Pentru o nouă economie: Programul liberal pentru România

echilibrului şi controlului reciproc al puterilor în stat.

Justiţia trebuie să redevină autoritatea ce garantează domnia legii, exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În absenţa acestor garanţii, realizarea celorlalte funcţii şi servicii publice rămâne improbabilă, dacă nu imposibilă.

La trei ani de la intrarea în Uniunea Europeană, România prezintă o situaţie paradoxală în ceea ce priveşte transformarea justiţiei într-un serviciu public accesibil şi performant, care să funcţioneze la standarde europene. După câţiva ani de reforme structurale, în ultimul an, dintr-un partener şi element de ponderare, puterea judecătorească a devenit o ţintă a atacurilor puterii executive.

Conflictele de natură constituţională între puterea judecătorească şi celelalte puteri din stat, colapsul financiar al sistemului judiciar, menţinerea monitorizării Comisiei Europene în domeniul justiţiei – toate aceste evoluţii recente demonstrează lipsa de viziune şi de responsabilitate la cel mai înalt nivel politic, având ca efect subminarea statului de drept.

PNL şi-a asumat ca obiectiv politic fundamental punerea în aplicare a principiilor „Pactului pentru Justiţie”, documentul cadru agreat în luna septembrie 2009, împreună cu reprezentanţii puterii judecătoreşti şi cu societatea civilă, pentru elaborarea şi adoptarea viitoarelor politici publice şi acte normative în domeniul justiţiei.

Programul politic în domeniul justiţiei vizează respectarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor individuale (dreptul de proprietate, libertatea iniţiativei economice şi libera concurenţă, dreptul la sănătate, dreptul la educaţie, dreptul la protecţie socială, dreptul la un mediu sănătos), reluarea dialogului şi cooperării între puterile statului, între Guvern şi partenerii sociali şi, poate cel mai important din perspectiva garantării domniei legii, restabilirea prestigiului şi autorităţii magistraţilor, şi a puterii judecătoreşti în ansamblul său.

Faţă de obiectivele politice asumate, propunem următoarele direcţii principale de acţiune:

1. Reaşezarea în normalitate a raporturilor dintre autoritatea judecătorească şi celelalte autorităţi ale statului, în primul rând cu Preşedintele şi Guvernul. Preşedintele trebuie să redevină un mediator în raport de autoritatea judecătoarească, respectând autonomia acestei autorităţi fundamentale. Guvernul trebuie să redevină un partener al autorităţii judecătoreşti, care să asigure finanţarea corespunzătoare a sistemului judiciar, să nu obstrucţioneze punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti prin Ordonanţe de Urgenţă, să nu adopte actele privind organizarea şi funcţionarea autorităţii judecătoreşti fără consultarea prealabilă a acesteia. Independenţa puterii judecătoreşti trebuie să se traducă în garanţii efective de natură administrativă şi financiară, în respect şi tratament egal din partea celorlalte puteri în stat. Statutul şi condiţia magistratului în România trebuie să fie în acord cu cele mai bune practici internaţionale şi cu standardele europene ;

2. Continuarea procesului de reformă legislativă, pentru ca legea în România să fie echitabilă, modernă, stabilă, predictibilă. Finalizarea adoptării şi pregătirea aplicării noilor coduri substanţiale şi procedurale în materie civilă şi penală, continuarea eforturilor pentru unificarea practicii judiciare şi utilizarea metodelor alternative de soluţionare a litigiilor, sunt principalele măsuri ce vor avea ca efect degrevarea sistemului judiciar, pronunţarea mai rapidă a soluţiilor, respectarea garanţiilor procedurale ce derivă din drepturile fundamentale ;