Pentru o nouă economie: Programul liberal pentru România

soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă. Transformarea medierii într-o etapă preliminară ar însemna că orice persoană care doreşte introducerea unei acţiuni în faţa instanţei de judecată va apela, mai întâi, la procedura medierii. Sistemul medierii obligatorii, în diferite variante, aşa cum funcţionează peste tot în lume, va favoriza o justiţie mai flexibilă şi puţin costisitoare, precum şi degrevarea instanţelor de cauzele minore. PNL a susţinut şi susţine introducerea medierii ca şi procedura prealabilă obligatorie în mai multe domenii (civil şi penal sub un anumit cuantum, familiei în cazul minorilor, penal în cazul plângerilor prealabile etc).

Este necesară, de asemenea, reforma procedurii de arbitraj, prin delimitarea riguroasă a sferei litigiilor care pot face obiectul arbitrajului şi prin prevederea unei instanţe unice, competentă să intervină pentru a soluţiona problemele ce se pot ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului. Arbitrajul ar oferi astfel o judecată eficientă, prin arbitri cu experienţă îndelungată şi de o competenţă recunoscută în domeniul respectiv, ceea ce-i conferă instituţiei arbitrajului o deosebită importanţă în state dezvoltate din punct de vedere economic.

7. Adoptarea unui Statut al Procurorului, pornind de la competenţele organelor judiciare prevăzute în proiectul noului Cod de Procedură Penală. Statutul trebuie, de asemenea, să clarifice raportul dintre Ministrul Justiţiei şi Ministerul Public, precum şi aspectele legate de cariera procurorilor (condiţiile, criteriile şi procedura de numire în funcţii de conducere, evaluarea şi răspunderea profesională) ; De asemenea, este necesară şi recunoaşterea statutului european al magistratului în România în concordanţă cu reglementările constituţionale şi recomandările internaţionale în materie.

8. Unificarea formelor de pregătire profesională a magistraţilor, respectiv avocaţilor. Calitatea actului de justiţie este direct proporţională cu calitatea pregătirii tuturor participanţilor la actul de justiţie, nu doar a magistraţilor. Având în vedere că justiţia este percepută de justiţiabili în primul rând prin intermediul avocaţilor, pregătirea profesională a acestora la un nivel similar cu cel al magistraţilor va creşte profesionalismul actului de justiţie şi va ridica nivelul de încredere al cetăţenilor în acest serviciu public. Unificarea formelor de pregătire profesională a magistraţilor şi avocaţilor va conduce la consolidarea unui climat de respect reciproc, e o premisă pentru asigurarea unei practici unitare şi va reduce costurile presupuse de desfăşurarea acestor activităţi separat ; 9. Înlăturarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), derulat împreună cu Comisia Europeană, consecinţă firească a implementării direcţiilor de acţiune

menţionate anterior. La trei ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România nu a reuşit îndeplinească criteriul esenţial al construcţiei europene în domeniul Justiţiei – încrederea cetăţenilor în buna funcţionare a sistemului său judiciar. Comisia Europeană, în cel mai recent raport de evaluare, a subliniat în mod just faptul că MCV nu se poate substitui voinţei politice interne de reformă şi că îndeplinirea tuturor obiectivelor trebuie asumată neechivoc de toate forţele politice din România, de toate autorităţile publice, la nivel central şi local, în beneficiul direct al cetăţeanului de rând.

6. EDUCAŢIA

După reforma demarată între anii 1996-2000 şi care a contribuit la negocierea cu succes a aderării României la Uniunea Europeană, educaţia din România are nevoie de o nouă reformă. Reforma în educaţie trebuie să asigure o evoluţie organică şi deci previzibilă a acestui domeniu şi trebuie privită mai întâi ca investiţie şi abia apoi ca un cost social. Sistemul de învăţământ din România trebuie restructurat pe criteriul