Programul de guvernare 2017-2020 - Guvernul Mihai Tudose

• Liberalizarea pieței de energie și interconectarea sistemelor energetice, cu rețele „inteligente” și de comunicare, pentru o rețea complementară și interactivă de servicii.

• Eliminarea (minimizarea) dependenței dintre dezvoltarea economică și degradarea mediului, prin asigurarea de energie curată, sigură și la prețuri accesibile.

• Politicile de creștere a eficienței energetice și stimularea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon, combinate cu o piață stabilă pentru emisii de carbon, pot determina direcția și schimbările de comportament.

Începând cu anul 2016, prin semnarea noului Tratat Post- Kyoto, sectorul energetic a intrat în cea mai importantă perioadă de tranziție din istoria omenirii. Această tranziție impune redesenarea politicilor energetice ale României, o nouă abordare strategică și redefinirea unor priorități, punând accent pe activitatea de cercetare-inovare și de susținere, promovare a noilor tehnologii privind stocarea energiei, rețelelor inteligente sau măsurilor de eficiență energetică în întreg sistemul.

MĂSURI

1. Asigurarea securității energetice naționale

• Monitorizarea procedurii de negociere a contractelor și asigurarea transparenței procedurilor.

• Revizuirea legislației fiscale în domeniul petrolului și gazelor naturale.

• Întărirea puterii și independenței autorităților specifice controlului și reglementării, precum și evitarea situațiilor de tip monopol (sancționate de UE și contrară economiei de piață).

• Exploatarea rezervelor probabile și posibile se poate realiza prin investiții specifice pentru dezvoltarea activității de explorare și exploatare ale resurselor de petrol și gaze naturale ale României. Pe termen mediu, descoperirea de noi rezerve este condiționată de realizarea proiectelor pentru zone de adâncime onshore (sub 3.000 m), cu geologie complicată și în perimetre offshore din Marea Neagră, îndeosebi în zona de apă adâncă (sub 1.000 m). Lucrările, care se vor realiza pe termen scurt și mediu, pot susține producția pentru evitarea epuizării resurselor.

• Rețeaua de transport și de distribuție a energiei electrice este o rețea „de siguranță socială”, reprezentând fundația pentru progresul societății.

• În anii care urmează, construcția de noi grupuri energetice care utilizează cărbune în tehnologii curate de ultimă generație și de înaltă eficiență va fi parte a răspunsului la creșterea consumului de energie electrică. Noile capacități nucleare sau noile capacități hidroenergetice vor juca un rol-cheie în decarbonizarea producției de energie electrică în România și în regiune.

• O atenție deosebită se va acorda celei mai importante vulnerabilități a sectorului energetic, respectiv cea a resursei umane pentru care se vor construi programe de atragere a tinerei generații spre școlile tehnice din domeniul energetic, pregătirea, calificarea și perfecționarea unei forțe de muncă în special locală.

• Autoritățile locale devin actor-cheie al procesului de tranziție al sectorului energetic, precum și cele de redesenare a politicilor energetice la nivel național cât și local.

• Se impun în acest scop programe cadru pentru pregătirea personalului acestora în toate domeniile sectorului energetic (comercial, tehnic etc.) prin noile strategii și foi de parcurs ale domeniului energetic realizate prin integrarea responsabilității strategice a UAT-urilor pentru siguranță și cele pentru sănătatea populației și pentru valorificarea forței de muncă locale.

• Mixul tehnologic al sectorului energetic al unei țări este impus de resursele de materii prime ale acesteia. Prin urmare, România va lua în considerare toate opțiunile, inclusiv energia regenerabilă, cărbunele sau energia nucleară.

2. Realizarea Planului Național de Investiții și cuprinderea lui ca obiectiv al Strategiei energetice a României pentru perioada 2017—2020

• Redefinirea politicilor energetice, astfel încât România să devină pol energetic regional și realizarea Strategiei Energetice a României.

• În obiectivele Strategiei energetice 2020—2030 privind cadrul de dezvoltare trebuie să se înscrie reducerea cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră — comparativ cu nivelul din 1990, cota de energie min. 27% în cererea de energie din surse regenerabile; eficiența energetică — min. 27% comparativ cu scenariul de statu-quo; creșterea gradului de interconectare al sistemelor electroenergetice la 15%.

• Pe termen mediu și lung, până în anul 2035 și ulterior, se impune schimbarea de paradigmă privind modul de producere, distribuție și utilizare a energiei care trebuie adaptată unui mixt energetic global, ce acordă prioritate energiei din surse regenerabile, cărbune și gaze curate, combustia hidrogenului, fisiunea nucleară — generația a IV-a și energia de fuziune nucleară.

3. Revitalizarea producției de cărbune

• Cărbunele rămâne o componentă importantă a mixului de materii prime energetice a României. Pe termen mediu, producția de huilă trebuie menținută pentru a asigura funcționarea unui nou grup energetic la termocentrala Mintia și un grup la termocentrala Paroșeni, pentru producerea de energie electrică și energie termică în sistemele centralizate de termoficare de la Deva și din Valea Jiului (Petroșani, Lupeni, Vulcan etc.).

• La termocentrala Mintia, în următorii 10 ani, se poate implementa un proiect cu un grup energetic (200 MW sau 500MW), cu eficiență ridicată (randament 43—45%, parametri ultracritici sau ultrasupracritici), (în locul celor 2 grupuri existente), respectiv un grup energetic de 150—200 MW, cu pat fluidizat sau parametri supracritici, la Paroșeni, dotate cu instalații de mediu corespunzătoare.

• Lignitul indigen rămâne o sursă energetică importantă în mixul de resurse energetice, pe baza căreia trebuie păstrate și dezvoltate, în continuare, capacități de producere de energie electrică cu eficiență ridicată.

4. Consolidarea producției de energie nucleară

• Energia nucleară pilon al securității în producția de energie electrică și de diminuare a emisiilor de CO . La unitățile tip 2 CANDU 6 se poate dubla durata de viață economică, până la 60de ani, prin realizarea unei revizii și retubare a fiecărui reactor, după 30 de ani de utilizare.

• Menținerea locurilor de muncă și a expertizei profesionale pe un ciclu complet nuclear, prin extinderea ponderii energiei nucleare în mixtul energiei naționale.

• Pentru valorificarea superioară a rezervelor de uraniu, se impune asigurarea condițiilor competitive de piață în exploatarea uraniului (cariere de exploatare noi, îmbunătățire tehnologii de rafinare).

• Atragerea de investitori pentru finalizarea unităților 3 și 4, respectiv retubarea unităților 1 și 2.

5. Mărirea potențialului hidroenergetic

• Realizarea programului de amenajare a potențialului hidroenergetic va asigura creșterea cantității de energie electrică din surse regenerabile (inclusiv capacități hidroenergetice de peste 10 MW) până la 43% în anul 2020, valoare care se va stabiliza la circa 42% din potențialul hidroenergetic.

• Pentru perioada 2017—2035, sectorul hidroenergetic poate participa cu o putere instalată de circa 6.500 MW în sistemul electroenergetic național. Conform strategiei Hidroelectrica, potențialul hidroenergetic amenajat ar urma să ajungă la 59% în anul 2020, respectiv la 67% în 2035.