avea o viziune asupra vieții și asupra dreptului mai apropiată de completitudine. Numai așa ar putea să-i înțeleagă mai rapid și mai complet pe cei care se află în fața lor, pentru a le face dreptate. O experiență de viață socială din altă perspectivă decât cea de învățăcel, coroborată cu o reală experiență juridică (activitate de consilier juridic, avocat etc., dovedită prin acte întocmite, iar nu prin simple certificate sau adeverințe) de cel puțin 10 ani constituie o garanție că judecătorii vor judeca conform menirii lor.

Desigur, ar fi extrem de util ca în perioada primilor doi ani ca judecător, magistratul să judece cauze de o complexitate mai redusă și – în paralel – să urmeze cursuri profesionale în cadrul Institutului Național al Magistraturii. Iar în funcție de specificul cursurilor urmate să dezlege, apoi, cu prioritate cauze în care să valorifice cunoștințele specializate dobândite ca și cursanți. O asemenea adaptare a statutului judecătorului se poate realiza treptat, nu este necesar să se bulverseze sistemul, prin aplicarea deîndată a noii reguli de accedere la funcția de judecător.

În ceea ce privește procurorii, o experiență de viață mai redusă decât a judecătorilor este suficientă, deoarece ei beneficiază de suportul colegilor cu experiență și al polițiștilor din poliția judiciară cu care interacționează în desfășurarea activităților, iar eventualele erori ale lor pot fi corectate prin mecanisme legale mai numeroase decât cele prin care se pot corecta erorile judecătorilor, având în vedere și faptul că actele lor cele mai importante sunt supuse confirmării de către unul dintre procurorii ierarhic superiori.

JUDECĂTORII CURȚII CONSTITUȚIONALE, AI ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PROCURORII DIN CONDUCEREA PARCHETELOR – ALEȘI PRIN VOT POPULAR

Partidul AUR va acționa pentru limitarea influenței factorului politic în justiție, prin alegerea direct de către populație a judecătorilor Curții Constituționale, a conducerii Parchetelor și a conducerii Înaltei

Curți de Casație și Justiție. O justiție independentă, neaservită politic este o justiție ale cărei organisme de conducere nu sunt numite de factorul politic, ci alese de către cei pe care îi servesc. Nevoia unei astfel de independențe este cu atât mai mare într-un stat în care corupția a atins cote alarmante, în care există în spațiul public o percepție puternică privind numirile politice din justiție, în care recomandările GRECO au fost mereu în sensul întăririi luptei împotriva corupției din justiție și, nu în ultimul rând, în care, cu ajutorul instrumentelor justiției controlate politic, s-au răsturnat Guverne și s-au distrus vieți. Instituții vitale pentru statul român, așa cum este Curtea Constituțională, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul General, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată sau Consiliul Superior al Magistraturii au fost frământate de numeroase scandaluri în ultimii ani, toate pornind de la numirea membrilor sau a conducerii lor și de la legăturile acestor persoane cu diversele partide aflate la guvernare. În momentul de față, încrederea populației în justiție este foarte scăzută. Și ceea ce este cel mai grav este că justiția este ultimul bastion la care populația se mai poate adresa dacă celelalte instituții ale statului săvârșesc abuzuri. Atunci când puterea legislativă sau executivă a dă greș, ar trebui să poată interveni o putere judecătorească independentă și competentă pentru a repune lucrurile în matca lor firească, respectiv cea constituțională, de respectare a drepturilor și libertăților cetățenești. În România justiția a devenit

o jucărie fără o independență reală în mâinile factorului politic ce refuză să o lase din mâini și doar eventual se transferă de la un centru de putere la altul. AUR are în vedere bunele practici în acest domeniu al justiției din alte țări în care sistemul judiciar al acestora este mult mai eficient, venind în sprijinul și servind în mod real interesul cetățeanului obișnuit, fără a ține cont de diversele comandamente care apar din sfera factorilor de decizie politică. În Elveția, judecătorii de canton sunt aleși prin vot popular, în Japonia judecătorii Curții Supreme sunt numiți de Guvern, dar de pe o listă votată în prealabil de popor, iar în Statele Unite ale Americii există numeroase state în care judecătorii, de asemenea, se aleg prin votul populației. Apreciem că acest model de independență a justiției se poate realiza și în România. Nu ar fi nevoie decât ca populația să aibă acces la dosarele profesionale și la profilul transparent al candidaților care își doresc să ocupe