Proiect prezidențial 2019. Mircea Diaconu, președinte cu bună-credință

Investițiile pe care România le va putea gestiona vor debloca alte investiții, care la rândul lor vor permite dezvoltarea regiunii. În domeniul infrastructurii, construirea sau reconstruirea porturilor dunărene (furnizoare de servicii de transport pentru companii mari din domeniul industrial sau furnizoare de servicii de stocare în special din domeniul agricol), alături de realizarea unor poduri având rol economic strategic, vor elibera rute de transport și vor permite evident dezvoltarea economiei locale și regionale.

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

O mare provocare este abordarea hidroenergetică a Dunării care, în special în cazul țării noastre, trebuie să îmbine în plus prioritățile de mediu cu cele comerciale. În ceea ce privește mediul, renaturarea Luncii Dunării va rezolva grava problemă a zonelor inundabile iar realizarea unui sistem integrat de intervenție rapidă va crea stabilitate în ceea ce privește locuirea și siguranța investițiilor. De asemenea, asigurarea calității apei și stabilitatea traficului fluvial vor duce la reabilitarea unor stațiuni turistice decăzute, reconsiderarea siturilor arheologice și întărirea fluxului de vizitatori ai Rezervației Biosferei Delta Dunării.

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

Toate acestea și multe altele trebuie cuprinse într-o viziune largă al cărei scop este stabilitatea economică a zonei, ceea ce se traduce prin apariția și consolidarea unui cât mai mare număr de companii care să creeze locuri de muncă și siguranță socială. Eu numesc acest mare proiect al țării noastre: Un proiect dunărean pentru România.

Sursa: https://web.archive.org/web/20191027143645id_/https://mirceadiaconu.ro/programprezidential/iv-cu-buna-credinta-pentru-romania-iii-un-proiect-dunarean-pentru-romania/

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

IV. Spre un sector agricol modern și performant

Creșterea producției și a randamentului agricol sunt obiective de interes național pe care voi continua să le susțin constant în toate mediile politice și instituționale deopotrivă naționale și europene.

Care este potențialul sectorului agricol în România? În ce măsura dezvoltarea acestui sector va putea să conducă la o creștere economică previzibilă, să reducă sărăcia în mediul rural și să ajute la incluziunea socială a cetățenilor?

După 1989, agricultura din România a suferit schimbări considerabile. A trecut de la un sistem structural coerent ce presupunea lotizarea, mecanizarea, fertilizarea, chimizarea, irigarea terenului la un amplu proces de reîmproprietărire care a desființat treptat procesele agrotehnice.

Mai mult, întreaga suprafață care avea o lotizare corespunzătoare din punct de vedere al suprafețelor s-a dezmembrat.

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

Am sacrificat coerenta economica în favoarea recăpătării dreptului și al simțului de proprietate. A fost un rău necesar! Părinții noștri au mai putut sa vadă, înainte de a închide ochii, pământurile pe care comuniștii le-au confiscat părinților lor! Dar acum va trebuie sa trecem, voluntar de data asta, la agregarea suprafețelor agricole. Dacă până în anul 1990, agricultura avea o pondere ridicată la formarea PIB, în prezent, pare să devină o activitate a cărei rentabilitate este incertă, iar ponderea la PIB se fluctuează în jur de 4% conform ultimelor estimări ale INS.

Cred că aici este nevoie să venim cu un plan de acțiuni coerente care să sporească activitatea agricolă, astfel încât aceasta să reprezinte o pondere mai ridicată din PIB.

Pentru a realiza acest lucru, strategia pe care o propun are două dimensiuni. Pe de-o parte, avem nevoie de o reformă etapizată și de viziune care vor asigura sporirea activității agricole.

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

Investițiile în sectorul agricol trebuie încorporate în noile concepte de securitate alimentară și dezvoltare rurală. Acest lucru trebuie urmat de crearea unor condițiile optime pentru reluarea irigațiilor, a fertilizării, chimizării și mecanizării cu mijloacele agrotehnice superioare a lucrărilor agricole.

Cu toate acestea, cred că este important, așa cum multe state europene au procedat, să considerăm agricultura ca o industrie importantă, finanțată foarte bine, atât cu fonduri publice, cât și fonduri europene, astfel încât să ajungem la un nivel ridicat de performanță și de stabilitate. Într-adevăr, în prezent există multiple provocări legate de variația anuală a producției agricole cauzate de schimbările climatice și de fluctuația prețurilor agricole sub presiunea unei surse de energie alternative, dar este important să găsim cele mai bune instrumente politice și economice, deopotrivă la nivel național și european, pentru o productivitate agricolă mai mare și stabilă corelată cu modernizarea zonelor rurale.

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

Dincolo de aceste aspecte, România a făcut progrese considerabile în dezvoltarea agriculturii ca un pilon de dezvoltare economică și de aceea consider că avem capacitatea și determinarea necesare să ajungem chiar pe primul loc în cadrul UE, cel puțin la producția și exportul de produse ecologice. Deși aflată la început, piața românească de produse bio este foarte dinamică și în continuă creștere.

Pe de cealaltă parte este nevoie și de o schimbare de mentalitate în rândul proprietarilor de terenuri agricole. Consider că este important să se înrădăcineze, cel puțin în mediul rural, practica de a realiza activități agricole, animale și vegetale, iar toți actorii implicați, instituții publice și noii fermieri, să conștientizeze nevoia de a asigura o producție sporită. Subvențiile primite de România de la Uniunea Europeană trebuie să fie utilizate într-un mod rațional pentru a crește producțiile agricole vegetale și animale, dar în același timp este nevoie ca România să asigure toate pârghiile necesare pentru a crește exporturile de produse agricole și de a diminua importurile de produse care asigură un consum din valoarea adăugată brută realizată pe plan intern.

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

În acest sens, propun următoarele linii de acțiune:

Prima prioritate a politicii agricole este finalizarea lucrărilor de cadastru utilizând fonduri publice.

A doua prioritate a politicii agricole este infrastructura.

A treia prioritate a politicii agricole este industrializarea.

România nu își fructifică unul dintre cele mai importante avantaje pe care le are față de alte state, mai mult de jumătate din suprafața sa fiind aptă pentru agricultură. Mai mult, atrag atenția asupra nefuncționării pieței funciare și a creditului, inclusiv piața ipotecară și cea a asigurărilor, ceea ce condamnă fermierii, pe de o parte, să se bazeze preponderent pe resursele financiare provenite din filiera UE, iar pe de altă parte să suporte costuri ridicate de creditare. La toate acestea, se adaugă lipsa infrastructurii rurale și a resursei umane.

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

Acestea privesc nu doar sistemele de preluare a recoltei sau stocarea acesteia, ci și ansamblul infrastructurii domestice – alimentări cu apă, canalizare, drumuri, care anulează procesul de investire în aceste zone alungând practic forța de muncă spre zonele urbane. Soluția pentru ieșirea din criza utilizării suboptimale a proprietății a fost cunoscută, dar neaplicată: finalizarea cadastrului utilizând fonduri publice. În lipsa acestei instituții, liberalizarea pieței funciare nu face decât să crească riscul de pierdere a unei noi etape de dezvoltare a României prin apariția unei piețe nereglementate.

În calitate de Președinte al României, consider că țara noastră încă are o Problemă Agrară și voi sprijini orice demers orientat către rezolvarea acesteia. Existenta unei Probleme Agrare înseamnă nu doar că agricultura, ca ramură economică, nu este competitivă, ci și că se manifestă o puternică sărăcie rurală, cauzată de lipsa unei viziuni culturale asupra satului românesc, de la accesul la educație și servicii de sănătate la stabilitatea și întinerirea populației, până la sprijinul antreprenorial.

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

Iată de ce consider că cele trei priorități expuse mai sus pot fi susținute atât de către societatea civilă, cât și de către decidenții politici.

IV. CU BUNĂ CREDINȚĂ PENTRU ROMÂNIA. CĂLĂTORIA

Mai mult, consider că marketizarea agriculturii românești reprezintă calea către stabilizarea producției, siguranța angajării și reprezintă pilonul dezvoltării rurale.

Am făcut pași importanți să aducem satul românesc la lumină, dar lucrurile nu trebuie să se oprească. E nevoie continuă de investiții inteligente în mediul rural pentru a-i aduce pe locuitorii din satele noastre la un nivel social mai bun.

Sursa: https://web.archive.org/web/20191027143642id_/https://mirceadiaconu.ro/programprezidential/iv-cu-buna-credinta-pentru-romania-iv-spre-un-sector-agricol-modern-si-performant/

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

V. Stimularea inovării și a cercetării/dezvoltării

Privind cu luciditate, România se confruntă astăzi cu o competitivitate scăzută și un slab sistem de cercetare și inovare. O simplă comparație a indicatorilor care definesc competitivitatea României în competiția europeană arată că domeniul inovării are al doilea cel mai scăzut scor (după productivitatea muncii în industria prelucrătoare) urmat de eficiența energetică. În ciuda existenței unor solide școli academice în domenii strategice, resursele umane s-au redus numeric, iar problemele de infrastructură au determinat plecarea multor specialiști în domeniul cercetării. Așa se face că astăzi se poate vorbi despre o adevărată diasporă a cercetării românești – una dintre cele mai numeroase din lume. Alături de subfinanțarea cronică, declinul resursei umane reprezintă principalul risc pentru sistemul de cercetare.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

În calitate de Președinte al României, voi sprijini ideile și proiectele care vor stimula în cercetarea și inovarea românească re-conectarea resursei umane cu obiectivele de dezvoltare economică.

Schimbarea filosofiei de finanțare a firmelor inovative nu mai poate fi amânată. Trebuie încurajate capitalul de risc, noi produse ale Bursei de Valori sau alte vehicule financiare prin care să se poată reduce riscul introducerii noilor produse ori tehnologii. Inovarea științifică, legată în mod natural de cercetarea științifică, trebuie separată de inovarea industrială, cel puțin din punct de vedere financiar, astfel încât companiile să devină promotorii propriilor interese și nu candidații unor incerte finanțări publice organizate pe baze centrale. O nouă abordare trebuie propusă pentru reconectarea cercetării din domeniul agricol la prioritățile de dezvoltare naționale: nu numai în ceea ce privește specificul propriu-zis al domeniului, cât și în ceea ce privește noile cerințe energetice ori aplicațiile industriale.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

Nu trebuie sa existe nici un proiect economic important care sa nu aibă o componenta autohtonă de cercetare cum nu cred ca trebuie să existe proiecte majore locale fără implicarea mediului academic.

Nu în ultimul rând, este nevoie de instituirea dialogului cu cercetătorii români care studiază sau lucrează în afara granițelor țării, luând în considerare opiniile lor și aplicând măsuri de sprijin pentru reîntoarcerea acestora acasă. Cu ajutorul lor, România se poate transforma într-o nouă economie.

A. Reforma radicală a educației – predictibilitate și flexibilitate

În calitate de Președinte al României, voi promova abordarea conform căreia pilonii unei reale reforme în educație trebuie să fie următorii: refacerea demnității meseriei de profesor, prin asigurarea unui parcurs de carieră celor care își aleg acest drum în viață, înzestrarea elevilor cu cunoștințe și competențe fără a le neglija abilitățile – așadar, promovarea unui învățământ flexibil și dedicat dezvoltării personalității, precum și reconstruirea sistemului instituțional și administrativ care, în clipa de față, este depășit logistic și conceptual.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

Educația în România are mare nevoie de predictibilitate și flexibilitate.

În ultimii ani, s-au depus eforturi considerabile pentru a transforma învățământul românesc într-un sistem performant al cărui proces instructiv-educativ să genereze idei inovatoare și să formeze generații bine pregătite, care să se integreze cu ușurință pe piața muncii. Însă, din lipsa unei viziuni pe termen lung și a schimbărilor continue cauzate de interdependențele dintre reprezentanții sistemului educațional și spațiul politico-economic, nu am putut asista la materializarea, la nivelul întregii societăți, a acestui deziderat. Fără un plan concret de acțiuni care să sincronizeze toate eforturile politice și instituționale spre reușită, nu vom putea construi premisele unui sistem de educație competitiv și modern.

Consider că o reformă sănătoasă a educației se poate produce dacă schimbările pe care le vom avansa se vor ghida după două principii importante: predictibilitate și flexibilitate.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

În acest sens, propun următoarele direcții de acțiune:

Un prim pas este modificarea legislației cu privire la rețeaua școlară prin micșorarea numărului minim de elevi pentru localitățile care au un singur rând de clase pe nivel. La momentul actual, legislația prevede că în învățământul preșcolar o grupă cuprinde în medie 15 preșcolari, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 20, în învățământul primar o clasă cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25 și în învățământul gimnazial o clasă cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 30. Acest lucru produce dezavantaje majore atât elevilor, cât și părinților. Dacă într-o localitate sau într-un sat (aflate într-o zonă de risc pentru educație), o clasă pe nivel nu are numărul suficient de elevi, aceștia sunt nevoiți să se deplaseze către alte școli din proximitate, uneori la distanțe foarte mari și confruntându-se cu probleme mari legate de infrastructură și navetă. De aceea, este nevoie de schimbarea legislației în acest sens, astfel încât o clasă să poată funcționa și cu un număr mai mic de elevi.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

Un al doilea pas, strâns legat de problema numărului de elevi, este și schimbarea de raportare la cadrele didactice. Consider că avem un bazin de resurse al cărui potențial a fost exploatat ineficient. Și aici mă refer la faptul că ar trebui creat cadrul legislativ potrivit care să permită o mai mare mobilitate a profesorilor, în sensul efectuării cu ușurință a deplasării lor în zonele de risc pentru educație pentru a preda elevilor în cauză. Astfel spus, dacă sistemul își permite să facă cursuri pentru elevii în dificultate, așa poate dezvolta și un cadru eficient, mutual benefic părților, prin care un profesor se poate deplasa la anumiți elevi pentru a efectua actul instructiv-educativ.

Profesorii joacă un rol esențial în formarea și dezvoltarea elevilor și de aceea este nevoie să acordăm mai multă atenție carierei didactice. Predictibilitatea în cariera didactică poate facilita transferul de experiență pe linie orizontală. La momentul acesta un profesor cu 12 ani vechime poate să își ia gradul 1, dar în lipsa unor perspective de dezvoltare în cadrul instituțiilor de educație, motivația acestuia se diminuează considerabil. De aceea, este important să se introducă noi trepte în evoluția didactică care să mențină și să dezvolte interes pentru actul didactic.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

Predictibilitatea în programa școlară, necesitatea petrecerii unui timp prelungit, dar rezonabil, în școală, precum și împărțirea numărului de ore din planul-cadru, astfel încât să existe un spectru mai mare pentru activități opționale care să respecte nevoile și interese elevilor – toate acestea reprezintă soluții viabile care pot flexibiliza sistemul de învățământ.

Un alt aspect este diminuarea conținuturilor din trunchiul comun și realizarea interconectărilor între discipline, astfel încât nicio disciplină să nu rămână în urma alteia.

Predictibilitatea în asigurarea mijloacelor de învățământ, unde fiecare școală va pune la dispoziția elevilor și profesorilor toate instrumentele relevante pentru asigurarea realizarea competențelor solicitate de trunchiul comun.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

Un sistem de educație modern și eficient este construit de  conducători ai unităților de învățământ profesioniști și cu viziune. Este important ca toți managerii școlari să aibă un nivel de bază al competențelor, pe modelul trunchiului comun din curriculum școlar, urmând ca fiecare manager să aibă libertatea să își pună amprenta asupra specificității instituției peste acest nivel. Cultura managerială trebuie să aibă un nivel de bază obligatoriu.

Situația cea mai dificilă se înregistrează la nivelul învățământului mediu, în care calitatea a scăzut, iar ponderea educației de tip profesional s-a redus de 10 ori în ultimii 20 de ani. Astfel, a apărut un nou risc, cel al reducerii investițiilor productive din lipsa personalului calificat.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

Un sistem de educație modern și eficient este construit de  conducători ai unităților de învățământ profesioniști și cu viziune. Este important ca toți managerii școlari să aibă un nivel de bază al competențelor, pe modelul trunchiului comun din curriculum școlar, urmând ca fiecare manager să aibă libertatea să își pună amprenta asupra specificității instituției peste acest nivel. Cultura managerială trebuie să aibă un nivel de bază obligatoriu.

Situația cea mai dificilă se înregistrează la nivelul învățământului mediu, în care calitatea a scăzut, iar ponderea educației de tip profesional s-a redus de 10 ori în ultimii 20 de ani. Astfel, a apărut un nou risc, cel al reducerii investițiilor productive din lipsa personalului calificat.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

La rândul său, învățământul superior, deși a beneficiat de autonomie universitară, nu s-a putut proteja de alte tipuri de contradicții impuse prin politici publice ca, de exemplu, modificarea paradigmei cercetării din aplicativă/inovativă în producție de literatură științifică, neglijându-se nevoia de aplicare mai rapidă a rezultatelor cercetării în economie.

Inconstanța progreselor din sistemul de educație românesc este cauzată de faptul că ritmul schimbărilor a fost întotdeauna mai ridicat decât capacitatea, dramatic redusă etapă cu etapă, a celor implicați în a răspunde cerințelor.

România are nevoie de o reformă radicală a educației, predictibilă și flexibilă, ale cărei rezultate se vor putea resimți într-un interval de aproximativ 10-15 ani și care va pregăti noile generații pentru a conduce o nouă economie a competitivității.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

Nu cred că mai putem închide ochii la pericolul drogurilor în școli sperând că nouă nu o să ni se întâmple. Susțin administrarea de teste anti-drog în licee.

Marea frecvență a schimbărilor din învățământ trebuie să înceteze. Un elev care intră la liceu trebuie să știe din ce va da Bacalaureatul peste 4 ani, nu să aștepte până în ultimul an să afle.

Trăim în epoca internetului și a telefonului mobil, dar nu toate consecințele sunt pozitive. Copii noștri sunt asaltați permanent cu teme și situații care, de cele mai multe ori, le depășesc puterea de înțelegere corectă. Susțin reglementarea accesului la internet pentru minori, ca măsură de protecție a lor, cum susțin și interzicerea telefoanelor mobile în școli.

V. STIMULAREA INOVĂRII ȘI A CERCETĂRII/DEZVOLTĂRII

Fac parte din generația celor care au mers la școală în uniformă școlară și m-am putut concentra mai mult pe învățătură și mai puțin pe jeanșii „de firmă” pe care i-ar fi putut avea vreun coleg de-al meu. Cred că școlile și părinții ar trebuie să discute în mod serios despre revenirea la uniforme școlare pentru toți elevii.

Sursa: https://web.archive.org/web/20191027143642id_/https://mirceadiaconu.ro/programprezidential/v-stimularea-inovarii-si-a-cercetarii-dezvoltarii/

VI. POLITICA EXTERNĂ

VI. Politica externă

Diplomația este un pilon esențial pentru asigurarea securității naționale. România trebuie să fie un campion al respectării și dezvoltării unui cadru normativ internațional care să garanteze suveranitatea și integritatea teritorială a națiunilor. De aceea, privesc cu prioritate revigorarea rolului țării noastre în cadrul Organizației Națiunilor Unite, inclusiv prin conturarea unei voci active în procesul de reformă și de adaptare a ONU la realitatea contemporană. De asemenea, România trebuie să-și întărească permanent profilul în cadrul Alianței Nord-Atlantice, să participe activ și substanțial la întărirea legăturilor euro-atlantice, să fie o prezență inteligentă și coerentă în dialogul transatlantic. Recenta numire a unui diplomat și om politic român în funcția de secretar general adjunct al NATO este o confirmare a rolului important al României în cadrul Alianței, dar și o garanție că vocea noastră este auzită clar și puternic.

VI. POLITICA EXTERNĂ

În condițiile în care segmente importante ale granițelor Românei reprezintă și frontiera estică a celor două organizații, NATO și UE, România trebuie să-și conjuge eforturile cu cele ale aliaților pentru consolidarea unui flanc estic și sud-estic, comun pentru Uniune și Alianță, care să garanteze stabilitatea în această parte a Europei. În acest sens, consider că dezvoltarea parteneriatelor strategice, mai ales a celor cu SUA și cu Polonia, trebuie să capete noi dimensiuni și o nouă substanță.

Securitatea României nu se poate realiza doar pe teritoriul național, ci are și o dimensiune internațională. Într-o lume din ce în ce mai interconectată, securitatea statelor devine indivizibilă, iar efectele unei stări de turbulență se resimt în tot sistemul. De aceea, trebuie să gândim foarte atent opțiunile și capabilitățile necesare asumării unor angajamente internaționale, astfel încât Forțele Armate Române să fie în orice moment pregătite tehnic și practic pentru misiuni în afara teritoriului național.

VI. POLITICA EXTERNĂ

A. Președintele care valorifică interesele României ca priorități în relație cu partenerii externi

Președintele României reprezintă statul român în toate relațiile acestuia cu partenerii externi. Este, de aceea, foarte important să clarifice de la bun început care este viziunea lui cu privire la locul României în lumea contemporană. În viziunea mea, evoluțiile internaționale din ultimele luni ridică noi provocări și obstacole în calea României, dar și noi oportunități pentru sporirea rolului politic, strategic și economic al țării noastre în etapa următoare. Pentru asta, însă, avem nevoie de o nouă viziune, de înțelegerea și de afirmarea clară a interesului național în anii care urmează. Trebuie să ne adaptăm și să răspundem provocărilor, să depășim obstacolele și să ne păstrăm principiile și valorile.