Programul de guvernare USR PLUS pentru alegerile din 2020

15. Limitarea procedurii angajării răspunderii Guvernului asupra proiectelor de lege la maxim una per sesiune parlamentară

Dincolo de numeroasele sale lacune și neclarități, Constituția conține inclusiv unele prevederi care contravin principiului separației puterilor în stat, modelul instituțional care împiedică acapararea tuturor prerogativelor statale de către o persoană sau un grup restrâns de persoane. Cu toate că la revizuirea din anul 2003 s-a adăugat un alineat care proclamă explicit acest principiu, Legea fundamentală permite totuși Guvernului, autoritatea executivă, să adopte acte cu putere de lege în nu mai puțin de 3 modalități. Una dintre acestea este angajarea răspunderii, care permite Guvernului să forțeze adoptarea implicită a unui proiect de lege în 3 zile de la data transmiterii acestuia către Parlament, fără dezbatere, amendamente și vot, cu condiția ca în acest răstimp executivul să nu fie demis prin adoptarea unei moțiuni de cenzură.

Considerăm că există însă unele situații în care rapiditatea adoptării unor proiecte de lege complexe este esențială din motive de interes național, astfel că limitarea utilizării acestei modalități la maxim una per sesiune parlamentară reprezintă o soluție de compromis între necesitatea prevenirii abuzurilor și oportunitatea existenței unui asemenea mecanism legislativ.

16. Limitarea domeniilor care pot fi reglementate prin ordonanță de urgență

Ordonanțele de urgență au fost gândite de către legiuitorul constituant drept instrument de reglementare în situații excepționale. În schimb, majoritatea guvernelor au ajuns să folosească acest instrument pentru a evita calea constituțională a susținerii unor proiecte de lege în fața Parlamentului.

În prezent, ordonanțele de urgență nu pot

fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Pentru asigurarea unui echilibru între necesitatea păstrării unei proceduri de reglementare rapidă a situațiilor deosebite și dezideratul prevenirii manifestărilor nedemocratice ale Guvernului, domeniul de reglementare al ordonanțelor de urgență ar putea fi restrâns astfel încât să nu se intersecteze cu cel al legilor organice, după modelul ordonanțelor simple.

17. Includerea parlamentarilor printre entitățile care pot ataca ordonanțele de guvern la Curtea Constituțională anterior adoptării legii de aprobare

În prezent, singura instituție abilitată să sesizeze CCR privind neconstituționalitatea ordonanțelor Guvernului este Avocatul Poporului, însă această atribuție este exercitată foarte rar, din cauza lipsei garanțiilor de profesionalism, independență și imparțialitate ale persoanelor numite în funcția respectivă. În privința legilor, persoanele care pot sesiza CCR sunt mai numeroase incluzându-i, pe lângă Avocatul Poporului, pe Președintele României, președinții Camerelor Parlamentului, Guvernul, Înalta Curte de Casație și Justiție și un număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori. În timp ce acordarea acestei competențe tuturor entităților menționate anterior ar deturna fără îndoială ordonanța de urgență de la scopul pentru care a fost instituită de legiuitorul constituant originar, includerea parlamentarilor ar reprezenta o măsură pe deplin justificată de imperativul asigurării controlului legislativului asupra executivului, cu atât mai mult cu cât ar deschide calea opoziției să uzeze de acest resort legitim al sesizării Curții Constituționale.