4. IV. Politicile PNȚMM

Preambul România, o țară cu un potențial imens, este sărăcită și adusă în pragul disperării, prin excluderea moralei din politică, de către guvernări animate cel mai adesea doar de satisfacerea binelui personal. Redresarea țării este posibilă numai printr-o guvernare creștin-democrată, exercitată de oameni cinstiți, de bună credință, cu dragoste de țară, care să acționeze pentru binele comun al României și al umanității. Guvernarea din perioada 1996-2000 În perioada 1996-2000, PNȚCD, reînființat și condus până în 1995 de Corneliu Coposu, a guvernat, ca lider al Convenției Democrate Române (CDR), într-o coaliție alături de partide și uniuni (PNL, PNL-CD, PD, UDMR, UFD, FER, PER) cu doctrine diferite de cea creștin-democrată a sa (liberale, social-democrate, ecologiste, etnice). Interesele de partid în cadrul acestei coaliții au fost deosebit de puternice, încât s-au produs blocaje decizionale, cu efecte majore asupra procesului de reformă. PNȚCD a fost sabotat sistematic (inclusiv din interior, prin infiltrări realizate de forțe obscure), fiind constrâns să cedeze portofolii importante unor aliați politici care mimau sau chiar sabotau reforma. În același timp, proiectele propuse de miniștrii țărăniști erau tergiversate de aparatul FSN-ist din structurile ministeriale și modificate substanțial în Parlament. Astfel, PNȚCD a trebuit să deconteze politic atât propriile greșeli, cât și – mai ales – reaua credință a unor parteneri de guvernare. Cu toate acestea, în perioada respectivă, sub guvernarea CDR, s-au pus bazele unor reforme fundamentale, care au stabilit definitiv orientarea pro-occidentală a României, spre Uniunea Europeană și NATO. Guvernarea național-țărănistă din perioada 1996-2000 a fost una de succes prin reformele realizate de miniștrii noștri: evitarea incapacității de plată a României (starea în care PSD, sub un alt nume, adusese țara în guvernarea precedentă); lansarea masivă a lucrărilor publice (în primul rând la sate – alimentări cu apă și gaz, drumuri și poduri etc.); retrocedarea terenurilor agricole; politici 11/26 agrare de încurajare a fermelor agricole, inclusiv subvenționarea pentru prima dată a țăranilor (prioritar față de unitățile de stat); accelerarea privatizării în industrie; salvarea sau oprirea (după caz) a întreprinderilor cu pierderi, restructurarea sistemului bancar, apropierea învățământului românesc de standarde europene; reorientarea politicii externe a României - de la subordonare și dependență de Rusia spre Uniunea Europeană și NATO. Aceste realizări au făcut ca în decembrie 1999 România să fie invitată să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Dacă astăzi România este membră în Uniunea Europeană și NATO, meritele cele mai mari ne revin nouă, național-țărăniștilor. Ritmurile de creștere economică, începând cu anul 2000 (cu PNȚCD încă la guvernare), se datorează tocmai guvernării noastre reformiste. Suntem mândri de guvernarea noastră, care merită apărată în fața atacurilor făcute din ignoranță sau din rea-credință, deliberat, pentru a crea confuzie. PNȚCD a fost singurul partid din coaliție care și-a asumat guvernarea 1996-2000, cu reușitele și neîmplinirile ei. Situația din România de astăzi În prezent, România trece prin multiple și grave crize: criză economico-financiară, a educației, a sănătății, a demografiei, a securității energetice și alimentare naționale și în primul rând criza morală – cea care le-a determinat și pe celelalte. Creșterea economică este mult mai înceată în comparație cu celelalte state din Europa Centrală și de Est membre ale Uniunii Europene. Nu avem nicio autostradă care să lege țara de la un capăt la altul. Avem o datorie externă enormă, cauzată de împrumuturi, care n-au generat creștere economică, ci au fost folosite pentru consum, furt și pomeni electorale! Avem 43% din populație declarată cu analfabetism funcțional! Suntem țara cu cel mai mic procent de populație cu studii superioare din Uniunea Europeană. Avem o durată de viață printre cele mai reduse din Europa, o rețea de spitale de cea mai slabă calitate și cea mai mare creștere a mortalității materne din Uniunea Europeană! Avem cea mai mare scădere demografică din Europa. Avem numeric cea mai mare migrație a populației din Europa (aproape dublu decât Polonia, deși România are o populație aproape numai jumătate din cea a Poloniei) și a doua din lume. La începutul anului 2023, avem, oficial, peste 5,7 milioane de români în diaspora. Peste puțin timp, riscăm să nu mai putem asigura un trai decent tuturor pensionarilor. Am pierdut resursele naturale proprii care asigurau independența energetică a țării. Nu putem asigura necesarul de hrană al populației țării din producția agroalimentară proprie. Toate acestea sunt urmare, în primul rând, a faptului că avem o degradare morală la toate nivelurile și o corupție generalizată: avem o criză a valorilor; scara valorilor este răsturnată; avem corupție peste tot (administrație, justiție, economie, instituții democratice nefuncționale etc.); familia este total desconsiderată, ba chiar disprețuită. Mecanismele democratice funcționează numai ca formă (nu și ca fond) și în folosul oligarhilor care controlează România. Acești oligarhi sunt legați între ei prin linii de forță, majoritate având relații strânse cu forțe obscure – interne și/sau externe. Din cauza lor, pământurile țăranilor, pădurile și alte proprietăți au fost „restituite” pe alte amplasamente sau de loc. Fără ei am fi avut astăzi mai multe autostrăzi, mai multe școli funcționale, mai multe spitale funcționale. Ei sunt responsabili pentru „organizarea” dezorganizării funcționării instituțiilor statului, pentru manipularea opiniei publice, pentru promovarea incompetenților până la cel mai înalt nivel în stat, pentru incoerența și instabilitatea legislativă, pentru blocarea justiției. Au vândut pe nimic aproape întreaga infrastructură energetică (și au permis distrugerea ei în cea mai mare parte), întreaga infrastructură de comunicații, precum și 90% din sistemul bancar și altele. Toate acestea prin dezvoltarea unei corupții generalizate. Societatea civilă românească a fost prea slabă și nu a putut să oprească sau să reducă aceste fenomene, iar Uniunea Europeană nu ne-a ajutat suficient să le eradicăm. PNȚCD a fost scos din 12/26 scena politică, iar faptul că acest Partid a fost privit de-a lungul timpului cu cea mai mare ostilitate (și este privit și în continuare) de bolșevismul rusesc, de sovietici și de urmașii lor de azi, precum și de fosta nomenclatură comunistă din țară, explică cel mai bine de ce PNȚCD trebuia eliminat și luat ostatic în ultimele două decenii în propria-i țară. Situația geostrategică a României Pactul Ribbentrop-Molotov este denunțat de toate statele, inclusiv de Federația Rusă. Toate îl condamnă, dar toate „nu observă” că produce în continuare efecte: există două state române, despărțite ilegal, cu forța. S-a putut crea un stat nou, Kosovo, dar problema Basarabiei, care era cea mai legitimă dintre toate, nu s-a putut rezolva. Basarabia rămâne în continuare despărțită de patria mamă - la cheremul Federației Ruse – având cel mai coborât nivel de trai din Europa. Responsabilitățile sunt multiple, atât interne, cât și externe. Uniunea Europeană și NATO și-au arătat solidaritatea față de România în momente majore. În prezent Uniunea Europeană se confruntă cu probleme majore și evoluții contradictorii, care îi subminează coeziunea. Se profilează o perioadă de schimbări instituționale la care România este parte. Majoritatea blocajelor din Uniunea Europeană vin din sistemul de vot bazat pe unanimitate. Ar trebui ca acest sistem de vot să fie complementar cu unul de tip majoritar (bazat pe majoritate relativă, simplă, absolută sau calificată, în funcție de tipul deciziei), astfel ca Uniunea Europeană să devină mai eficientă. Se profilează o perfecționare a construcției europene, bazată pe o Constituție reală, care să conducă la o Uniune Europeană mai unită, mai coezivă, cu instituții și decizii unitare. Nevoia de schimbare Lumea întreagă trece astăzi printr-o criză, care nu este numai financiară, economică, energetică, politică sau socială, ci este o criză de sistem, care are o cauză majoră: criza morală. Statul modern este incapabil să ofere soluții crizei de valori în care se adâncește societatea, iar societatea de astăzi respinge cu bună știință valorile spirituale. Nu există țări bogate și țări sărace; există doar țări bine administrate și țări prost administrate. România astăzi este prost administrată. Partidele liberale și „social-democrate” au eșuat, iar cele extremist-populiste și cu agendă externă tot mai suspectă tind să le ia locul. Evaluări dintre cele mai recente relevă o situație complet inacceptabilă după mai mult de trei decenii de la prăbușirea comunismului, în special prin raportare la potențialul economic și în resurse al țării: în România inegalitatea de venit în rândul populației este a doua cea mai mare din UE, după Bulgaria. România are nevoie de altfel de politicieni, are nevoie de oameni politici responsabili, competenți și patrioți, dar – mai ales! – are nevoie de lideri morali, care să acționeze în slujba binelui comun și să administreze onest și cumpătat banul public! PNȚMM militează pentru o guvernare bazată pe valorile și principiile creștin-democrate și având în vedere politici rezultate din aplicarea acestor valori și principii la realitățile României de azi. Aceste politici sunt prezentate în continuare structurat pe trei niveluri ierarhice de detaliere: obiective strategice generale – sub-obiective strategice specifice – măsuri generice prioritare. 13/26 Obiective strategice generale – Subobiective strategice specifice – Măsuri generice prioritare