Pentru o nouă economie: Programul liberal pentru România

serviciul culegătorilor de impozite.

Politica bugetară este, cu siguranţă, rezultatul voinţei politice, dar este şi consecinţa eficienţei politicii fiscale.

Obiectivele politicii bugetare trebuie orientate către câteva scopuri precise, urmărite în evoluţie, de la an la an. Cel dintâi obiectiv este legat de reducerea, ca pondere în PIB, a cheltuielilor legate de funcţionarea administraţiei centrale, atât în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile, cât şi în ce priveşte cheltuielile de personal. Această acţiune trebuie să se desfăşoare cu o preocupare constantă pentru îmbunătăţirea performanţei guvernării, ceea ce presupune auditarea prealabilă şi pe parcurs a procesului de redimensionare a administraţiei centrale. Cel de-al doilea obiectiv se referă la transparenţa şi simplificarea procedurilor care pun în contact interesul public cu cel privat, cu deosebire în ce priveşte achiziţiile şi licitaţiile publice. Interferenţa dintre interesul public şi cel privat este principala zonă de proliferare a corupţiei de aceea ea trebuie bine delimitată şi sever reglementată, optând pentru formule transparente, care apără cât mai bine interesul public şi aşează în acelaşi

timp, pe poziţii de egalitate de şanse pe toţi posibilii parteneri din zona privată. Cel de-al treilea obiectiv se referă la disciplinarea şi permanenta urmărire a cheltuielilor publice. Menţinerea plafoanelor de cheltuieli, înlăturarea asimetriilor între începutul şi sfârşitul perioadei, realizarea, până la modificarea Constituţiei, a proiecţiilor orientative multianuale, cu deosebire în ceea ce priveşte investiţiile, standardizarea costurilor pentru diferiţi ordonatori de credite bugetare, sunt doar câteva astfel de măsuri. Şi, cu siguranţă, pentru a menţine rolul activ al bugetului, trebuie asumat principiul potrivit căruia, atunci când exerciţiul bugetar se încheie cu deficit, el nu poate fi mai mare decât volumul cheltuielilor de capital, astfel încât deficitul bugetar să fie dedicat în exclusivitate investiţiilor.

Strategia fiscal-bugetară prezentată în cele ce urmează se întinde pe perioada 2011 – 2016, cu obiective asumate atât pe termen scurt (2011-2012), cat si pe termen mediu si lung (2013-2016). Ea este mai mult decât o strategie bugetar-fiscală. Este răspunsul nostru la chestiuni ce ţin nu doar de consolidarea finanţelor ţării, dar mai ales de stimularea mediului economic, pornind de la ideea că aceste două obiective se susţin reciproc.

Obiectivele strategiei fiscal bugetare:

Obiective pe termen scurt (2011-2012):

a. Stoparea declinului economic şi reluarea creşterii economice, astfel încât în anul 2012, potenţialul economic al României, exprimat prin evoluţia reală a Produsului Intern Brut, să-l depăşească pe cel al anului 2008;

b. Crearea unui cadru favorabil mediului economic; c. Reforma fiscală:

• - reducerea generală a impozitării, în special a impozitării directe, concomitent cu

lărgirea bazei de impozitare;

• - simplificarea sistemului de taxe;