Program de guvernare AUR 2024

A.U.R. va înființa, prin membrii organizațiilor sale locale, diferite asociații de protecție a mediului silvic, prin care să se promoveze crearea de astfel de plantații forestiere, cu finanțare de la bugetul național sau din fondurile europene ale PNRR. Vom întreprinde măsuri drastice pentru oprirea tăierilor ilegale. Un raport realizat de Curtea de Conturi privind „Situația patrimonială a fondului forestier din România, în perioada 1990 - 2012” arată că din pădurile statului și din cele private s-au tăiat ilegal aproximativ 80 de milioane de metri cubi de lemn, de pe o suprafață de 366.000 ha de pădure, proprietate de stat si privată, fapt care a adus pierderi de circa 5 miliarde de euro. Un alt raport din anul 2021 al Comisiei Europene relevă faptul că țara noastră pierde trei hectare de pădure pe oră, pentru un total estimat de peste 20 de milioane de metri cubi de lemn, tăiat ilegal în fiecare an. Aceasta înseamnă pierderi de 6 miliarde de euro. Soluția este aplicarea consecventă și fără excepții a legii. AUR susține și va implementa o serie de măsuri pentru stoparea tăierilor ilegale, printre care:

• A sigurarea gospodăririi durabile a pădurilor prin menținerea și îmbunătățirea „Amenajamentului Silvic” ca lucrare de căpătâi a sectoarelor silvic și forestier în România;

• D eclararea tăierilor ilegale de material lemnos ca atentat la siguranța națională;

• C rearea unui cadru legislativ special privind regimul silvic;

• Î năsprirea drastică a pedepselor pentru delictele silvice, care vor fi încadrate ca infracțiuni;

• I ndisponibilizarea (confiscarea) mijloacelor de transport care au servit la producerea infracțiunilor silvice, până la finalizarea cercetărilor; confiscarea acestora și eliminarea prevederilor din Codul Penal care permit redobândirea lor, prin ordonanță președințială;

• C rearea unui corp profesional de elită, care să efectueze controale extinse acolo unde există suspiciuni de tăieri ilegale și să deruleze cercetări penale, sub îndrumarea unor procurori specializați în acest domeniu;

• M ăsuri de descurajare a creării de monopoluri asupra prelucrării lemnului și încurajarea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, în special a celor care produc mobilier;

• I nterzicerea exportului de material lemnos prelucrat primar, sub formă de cherestea și alte categorii asemănătoare. În privința suprafețelor de apă, partidul AUR demarează o acțiune de decolmatare a lacurilor artificiale și naturale, a iazurilor, râurilor

și pâraielor și folosirea lor pentru dezvoltarea pescuitului sportiv sau economic.

Primele intervenții ale omului în Delta Dunării datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin măsurile de realizare a navigației maritime și fluviale pe brațul Sulina, dar care nu au avut un impact major asupra altor funcții ale Deltei. Între anii 1903 și 1960, în așa numita „perioadă a pescăriei”, au fost construite noi canale și lărgite cele existente, cu scopul de a îmbunătăți producția de pește. Între anii 1960 și 1970 („perioada stufului”) s-a întreprins o campanie intensivă de lucrări hidrotehnice, în scopul de a crește producția de stuf și de a facilita recoltarea și transportul acestuia, spre fabricile de celuloză și hârtie de la Chișcani, Brăila. Primele zone mari au fost îndiguite pentru a regulariza și optimiza nivelul apei, un factor cheie pentru dezvoltarea stufului. Perioada de „cultură a peștelui” dintre anii 1970 și 1980, urmată de cea a „agriculturii”, mai intensă între anii 1983 și 1989 a dus la deteriorarea funcțiilor naturale ale Deltei și la creșterea suprafețelor îndiguite, de la 24.000 ha la 97.000 ha. Impactul antropic produs în special de îndiguirea unor suprafețe întinse, în scopul utilizării pentru agricultură, piscicultură sau silvicultură a generat mutații importante în ecosistemele naturale, prin modificarea regimului hidrologic, având la rândul său ca efect deteriorarea proceselor naturale, a echilibrului ecologic, a funcțiilor tipice zonelor umede și a habitatelor caracteristice. În anul 1990, odată cu declararea Deltei Dunării rezervație a biosferei, lucrările prevăzute în planul de amenajare complexă a acesteia au fost sistate, îndiguirile ocupând 97408 ha, ceea ce reprezintă 27,6% din suprafața actuală a Deltei Dunării (351.000 ha). După 1990, odată cu noile impulsuri și orientări pentru protecția naturii și a mediului înconjurător în Europa de Est s-au ivit noi posibilități și perspective, atât pentru Delta Dunării, cât și pentru Dunărea Inferioară. Astfel, conceptul de restaurare/reconstrucție ecologică a zonelor umede deteriorate trebuie să constituie obiectul prioritar, alături de cel de conservare a biodiversității și dezvoltare durabilă. Efectele ecologice după finalizarea lucrărilor - noi habitate pentru plante și animale, extinderea zonelor de reproducere pentru pești și păsări acvatice, flux hidrologic și stocare de apă, reținerea de sedimente și fixarea de substanțe toxice, biofiltru pentru Marea Neagră - pot genera beneficii economice materializate în cantități importante de pește, stuf, pășuni și zone de recreere. Funcțiile naturale refăcute vor dezvolta o resursă ecologică și economică importantă, de care vor beneficia atât localnicii, cât și economia regiunii, economia națională. Prin aceste resurse folosite în mod tradițional și durabil zonele umede îndeplinesc importante funcții socio-economice, asigurând baza materială pentru populația locală. În acest sens, restaurarea