Drumul spre normalitate: Politicile publice ale Uniunii pentru Reconstrucția României

au făcut parte din sau au colaborat cu serviciile secrete înainte de 1989, şi îmbunătăţirea procesului de selectare a tinerelor cadre.

15. Relansarea activităţii consiliului naţional pentru studierea arhivelor securităţii, astfel încât acesta să îşi poată atinge mai bine scopul său esenţial de deconspirare a Securităţii şi a tuturor celor care au făcut poliţie politică. Arhivele SRI relevante din acest punct de vedere trebuie predate imediat şi în totalitate CNSAS. Tuturor celor care au făcut poliţie politică trebuie să le fie interzis accesul la demnităţi şi funcţii publice, astfel încât să nu mai fie posibil ca foşti securişti şi informatori să ocupe posturi în justiţie, Poliţie sau Parlament.

16. Orientarea prioritară către combaterea noilor ameninţări la adresa securităţii, precum terorismul, marea corupţie, operaţiunile financiar-bancare ilicite, traficul de droguri şi persoane, migraţia ilegală, armele de distrugere în masă.

România de azi funcţionează încă prin multe instituţii moştenite din perioadei comuniste. Nu contează prea mult că unele au trecut mai lin peste momentul 1989, sau că altele au fost desfiinţate şi apoi reînfiinţate şi redenumite. Am uitat prea uşor şi ezităm prea mult să spunem că în special Securitatea, dar şi Poliţia şi Armata au fost instituţii opresive în timpul comunismului, că schimbările pe care ele le-au suferit după 1989 sunt departe de a fi satisfăcătoare şi că mare parte din metehnele lor şi oamenii care le aplică s-au păstrat. Credem că este timpul să eliminăm din aceste instituţii alte interese decât cele ale cetăţeanului din banii căruia sunt finanţate.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Combaterea Corupţiei

Considerăm corupţia drept una din relele fundamentale ale societăţii româneşti. Ea este solid instalată la nivelul clasei politice, a administraţiei naţionale şi locale şi la nivelul instituţiilor, inclusiv la nivelul instituţiilor care ar trebui de fapt să combată corupţia, respectiv justiţia şi poliţia.

Corupţia din România produce pierderi anuale de miliarde de dolari bugetului public, afectându-ne pe fiecare dintre noi. Demnitarii publici şi funcţionarii au ajuns să îşi urmărească mai degrabă interesele lor personale decât pe cele publice, din cauza lipsei de control asupra activităţii lor. Efectul cel mai grav al corupţiei este, însă, modelul vicios pe care îl oferă cetăţenilor, în special tinerilor în formare, anume acela că în România se poate reuşi mult mai uşor prin furt, minciună şi "inginerii financiare", decât prin muncă cinstită.

Obiectivul URR este de a elimina percepţia că în România se poate reuşi mai uşor prin furt decât prin muncă cinstită, de a degreva bugetul de pierderile provocate de corupţie şi de a reorienta, în cadrul instituţiilor statului, energiile umane irosite în acte de corupţie înspre un serviciu public în folosul cetăţeanului.

Priorităţi:

1. Demnitarii sau rudele lor de gradul unu să nu poată fi membri în consiliile de administraţie ale regiilor, întreprinderilor sau instituţiilor pe care organismele din care aceştia fac parte le înfiinţează, reglementează, controlează ori ale căror servicii le folosesc.

2. Declararea publică a averilor demnitarilor şi a rudelor lor de gradul unu în momentul depunerii candidaturii, al investirii şi al părăsirii funcţiei publice.

3. Limitarea cadourilor primite de demnitari (preşedinţie, guvern, parlament, prefecturi, primării) şi rudele lor de gradul unu la cele a căror valoare nu depăşeşte zece milioane de lei, indiferent de ocazie. Toate cadourile care depăşesc valoarea de 1 milion de lei vor trebui declarate.

4. Incompatibilitatea între demnităţile publice salarizate şi practicarea avocaturii, precum şi interzicerea derulării unor interese în firme private aflate în relaţii de afaceri cu statul, interese ale demnitarilor personal sau ale rudelor lor de gradul unu.

5. Stoparea traseismului politic. Înlocuirea parlamentarilor sau membrilor consiliilor judeţene şi locale care demisionează sau sunt excluşi din partidul pe a cărui listă au fost aleşi cu următorul candidat de pe listă, atâta timp cât sistemul de vot pe listă va fi păstrat.

6. Eliminarea votului secret din Parlament şi instituirea unui sistem de contorizare a votului fiecărui parlamentar pentru fiecare lege, contorizare care să fie permanent accesibilă publicului. Sancţionarea drastică a obiceiului unor parlamentari de a vota prin interpuşi.

7. Publicarea anuală, în Monitorul Oficial, a bilanţului contabil de către toate partidele, sub sancţiunea desfiinţării.

8. Crearea unui cadru naţional funcţional de protecţie a martorilor şi instituirea unui sistem de negocieri ale pedepsei cu persoanele aflate sub anchetă. Astfel s-ar facilita dezvăluirea persoanelor care, de fapt, conduc şi organizează operaţiunile de tip mafiot (trafic de influenţă, trucare de licitaţii, încasări de comisioane, şantaj, intimidări, spălare de bani, declaraţii false etc.) din structurile politice şi administrative.

9. Subordonarea Parchetului Naţional Anticorupţie Parlamentului, cu alocare bugetară separată, stabilită prin lege.

10. Reformarea serviciilor secrete din Ministerul de Interne şi cel al Justiţiei, astfel încât ele să aibă ca principală atribuţie combaterea corupţiei din interiorul ministerelor. Introducerea unor criterii clare de funcţionare şi subordonarea strictă a acestor servicii faţă de comisiile parlamentare de specialitate, astfel încât să nu mai fie posibilă implicarea lor în acte de corupţie de partea corupţilor.

11. Eliminarea completă a imunităţii parlamentare, inclusiv în privinţa reţinerii, arestării şi percheziţionării parlamentarilor. Imunitatea parlamentară trebuie să funcţioneze exclusiv pentru declaraţii politice.

Măsurile împotriva corupţiei trebuie să determine, în primul rând, schimbarea felului în care se comportă oamenii ajunşi în funcţii de conducere din structurile politice şi administrative ale statului. Responsabilizarea demnitarilor, reformarea instituţiilor şi sancţionarea imediată a conflictelor de interese trebuie făcută de sus în jos, prin măsuri politice radicale. Această schimbare este o condiţie fără de care modificarea atitudinii cetăţeanului obişnuit faţă de mica corupţie va rămâne un etern deziderat.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Administraţa Publică Locală

Principiul fundamental pe care se bazează politicile URR în acest domeniu este cel al subsidiarităţii, astfel încât problemele locale să fie rezolvate mai bine, cât mai aproape de nivelul la care apar; acesta nu este, însă, întotdeauna cel mai mic nivel, cel al localităţii. Credem că necesităţile de dezvoltare ale României implică crearea a 12 regiuni administrative; acestea trebuie să înlocuiască, şi să nu să se suprapună actualelor judeţe, pentru a nu complica inutil aparatul birocratic.

Ca atare, obiectivul URR în privinţa administraţiei publice este transferarea treptată în plan local a funcţiunilor care nu necesită administrare naţională, pentru a permite cetăţeanului să fie cât mai aproape de instituţiile destinate a-i rezolva problemele pe care le are în comunitate.

Priorităţi:

1. Transferul real al puterii la nivel local. Transferarea completă în sarcina autorităţilor locale a utilităţilor publice (apă-canal, termoficare), precum şi a educaţiei primare şi secundare, a medicinii de familie, a serviciilor sociale, a poliţiei comunitare, a serviciilor de pompieri. Pentru a bugeta aceste funcţiuni, considerăm că minim 50% din taxe şi impozite trebuie să rămână la nivel local; în zonele lipsite de resurse, ele pot fi completate cu transferuri din bugetul regional sau cel naţional.

2. Finanţare pe criterii clare. Crearea unor mecanisme nenegociabile de acordare a fondurilor de echilibrare, şi acordarea sumelor pentru investiţii speciale prin licitaţii de proiecte. În ansamblu, sistemul trebuie mult simplificat, pentru a evita opacitatea creată în jurul mecanismelor extrem de complicate de acum. Ponderea fondurilor speciale, folosite acum discreţionar, trebuie mult redusă; este vitală eliminarea posibilităţii ca aceste fonduri să fie utilizate ca instrumente de discriminare sau presiune politică de către guvern, consilii judeţene sau prefecţi (până la înlocuirea judeţelor cu regiuni).

3. Eliminarea funcţiei prefecţilor. Funcţia prefecţilor trebuie redusă la dimensiunile ei legale, anume de control legislativ. Odată ce judeţele vor fi înlocuite de regiuni şi această funcţie va putea fi preluată de justiţie, poziţia prefectului va dispărea.

4. Stimularea administraţiilor locale. Acestea trebuie încurajate cu adevărat să îşi îmbunătăţească în mod continuu capacitatea administrativă. Pentru aceasta, susţinem eliminarea piedicilor absurde precum reglementarea de la Bucureşti a schemei de personal din instituţiile administraţiei locale, sau a cuantumului salarizării lui. Stimularea colaborării şi parteneriatelor între administraţiile locale, în special în contextul dezvoltării regionale.

5. Eliminarea conflictelor de interese. Aplicarea aceluiaşi regim de incompatibilităţi pentru funcţiile salarizate din administraţia locală ca şi pentru cele ale administraţiei centrale.

6. Soluţionarea mai rapidă a cauzelor uşoare. Crearea unor instanţe speciale în cadrul primăriilor care să poată soluţiona mult eficient decât în cadrul tribunalelor obişnuite cauzele civile uşoare (sub 300 de euro), cât şi cauzele comerciale sub 10.000 euro.

Credem că administraţia centrală trebuie să propună un plan clar al etapelor descentralizării, pentru a creşte predictibilitatea care este o calitate esenţială a administraţiei. Graficul şi condiţiile transferării puterii în plan local trebuie stabilite însă împreună cu administraţiile locale respective şi cu toţi ceilalţi actori publici interesaţi. Orice funcţiune trecută în administrare locală trebuie, pentru a putea fi bine realizată, să fie însoţită şi de resursele care îi sunt destinate. Atribuţiile, în special cele legate de finanţare şi control, trebuie delimitate mult mai clar decât în prezent între administraţia centrală şi cele două niveluri de administraţie locală. Acestea trebuie să aibă libertatea de a controla baza, rata şi colectarea impozitelor.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Administraţia Publică Centrală

Administraţia publică centrală este în acest moment supradimensionată, ineficientă şi afectată grav de corupţie. Reducerea substanţială a numărului mare de angajaţi nu ar scădea eficienţa, dimpotrivă, cei rămaşi ar fi motivaţi să lucreze mai bine în interesul contribuabililor. În plus, structura foarte stufoasă a administraţiei centrale, în special a guvernului, are ca rezultat o comunicare şi coordonare a acţiunii extrem de dificile. Pe de altă parte, problema corupţiei din administraţie necesită, dincolo de reformarea Poliţiei şi a justiţiei, formarea unui corp de funcţionari publici de carieră care să fie motivaţi, prin salarii şi prin prestigiul statutului lor, şi protejaţi de presiunile politicului, dar şi sancţionaţi drastic atunci când greşesc.

Ca atare, obiectivul URR este de a pune administraţia publică centrală în serviciul cetăţeanului, răspunzând prompt şi egal tuturor solicitărilor.

În ceea ce priveşte funcţionarii publici, obiectivul pe termen scurt îl constituie eliminarea influenţelor politice şi stabilirea sistemului de carieră bazat pe competenţă şi pe performanţă. Pe termen mediu şi lung, obiectivul politicilor URR este de a asigura creşterea profesionalismului unui corp de funcţionari publici de carieră şi de consolidare a instituţiilor prin mecanisme proprii de selecţie, pregătire şi urmărire a funcţionarilor.

Priorităţi:

1. Structurarea Executivului după principalele politici naţionale. Guvernul trebuie să conţină un număr de 14-16 ministere, care să urmeze principalele domenii de activitate. Ministerele de coordonare, cum ar fi cel al integrării europene, nu au sens atâta timp cât ministerele de linie îşi asumă responsabilitatea domeniului lor de autoritate, inclusiv sub acest aspect. Coordonarea interministerială se realizează prin coordonarea politicilor, la nivelul guvernului.

2. Introducerea unui număr de agenţii guvernamentale subordonate ministerelor. Agenţiile guvernamentale subordonate primului ministru nu au sens. Rolul Agenţiilor este de a aplica programele stabilite politic la nivelul Ministerelor sau al Guvernului, pe baza unor proceduri clare, stricte şi transparente. Aceste programe pot avea scopul de monitorizare, de acordare a asistenţei statului, de estimare a impactului unei politici sau de previziune. Funcţia de reglementare se regăseşte numai la nivel de minister. Fiecare agenţie se va situa în cadrul unui domeniu de autoritate a statului. Activitatea fiecărei agenţii va fi urmărită de ministerul coordonator, responsabil pentru politica naţională în domeniu. Activitatea va fi în aşa fel organizată, încât doar agenţiile, nu şi

ministerele, vor intra în contact cu persoanele juridice.

3. deconcentrarea puterii. Delegarea competenţelor la nivelul cel mai apropiat beneficiarului final, cetăţeni sau agenţi economici, în plan regional sau local, acolo unde acest lucru este posibil.

4. Depolitizarea funcţiei publice. În momentul de faţă, instituţiile sunt populate în marea majoritate a poziţiilor de conducere de funcţionari numiţi prin influenţă politică. Intrarea, menţinerea şi promovarea în corpul funcţionarilor publici trebuie să ţină cont de pregătire şi experienţă administrativă dar mai ales de performanţele individuale ale funcţionarilor. Criteriile de evaluare nu vor mai fi la latitudinea conducerii ierarhice şi politice aşa cum este cazul în prezent, ci ele se vor baza pe grile de evaluare a performanţelor unităţii administrative, mai ales sub aspectul atingerii obiectivelor şi finalizării programelor sale. Evaluarea performanţelor se va face de către servicii de audit extern, servicii ce pot fi contractate şi evaluatorilor privaţi. Evaluarea individuală a funcţionarilor trebuie să se facă şi pe baza unor

chestionare completate de clienţii acestora.

5. Stabilitatea funcţionarilor publici. Această stabilitate este capitală pentru a obţine un act de administraţie eficient, previzibil şi urmând exact prevederile legale. De aceea, susţinem introducerea unor reglementări care să facă imposibilă schimbarea lor abuzivă după schimbarea puterii, aşa cum s-a întâmplat în 2000.

6. Independenţa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Pentru a realiza depolitizarea funcţiei publice, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici trebuie scoasă de sub controlul Executivului. ANFP este responsabilă pentru selecţia, evaluarea, promovarea şi urmărirea funcţionarilor publici. Independenţa acesteia se va realiza prin asigurarea resurselor bugetare necesare şi subordonarea directă către Parlament.

7. Profesionalizarea funcţionarilor publici. Institutul Naţional de Administraţie este responsabil pentru programele de pregătire a funcţionarilor publici. Scoaterea INA de sub controlul executivului şi acordarea unui statut asemănător celorlalte instituţii de învăţământ superior va asigura independenţa acestei instituţii şi va reduce substanţial posibilitatea politizării funcţiei publice.

8. Asigurarea transparenţei funcţiei publice. Pe lângă declaraţiile de avere ale funcţionarilor publici, trebuie să fie disponibile publicului toate datele legate de pregătire, experienţă profesională, posturi publice deţinute anterior, rezultate şi performanţe personale ale funcţionarului public. Statutul funcţionarilor publici prevede existenţa unui dosar profesional al fiecărui funcţionar; acest dosar trebuie să fie public şi să poată fi consultat de orice cetăţean, prin intermediul Internetului.

Reglementarea structurii şi activităţii administraţiei centrale trebuie să se facă prin lege organică, astfel încât ele să nu mai poată fi modificate atât de des. În acest fel se va obţine stabilitatea structurilor administraţiei şi a corpului de funcţionari publici, adică eficienţă şi previzibilitate în actul administraţiei.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Societatea Civilă

Uniunea pentru Reconstrucţia României - URR consideră că statul român trebuie să-şi modifice radical relaţia cu societatea civilă. În special, susţinem înlocuirea atitudinii de ostilitate sau indiferenţă faţă de organizaţiile neguvernamentale cu un parteneriat durabil, ca factor esenţial în promovarea intereselor cetăţenilor.

Obiectivul URR pe termen scurt şi mediu este crearea acelor condiţii, în principal legislative, necesare dezvoltării unui sector neguvernamental puternic.

Acesta trebuie să vegheze la buna funcţionare a instituţiilor statului, în limitele jocului democratic şi, având în vedere interesele cetăţenilor, să reprezinte interesele diferitelor grupuri de cetăţeni şi să preia din funcţiile pe care administraţia publică le îndeplineşte într-un mod nesatisfăcător (servicii sociale, campanii de informare etc.).

Priorităţi:

1. Cadru legislativ permisiv. Eliminarea prevederilor restrictive ale legislaţiei referitoare la sectorul nonprofit, care introduce necesitatea avizării de către administraţia centrală a organizaţiilor neguvernamentale şi condiţionează accesul la resursele publice. Revizuirea Codului Muncii care descurajează angajarea temporară, specifică sectorului nonprofit.

2. Management eficient. Crearea unui departament guvernamental care să gestioneze relaţia cu organizaţiile sub aspectul standardizării şi evaluării acestora. De asemenea, acest departament va gestiona un Fond Naţional pentru Societatea Civilă, special creat pentru finanţarea activităţilor sectorului neguvernamental. Birocraţia generatoare de corupţie va fi astfel redusă. În prezent, managementul fondurilor (aparatul administrativ şi cadrul metodologic) este atât de deficitar încât pentru fiecare leu atras din sponsorizări se cheltuieşte un leu şi jumătate pentru administrare.

3. Licitaţii deschise pentru proiecte. Legiferarea competiţiei între instituţiile publice şi cele private pentru fondurile publice, care vor fi acordate prin licitaţii pe proiecte în condiţii de transparenţă totală.

4. Criterii de evaluare. Legiferarea elaborării de standarde care să permită evaluarea ONG-urilor. Aceste standarde au rolul de a evidenţia responsabilitatea publică a ONG-urilor, de a câştiga încrederea donatorilor şi finanţatorilor, de a conferi credibilitate, de a stimula îmbunătăţirea prestaţiei ONG-urilor şi de a creşte integritatea şi profesionalismul angajaţilor.

5. Posibilităţi alternative de finanţare. Adoptarea unei legi prin care să se permită contribuabililor persoane fizice din România să poată dona organizaţiilor neguvernamentale 2 % din impozitele directe datorate statului. Crearea de posibilităţi alternative de finanţare a sectorului neguvernamental, spre exemplu prin loteria naţională.

6. Instituţionalizarea parteneriatului dintre administraţia publică şi ONG-uri. Crearea de structuri permanente (structuri de comunicare, consilii consultative) care să susţină cu adevărat parteneriatul dintre administraţie şi ONG-uri. În acest scop e necesară şi formarea de funcţionari de carieră specializaţi în relaţia cu ONG-urile. Administraţia publică trebuie să dezvolte proceduri formalizate, obiective, care să producă aceleaşi rezultate în toate situaţiile în care se pleacă de la aceleaşi condiţii.

7. Modificarea legii sponsorizării. Îmbunătăţirea prevederilor noului Cod Fiscal în ceea ce priveşte sponsorizarea. Deoarece activităţile ONG-urilor atrag mult mai puţin sponsorii decât cele sportive, susţinem un plafon de deducere superior în cazul primelor decât în cazul celor din urmă.

8. Modificarea fiscalităţii. Scutirea de impozit a activităţilor comerciale non-profit, ale căror venituri sunt investite în proiecte. Scutirea de impozit pe clădiri a sediilor organizaţiilor neguvernamentale cu activitate umanitară.

9. Eliminarea conflictului de interese dintre liderii de sindicat şi puterea politică. Folosirea sindicatelor ca rampe de lansare în politică nu este deloc în interesul angajaţilor, astfel că liderilor de sindicat trebuie să le fie interzis accesul simultan la demnităţile şi funcţiile publice.

10. Creşterea ponderii sindicatelor din firme private. Pe lângă sindicatele care se înfiinţează în firme private noi, privatizarea are şi consecinţa pozitivă de a clarifica relaţiile cu sindicatele existente.

11. Sindicatele trebuie tratate ca un partener social de prim rang. Acestea reprezintă, ca parte importantă a societăţii civile, interesele profesionale şi sociale ale angajaţilor.

Considerăm că organizaţiile neguvernamentale trebuie să fie nucleul tare al societăţii civile. În situaţia de acum a societăţii româneşti, principalul rol al societăţii civile este de a înlocui solidaritatea de tip colectivist creată de comunism, care este una a supravieţuirii şi care nu ajunge să reprezinte interesele fiecăruia, cu o solidaritate reală, liber consimţită, care pune în centrul atenţiei persoana.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Mass-Media

Libertatea de exprimare nu este suficientă pentru a avea o mass-media independentă şi profesionistă. O mare parte a mass-media din România este condiţionată politic, prin intermediul datoriilor la bugetul public ale trusturilor de presă sau prin şantajul acordării preferenţiale a publicităţii plătite de instituţii, regii sau companii aparţinând statului. La acestea se adaugă mita directă pe care unele partide o plătesc unor ziarişti, iar în ultimii ani puterea politică a încercat chiar şi limitarea libertăţii de exprimare, prin reglementări flagrant nedemocratice.

Pe de altă parte, sărăcia pieţii de publicitate favorizează încălcări grave ale deontologiei din partea unor jurnalişti. Pe plan central s-au înregistrat numeroase cazuri de şantaj pe care diferite ziare l-au exercitat asupra unor firme, sub ameninţarea publicării unor reportaje nefavorabile mincinoase. Pe plan local, unde viabilitatea economică este încă şi mai problematică, multe ziare, radiouri şi televiziuni cedează presiunilor politice, în imensa majoritate a cazurilor exercitate de partidul de guvernământ. Sunt destule oraşe mari, reşedinţe de judeţ, în care mass-media e monopolizată politic.

Obiectivul URR în privinţa mass-media este consolidarea unei mass-media independente financiar şi politic, care să funcţioneze ca un factor legitim de presiune asupra puterilor în stat şi al cărei produs final să fie informarea corectă a cetăţenilor.

Mass-media trebuie protejată de orice influenţe politice; susţinem, însă, şi autoreglementarea deontologiei jurnalistului de către asociaţiile profesionale ale mass-media, la standardele democraţiilor avansate.

Priorităţi:

1. Modificarea statutului calomniei, în proiectul noului Cod Penal. Aceasta trebuie să devină, ca şi insulta, contravenţie, nu infracţiune. Alinierea întregii