Pentru o nouă economie: Programul liberal pentru România
Cuprinsul documentului
- CUPRINS
- PREAMBUL
- 1. FISCALITATEA ŞI BUGETUL
- 2. ECONOMIA ŞI MEDIUL DE AFACERI
- 3. ENERGIA
- 4. ADMINISTRAŢIA CENTRALĂ ŞI LOCALĂ
- 5. JUSTIŢIA
- 6. EDUCAŢIA
- 7. SĂNĂTATEA
- 8. SISTEMUL DE PENSII
- 9. MUNCA ŞI COEZIUNEA SOCIALĂ
- 10. AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ
- 11. INFRASTRUCTURA ŞI TRANSPORTURILE
- 12. MEDIUL
- 13. APĂRAREA NAŢIONALĂ
- 14. RELAŢIILE EXTERNE ŞI AFACERILE EUROPENE
- 1. FISCALITATEA ŞI BUGETUL
- ANOFM);
- 2. ECONOMIA ŞI MEDIUL DE AFACERI
- 3. ENERGIA
- 4. ADMINISTRAŢIA ŞI AFACERILE INTERNE
- 5. JUSTIŢIA
- 6. EDUCAŢIA
- 7. SĂNĂTATEA
- 8. SISTEMUL DE PENSII
- 9. MUNCA ŞI COEZIUNEA SOCIALĂ
- 10. AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ
- 11. INFRASTRUCTURA ŞI TRANSPORTURILE
- 12. MEDIUL
- SIMMCCA);
- 13. APĂRAREA NAŢIONALĂ
- 14. RELAŢIILE EXTERNE ŞI AFACERILE EUROPENE
de muncă şi prin aceasta sistemul de servicii sociale se transformă din consumator de fonduri în “plătitor de taxe”, diversificarea serviciilor pentru familie funcţie de nevoile beneficiarilor (copii, persoane cu dizabilităţi, vârstnici);
În viziunea PNL este necesară o trecere de la principiul acordării prestaţiilor financiare cu caracter universal la acordarea acestora pe baza evaluării nevoilor. Prestaţiile financiare vor avea un cuantum stabilit la nivel central însă vor fi mai flexibile prin stabilirea criteriilor suplimentare la nivel local, în funcţie de evaluarile profesioniştilor (forma de acordare să poată fi decisă de autoritatea locală)
29.Descentralizarea bugetelor aferente serviciilor sociale şi prestaţiilor financiare către autorităţile locale, pentru creşterea flexibilităţii în accesarea fondurilor comunitare;
30.Dezvoltarea unor mecanisme locale prin care comunitatea să decidă cu privire la propriile nevoi (reconstruirea ideii de comunitate si implicarea acesteia în rezolvarea propriilor probleme – reconstruirea spiritului comunitar), cu rezultatul creşterii coeziunii sociale şi implicarea mai activă a comunităţilor locale în rezolvarea problemelor lor; promovarea dezvoltării serviciilor sociale în funcţie de nevoile locale (nu sunt unităţi administrative obligatorii prin lege, ci sunt servicii oferite de profesionişti, decise de primar în funcţie de nevoile identificate ale comunităţii) prin: (1) alocarea fondurilor din bugetul central către autorităţile locale pe baza unor proiecte de dezvoltare a serviciilor sociale conform nevoilor identificate; (2) sprijinirea autorităţilor locale în identificarea priorităţilor şi elaborarea acestor proiecte de dezvoltare;
31.Externalizarea serviciilor de evaluare, monitorizare, stabilire a măsurilor şi drepturilor financiare către profesiile liberale din domeniu (ex. asistenţi sociali, psihologi), cu scopul modificării percepţiei publice cu privire la statul paternalist, prin eliminarea intervenţiei directe din partea reprezentanţilor statului; profesionalizarea serviciilor sociale (prin oferirea acestora de către profesionişti nu de către funcţionari publici), ceea ce va conduce la creşterea calităţii serviciilor sociale acordate în domeniul public sau privat.
În domeniul muncii şi protecţiei sociale PNL vizează schimbarea concepţiei paternaliste prin care guvernul se afirmă în viaţa socială. Redistribuirea veniturilor şi a avuţiei în societate, prin diverse scheme de asistenţă socială, nu trebuie să reprezinte un scop în sine, ci mijlocul discret prin care statul doar facilitează valorificarea de noi oportunităţi de dezvoltare la nivel individual.
10. AGRICULTURA ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ
România poate dezvolta o politică agricolă pe măsura potenţialului său natural şi uman, dacă va găsi căile şi mijloacele prin care să îmbine constrângerile comunitare cu nevoile specifice naţionale, în vederea dezvoltării agriculturii în general şi a spaţiului rural în special.
România dispune de 14,7 milioane hectare teren agricol, cu o caracteristică esenţială a activităţii agricole – vulnerabilitatea, cu trei componente: una globală (schimbările climatice), una individuală precum cea funciară (reconstituirea proprietăţii) şi una de organizare structurală (numărul şi dimensiunea exploataţiilor).