15. CAPITOLUL POLITICI PENTRU INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT

Una dintre problemele majore ale României, cu impact negativ semnificativ asupra stării economice și sociale a țării, este absența unei rețele satisfăcătoare de transport rutier rapid (autostrăzi și drumuri expres). România are în acest moment puțin peste 500 de kilometri de autostradă în operare și aproximativ 250 de kilometri de autostradă în construcție. În ceea ce privește transportul pe calea ferată, sistemul feroviar din România a cunoscut în ultimele decenii o degradare accentuată cu implicații periculoase în siguranța și securitatea traficului, susținută de subfinanțare, ceea ce a condus la efecte nocive și greu de înlăturat. La ora actuală, România se clasează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la viteza de deplasare a trenurilor. O serie de factori care contribuie la aceste viteze reduse de călătorie sunt timpii mari de staționare, incluzând schimbul de locomotive electrice cu cele diesel, necesitatea efectuării manevrelor de întoarcere a locomotivelor dintr-o parte în cealaltă a trenului, întârzieri cauzate de așteptarea altor trenuri pe acele sectoare cu linie ferată simplă, obligația de efectuare foarte des a inspecțiilor periodice, a materialului rulant vechi. Legislația națională referitoare la serviciile publice de transport feroviar ar trebui regândită cu scopul creșterii concurenței pe piața internă. Un astfel de lucru permite utilizarea mult mai eficientă a fondurilor publice destinate compensării obligațiilor de serviciu public. La ora actuală sunt reglementări pe piața transportului feroviar, care limitează competitivitatea deoarece nu permit operarea trenurilor de pasageri cu prețuri comparabile cu cele oferite de transportatorii rutieri. În ceea ce privește transportul aerian din România, deși numărul de aterizări și decolări este ridicat, infrastructura aeroportuară se confruntă cu probleme, iar Compania Națională TAROM se află într-o situație dificilă. Transportul maritim pe scurtă distanță și transportul fluvial pot contribui la decongestionarea unor infrastructuri rutiere sau feroviare. Aceste două moduri de transport au rămas încă exploatate sub posibilități, atât din cauze transfrontaliere, cât și din cauza stării infrastructurii portuare. Modernizarea și dezvoltarea transportului trebuie abordate plecând de la principiul asigurării siguranței și securității. România trebuie să se alăture în acest domeniu infrastructurii europene și mondiale ținând cont de nevoile specifice românilor. Ne dorim ca în viitor, prin infrastructura dezvoltată, să ajutăm economia, turismul, sportul prin competițiile în care România este angrenată (Campionatul European de Fotbal), de a avea o legătură rapidă între orașele României cu Europa și întreaga lume. Dezvoltarea economică a României poate fi sustenabilă prin dezvoltarea infrastructurii de transport. România trebuie să valorifice proiectele de infrastructură actuale sau aflate în derulare și să găsească soluții de transport noi, performante. Principiile unui transport puternic, european, trebuie să respecte: • Asigurarea siguranței și securității pentru călători și pentru marfă, printr-un management de calitate și prin proceduri clare și operaționale. • Creșterea beneficiilor pentru utilizatori, prin satisfacerea nevoilor de mobilitate și transport, creșterea confortului, asigurarea serviciilor de urgență și salvare în cazul catastrofelor naturale, accesibilitatea pentru persoanele vârstnice sau cu mobilitate redusă. • Coeziunea și conectivitatea regională, prin reducerea decalajelor dintre regiuni. • Eficiența, prin eliminarea blocajelor, interconectarea tuturor modurilor de transport, promovarea unui transport de bună calitate, aplicarea tehnologiilor inovatoare. • Durabilitatea, prin promovarea transporturilor nepoluante, cu emisii reduse de gaze cu efect de seră și gaze reduse de dioxid de carbon. Obiectivul principal al Strategiei Guvernului în domeniul transporturilor îl reprezintă asigurarea infrastructurii și serviciilor, ca suport al activității economice și sociale pentru îmbunătățirea calității vieții. Pentru atingerea acestui obiectiv general și a obiectivelor specifice din toate domeniile de transport vor fi susținute măsuri generale și acțiuni obligatorii precum: • Creșterea competitivității între modurile de transport. • Îmbunătățirea serviciilor de transport prin investiții în materiale rulante. • Modernizarea stațiilor de cale ferată. • Modernizarea porturilor și aeroporturilor. • Infrastructură rutieră de înaltă calitate. • Extinderea transportului multimodal.