Pentru o nouă economie: Programul liberal pentru România

nivelul UE. De asemenea, România nu are un operator de transport intermodal de anvergură internaţională, ceea ce semnifică, din nou, întârzierea aşezării ţării noastre în tendinţele transportului european.

Deşi România deţine o infrastructură de transport comparabilă cu a oricărui stat membru al UE şi chiar în unele cazuri, superioară mediei (cazul transportului prin conducte) caracteristica principală a acestei reţele este slaba calitate. Din cca. 16.000 km de drumuri naţionale şi 35.000 km de drumuri judeţene doar cca. 25% dintre drumurile naţionale şi 15% dintre drumurile judeţene sunt în stare bună sau foarte bună. În ceea ce priveşte transportul pe calea ferată din cei 10777 km doar cca. 37% sunt electrificaţi. In transportul aerian România are un singur aeroport cu trafic de pasageri cuprins în categoria 1-5 mil. călători dar ,deşi numărul de aterizări şi decolări este ridicat, valoric se înregistrează venituri mici deoarece majoritatea operatorilor sunt străini. In ceea ce priveşte transportul fluvial acesta a scăzut dramatic atât din cauze transfrontaliere cât şi din cauza stării infrastructurii portuare.

PNL consideră că domeniul transporturilor în România, are nevoie de o abordare integrată şi în care decizia politică, managementul administrativ şi finanţarea să urmărească aceleaşi obiective.

PNL consideră că în domeniul transporturilor trebuie elaborate politici publice care să corespundă principiilor dezvoltării durabile şi să cuprindă toate aspectele precum infrastructura, tehnologia, mijloacele de transport, economia transporturilor, sistemul de reglementări, participarea la decizie a celor interesaţi şi protejarea mediului înconjurător.

În ceea ce priveşte infrastructura, Partidul Naţional Liberal consideră că prioritizarea investiţiilor în domeniul transporturilor trebuie să se bazeze pe principiul solidarităţii teritoriale, accesibilităţii, evitării suprapunerilor şi reducerii aglomerării,libera circulaţie a mărfurilor şi a persoanelor.

1. Construirea principalelor patru axe autostradale strategice ale României: 1- autostrada Nădlac – Arad – Timişoara – Sibiu – Făgăraş; 2-autostrada Oradea – Cluj- Napoca – Braşov – Bucureşti – Constanţa; 3- autostrada Târgu Mureş – Iaşi; autostrada Paşcani – Bacău – Focşani – Ploieşti) în strânsă legătură cu strategia construcţiei de autostrăzi vor fi realizate coridoarele de legătură cu acestea prin intermediul drumurilor europene şi naţionale analizate din punct de vedere al tipurilor de coridoare cu trafic intens şi în concordanţă cu definirea polilor de dezvoltare şi aferente regiunilor de dezvoltare. Se va acorda prioritate şi rezolvării conflictelor de trafic din jurul marilor aglomerări urbane precum şi creşterii mobilităţii urbane cu accent pe transportul în comun. Construcţia de autostrăzi în România, ca în oricare alt stat, reprezintă o necesitate dovedită ca eficientă. Ca urmare, principala resursă financiară pentru autostrăzi trebuie să devină cea privată şi abia în subsidiar

cea publică. Astfel, fondurile publice se vor orienta spre nevoile reţelei de drumuri naţionale, judeţene şi locale. Infrastructura rutieră naţională va fi dezvoltată şi modernizată ţinând cont de fluxurile de transport actuale şi viitoare, permiţând creşterea accesului la regiunile industrializate şi centrele urbane şi, în general, la nodurile de transport importante, deviind traficul din centrele urbane. Operaţiunile vor îmbunătăţi gradul de accesibilitate inter-regională şi vor sprijini dezvoltarea regională în România prin facilitarea traficului şi prin promovarea utilizării de furnizori şi materii prime locale în regiunile industrializate, prin facilitarea accesului forţei de muncă la aceste zone şi prin facilitarea accesului populaţiei rurale la servicii, inclusiv servicii medicale. Conectarea drumurilor judeţene, prevăzute a se reabilita prin POR, la reţeaua drumurilor naţionale şi la reţeaua TEN, are implicaţii asupra dezvoltării regionale, atrăgând în circuitul economic zone cu o dezvoltare structurală deficitară.