Program de guvernare AUR 2024

funcțiile de judecător al Curții Constituționale, cele de conducere ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și cele din conducerea Parchetului General, al Direcției Naționale Anticorupție și ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată. Avem încredere că printr-un astfel de vot liber și reprezentativ persoanele alese de cetățenii români în aceste funcții cheie din justiție vor avea un sentiment de datorie și de responsabilitate față de cei care i-au ales, punându-se exclusiv în serviciul lor.

REINTRODUCEREA CURȚILOR CU JURI

Guvernul AUR va înființa și organiza Curțile cu Juri, formate din cetățeni români majori și cu capacitate deplină de exercițiu, care să soluționeze cazurile penale grave și procesele colective. Reintroducerea Curților cu Juri în sistemul de drept românesc va putea contribui la re-democratizarea sistemului judiciar, la creșterea încrederii în sistemul de justiție și la consolidarea sentimentului de dreptate. Curțile cu Juri ar putea să reafirme încrederea publicului în integritatea sistemului judiciar. Justiția nu doar trebuie făcută, trebuie să se și vadă că s-a făcut justiție. Aceasta ar putea contribui la asigurarea egalității de tratament judiciar al justițiabililor și, în special, la asigurarea egalității de „arme” judiciare. De asemenea, Curțile cu Juri ar putea contribui la democratizarea și reapropierea justiției de cetățean. Curțile cu Juri sunt obișnuite în țările de drept anglo-saxon (SUA, Marea Britanie, Canada, Australia), dar se întâlnesc și în Franța, țară membră a UE, a cărei legislație a fost mereu „importată” ca model în România. De altfel, Curțile cu Juri au fost proprii și sistemului judiciar românesc, fiind desființate la începutul celui de-al doilea război mondial de dictatura carlistă și dezavuate ulterior de dictatura comunistă. Curțile cu Juri nu se confundă cu „Tribunalele Poporului” din perioada stalinistă. În ultimele două decenii, sub impactul negativ al programelor de îndoctrinare derulate în special de organizații neguvernamentale militante globaliste, judecătorul român a devenit un „tehnician” al dreptului, care aplică pozitivist justiția, adică în litera, dar nu și în spiritul legii și al dreptății, într-un mod insensibil la așteptările societății și la nevoile omului de rând, sau ale antreprenorului lipsit de suportul rețelelor de influență care s-au creat în justiție. Judecătorul român a fost determinat, inclusiv prin sistemul de învățământ juridic, dar mai ales prin Institutul Național al Magistraturii și prin întreaga suprastructură a profesiei, să se specializeze din ce în ce mai acut. A devenit un „expert” care nu mai ține cont de societate și de justițiabilul concret și nici de conștiința sa, care se află sub asediul permanent al „corectitudinii politice” și al necesității de a anula cultura, istoria și tradiția.

Procedurile judiciare au devenit un fel de joc al inițiaților (judecători, procurori, avocați, experți, organizații neguvernamentale ideologizate și militante), pe care justițiabilul nu îl mai înțelege, un mediu ostil în care este mai bine să nu te afli – de unde și tentația nocivă a omului de rând de a-și face singur dreptate. La fel ca în multe alte sfere sociale – cum ar fi sistemul sanitar, sistemul bancar și al asigurărilor sau consultanța – sistemul judiciar s-a transformat într-un sistem neo-feudal, de caste și privilegii. În acest joc de caste, justiția a devenit armă politică și subiect de ideologii, utilizat cu cinism de șefii (ne-aleși, ci numiți politic) ai sistemului judiciar. De aici și „producțiile” în număr din ce în ce mai mare de absurdități. Auzim zilnic de achitări, în ciuda evidenței faptelor (corupție, spălare de bani, evaziune fiscală, conflicte de interese) și de înlăturarea răspunderii penale, ca urmare a „prescripției” (obținută prin dosare ținute în nelucrare cu anii, în care vinovăția penală este evidentă, doar că trecerea timpului antrenează uitarea și, din punct de vedere juridic, achitarea). Privim cu uimire cum corporațiile care abuzează de puterea lor economică și de lobby, care practică un evident comerț necinstit, câștigă procese contra maselor de consumatori, contra statului și contra comunităților locale, cărora le poluează mediul și le distruge sănătatea. Toate aceste absurdități au mari șanse de a continua și de a se agrava, căci sistemul judiciar a impus imunitatea față de răspundere a exponenților săi, care au fost de acord să intre în acest joc de castă și în această rețea ilegitimă în raport cu rostul și rolul legal și firesc. Dar Jurații, care ar urma să constituie centrul decizional al Curților cu Juri, ar trebui să fie liantul justiției cu societatea și cu cetățenii. Democratizarea actului de justiție ar putea avea o șansă reală de realizare concretă și palpabilă. Jurații ar urma să se pronunțe prin verdict asupra situațiilor de fapt (spre exemplu, asupra existenței infracțiunii și a vinovăției), iar judecătorii de profesie, care ar prezida Curțile cu Juri, ar urma să decidă asupra aplicării legii, având la bază verdictul juraților. Chiar dacă existența și funcționarea Curților cu Juri ar urma să aibă caracter ne-permanent, participarea juraților la emiterea deciziei ar putea reduce sau neutraliza jocul de castă mai sus enunțat și, astfel, s-ar putea reduce erorile judiciare și se va anihila tendința de a transforma actul de justiție în armă politică sau în exercițiu abuziv de putere economică. De asemenea, jurații vor putea contribui la neutralizarea influenței nefaste a serviciilor secrete în sistemul judiciar. Întrucât juratul nu poate fi scos pe o perioadă prea lungă de timp din activitatea proprie, curentă, Curțile cu Juri trebuie să pronunțe verdictul în termen rezonabil, astfel că riscul intervenirii prescripției este mult mai redus. Procurorii și judecătorii de cameră preliminară sau de drepturi și libertăți vor fi presați să aducă în timp util în fața juraților un dosar complet, „curățat” de excepții, erori de procedură și „portițe” menite să tergiverseze procedura, în vederea prescripției.