Pentru o nouă economie: Programul liberal pentru România

VII, cel fluvial). Aceste coridoare europene sunt de tip multimodal, deoarece au în componenţă atât infrastructură rutieră şi feroviară, cât şi porturi fluviale şi maritime ca noduri şi centre de colectare şi distribuţie între modurile de transport. Iată de ce astăzi, când Comisia Europeană pune în discuţie evoluţia celor două componente ale TEN-T, România trebuie să îşi pregătească răspunsul care să îi permită justificarea noilor sale priorităţi.

Dezvoltarea TEN-T in Romania se face prin Programul Operaţional Sectorial „Transport” 2007-2013 . Acesta este un un instrument strategic elaborat pe baza obiectivelor Cadrului Naţional Strategic de Referinţă care stabileşte priorităţile, obiectivele si alocarea financiară pentru dezvoltarea sectorului de transporturi din România cu ajutor comunitar, în perioada 2007 – 2013.

Bugetul total al POS Transport pentru perioada 2007-2013 este de 5,7 mld. Euro, din care 4,5 mld. Euro sunt fonduri UE, ceea ce reprezintă aproximativ 23% din alocare . Programul este finanţat din Fondul de Coeziune şi din FEDR şi se implementează prin intermediul a patru Axe Prioritare, care însumează un număr de 12 DMI (domenii majore de intervenţie).

Instrumentele structurale reprezintă una dintre cele mai mari oportunităţi pentru România de a remedia deficienţele de dezvoltare socio-economică, de a moderniza economia şi societatea, de a creşte nivelul de calitate a vieţii şi implicit, de a reduce decalajele de dezvoltare faţă de restul Uniunii Europene. Mai mult decât atât, pe fondul constrângerilor bugetare generate de criza economică şi financiară, instrumentele structurale reprezintă o sursă de finanţare nerambursabilă semnificativă şi extrem de convenabilă. Prin urmare, obiectivul natural al României este acela de a asigura un nivel cât mai înalt de absorbţie al acestor fonduri până la finalul perioadei de programare 2007-2013.

În acest context, este nevoie de o maximă luciditate deoarece analiza deciziilor politice luate în ultimii 20 de ani arată că, în cea mai mare parte, România şi-a proiectat politicile publice în domeniul transporturilor atât în contratimp cu cele ale Uniunii Europene dar şi în contratimp cu propriile interese pe termen lung. Efectul evident constă în faptul că în cadrul balanţei serviciilor, transporturile contribuie cu un surplus nesemnificativ. Aceasta se observă cel mai clar pentru domeniile transportului feroviar şi al celui rutier. În ceea ce priveşte transportul pe calea ferată, acesta a suferit o concurenţă neloială din partea celui auto, care a fost favorizat de politici publice, pierzând în 15 ani o pondere în cadrul transportului, pe care alte ţări au resimţit-o în 40-50 de ani. În ceea ce priveşte transportul rutier, acesta a avut întâietate, iar în cadrul său, componenta de autostrăzi care, ca şi drumurile noi au avut întotdeauna un impact electoral major, deşi efectul lor economic a fost

discutabil în raport cu întreţinerea şi repararea (raportul fiind de 1:3). Considerăm necesară menţiunea că resursele financiare folosite pentru întreţinerea sau dezvoltarea transportului feroviar nu produc rezultate atât de vizibile. Aceste resurse conduc la atingerea unor obiective cum ar fi siguranţa, capacitatea de transport, protecţia mediului şi efectele sociale. Astfel, a existat un interes tot mai redus pentru a finanţa sistemul feroviar. Experienţa altor ţări europene, cum ar fi cazul Marii Britanii, a arătat că subfinanţarea cronică a sistemului feroviar timp de 20-30 de ani, încurajată de analize economice simpliste asupra bugetului sistemului feroviar, a condus la efecte nocive şi greu de înlăturat. Astfel, după ce s-a ajuns la o reducere drastică a siguranţei pe calea ferată engleză, după anul 2004 au fost necesare eforturi deosebite pentru revenirea siguranţei feroviare în limitele normale. Cu toate acestea, România evoluează încă în contratimp cu celelalte state membre UE, unde

ponderea transportului auto scade, spre deosebire de ţara noastră în care aceasta creşte, fiind absolut necesară punerea în acord cu tendinţele şi obiectivele stabilite la