Pentru o nouă economie: Programul liberal pentru România

doar numărul participanţilor la programul de studii. Astfel, profesorii pot lucra mai eficient cu studenţii cu efecte benefice asupra pregătirii acestora. De asemenea finanţarea multianuală a programelor de studii este esenţială pentru asigurarea continuităţii programelor de studii (astăzi, din cauza sistemului de finanţare, pierderea unui număr de studenţi duce la stoparea programului de studii). Promovarea măsurilor de intrare şi rămânere în sistem prin întărirea suportului financiar pentru cercetătorii debutanţi şi doctoranzi;

15. Constituirea cadrului naţional al calificărilor, pentru creşterea compatibilităţii cu sistemele de educaţie din statele membre în ceea ce priveşte cunoştinţele, abilităţile şi competenţele; acesta va permite intensificarea mobilităţii. Cadrul naţional al calificărilor este o componentă care trebuie văzută ca o contribuţie a cadrului european cu efecte pozitive asupra liberei circulaţii a persoanelor şi a cunoaşterii;

16. Diferenţierea şi concentrarea universităţilor cu respectarea principiului autonomiei în scopul alocării eficiente a resurselor şi pe baza aplicării criteriilor de calitate aferente activităţii didactice şi de cercetare;

17. Promovarea culturii antreprenoriatului, prin stimularea iniţiativelor care privesc atât promovarea propriilor produse intelectuale cât şi elemente ale transferului tehnologic;

18. Creşterea calităţii activităţii de cercetare prin eliminarea fragmentării acesteia, regândirea sistemului de evaluare a granturilor de cercetare, transparenţa utilizării fondurilor. Pe de altă parte, este necesară stabilirea priorităţilor naţionale de cercetare în interiorul Programelor cadru ale UE dar şi corelarea cu priorităţile CE exprimate prin documentele elaborate de către structura specializată Joint Research Center. Stimularea procesului de “brain regain” în universităţi şi centre de cercetări. Stabilirea de facilităţi fiscale substanţiale pentru firmele care investesc în programele prioritare de cercetare naţionale şi europene.

În ceea ce priveşte domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării (CDI) este evident că în perioada 2005-2008 acest domeniu a trecut dintr-o stare de criză a resurselor şi rezultatelor într-o stare de relansare şi creştere cantitativă şi calitativă a acestora, iar începând din 2009 într-o nouă stare de criză a resurselor şi rezultatelor. Fără o susţinere cantitativă nu poate fi asigurată o accentuare a evoluţiei calitative, angrenarea profundă a cercetării româneşti în Aria Europeană a Cercetării şi în procesul de internaţionalizare a ştiinţei. Deşi la nivel european s-a accentuat interesul pentru latura inovativă a produselor şi serviciilor, acest aspect , practic, nu se regăseşte în politicile publice referitoare la CDI. Mai mult, implicarea firmelor în activităţi de cercetare este sistematic descurajată nu doar prin stoparea cofinanţărilor dar şi prin reducerea marjei de manevră a institutelor de cercetare în ceea ce priveşte implicarea în proiecte comune.

În acest context PNL consideră că obiectivele generale de creştere a competitivităţii activităţilor de CDI sunt în pericol de a fi definitiv ratate, având în vedere că orice an de stagnare în domeniul cercetării reprezintă o creştere a decalajelor cu 3-5 ani faţă de statele care nu reduc finanţarea.

În viziunea PNL obiectivele activităţii de CDI rămân:

19. Creşterea capacităţii şi a competitivităţii sistemului CDI peste media noilor state membre UE prin:

Dezvoltarea resurselor umane din domeniul CDI prin programe de stimulare a