Drumul spre normalitate: Politicile publice ale Uniunii pentru Reconstrucția României

legislaţii relevante pentru mass-media la legislaţia europeană.

2. Acordarea de facilităţi fiscale pentru mass-media, cel puţin până când piaţa de publicitate va creşte semnificativ. Acordarea de facilităţi fiscale producţiei de hârtie.

3. Tratament nediscriminatoriu al datoriilor la bugetul public, responsabilizarea corporativă a trusturilor de presă şi sancţionarea drastică a funcţionarilor care favorizează din acest punct de vedere anumite companii.

4. Reglementarea prin lege a condiţiilor în care se poate face reclamă din bani publici, atât în privinţa scopului ei, cât şi a modului de selectare a organului de presă.

5. Resubordonarea televiziunii şi radioului public unui consiliu compus din reprezentanţi numiţi de Parlament cu două treimi din voturi, reprezentanţi ai asociaţiilor sindicale şi patronale din mass-media.

Dorim să contribuim la crearea unui climat social şi politic suficient de civilizat încât să nu mai permită blamarea mass-media pentru nereuşitele guvernărilor, aşa cum s-a întâmplat necontenit în toţi anii tranziţiei. Dorim să ajungem cât mai repede într-o etapă de dezvoltare în care crizele de isterie, ameninţările şi ocările de mahala pe care puterea le adresează azi ziariştilor să devină amintiri neplăcute din preistoria mass-media şi a politicii din România.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Protecţia Mediului

Deşi producţia industrială a României este redusă, ea poluează mediul în mod semnificativ datorită tehnologiilor învechite şi lipsei de investiţii în tehnologii nepoluante. În unele cazuri, există chiar riscul producerii unor accidente majore, de natură a afecta grav sănătatea angajaţilor şi locuitorilor din zonele de risc. Agricultura neprofesionistă este şi ea un factor de poluare, mai ales prin excesul de îngrăşăminte, pesticide etc.

Obiectivul URR în privinţa mediului este conştientizarea rolului pe care fiecare dintre noi îl avem în menţinerea unui mediu curat.

Priorităţi:

1. Relansarea activităţii instituţiilor cu atribuţii în domeniu, care dispun de personal şi fonduri insuficiente, precum şi de o legislaţie insuficientă. Întărirea Gărzii de Mediu astfel încât să poată depista şi sancţiona eficient atât poluatorii industriali, cât şi poluatorii persoane fizice care îngroapă în gunoi văile, pădurile şi marginile drumurilor.

2. Desprinderea Agenţiei de Mediu de Ministerul Agriculturii, cu care se află în conflict de interese datorită poluării agricole.

3. Stoparea tăierilor ilegale de pădure, factor major al degradării mediului. Consolidarea instituţiilor de control şi sporirea sancţiunilor pentru aceste infracţiuni. Reprezentarea mai bună a proprietarilor de pădure în instituţiile care administrează fondul silvic, pentru a se putea realiza o rezolvare instituţională care să elimine ilegalităţile şi abuzurile.

4. Combaterea braconajului, inclusiv a celui piscicol care afectează grav Delta Dunării. Dacă speciile rare trebuie refăcute prin combaterea braconajului, cele comune (cerbi, fazani etc.) trebuie refăcute prin reducerea cotelor de vânătoare.

5. Creşterea consistenţei educaţiei ecologice în şcoli, la toate nivelurile.

6. Stimularea de către stat a reciclării deşeurilor, prin facilităţi diferenţiate în funcţie de profitabilitatea economică a afacerii. Concentrarea efortului asupra materialelor pentru care nu există o tradiţie a reciclării (plastic, uleiuri, PET-uri, aluminiu), dintre care multe sunt foarte poluante.

7. Reluarea unor programe mai eficiente de recuperare separată a deşeurilor, operaţiune soldată cu eşec în multe oraşe din ţară, datorită aplicării neprofesioniste.

8. Privatizarea sectoarelor energetic, chimic, siderurgic şi minier, care nu respectă standardele de poluare atâta timp cât rămân în administrarea statului, datorită lipsei resurselor şi interesului.

9. Oferirea de consultanţă în materie de mediu, de către Agenţia de Mediu. Aceasta trebuie să se adreseze, cu conţinuturi specifice, autorităţilor locale, agenţilor economici, organizaţiilor neguvernamentale din domeniu, producătorilor şi procesatorilor agricoli.

10. Certificarea producătorilor agricoli, astfel încât să se evite producerea de alimente nesănătoase datorită îngrăşămintelor sau altor substanţe chimice utilizate în agricultură. Controlarea riguroasă a calităţii acestor substanţe produse în ţară sau importate.

11. Promovarea de programe de reîmpădurire în zonele din apropierea marilor oraşe, în parteneriat cu autorităţile locale, astfel încât să se amelioreze microclimatele respective.

Beneficiile de mediu, economice şi sociale pe care le-ar aduce României implementarea legislaţiei de mediu a Uniunii Europene ar fi mai mari decât ale oricărei alte ţări candidate. Dar calitatea mediului se va schimba fundamental doar în momentul în care oamenii o vor percepe ca pe o prioritate. Calitatea mediului începe cu grija fiecărui cetăţean de a păstra curăţenia străzilor, parcurilor şi pădurilor, de a nu polua mediul chiar dacă asta implică un efort suplimentar.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Integrarea Europeană

Finalizarea cât mai rapidă a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană este un mijloc, ci nu un scop în sine. Obiectivul nostru esenţial este crearea unei democraţii prospere în România, care să se regăsească în mod natural în Europa şi în care Europa, la rândul ei, să se regăsească fără nici un efort. Preferăm o integrare mai târzie care să fie un succes unei integrări rapide care să se soldeze cu un eşec.

Obiectivul principal URR în domeniul integrării europene este integrarea într-un context cât mai favorabil. Realizarea acestui obiectiv implică crearea prosperităţii pentru cercuri mult mai largi decât cele câteva enclave de bunăstare de acum, precum şi crearea condiţiilor în virtutea cărora statul român va începe să reprezinte în mod constant interesele cetăţenilor, şi nu doar ale unor cercuri politice şi oligarhice, sau ale celor care speculează corupţia "mică" a administraţiei publice.

Priorităţi:

1. Susţinem integrarea corectă. În ultimii ani România nu s-a apropiat, ci a rămas tot mai mult în urmă faţă de Europa prin jumătăţile ei de reformă, făcute doar pentru a mai bifa pe hârtie un capitol al integrării. Legiferarea haotică şi crearea de instituţii opace şi ineficiente a devenit, în ultimul timp, principala metodă prin care se încearcă forţarea integrării în Europa; în spatele ei, însă, nu se află decât un model al stagnării în subdezvoltare.

2. Integrare demnă. Noi credem că doar prin relansarea dezvoltării României, atât pe plan economic cât şi politic, vom putea construi instituţii de tip european care să funcţioneze spre binele nostru. Altfel, ni se pare umilitor să construim decoruri de carton care să pară frumoase din exterior, în timp ce în spatele lor noi continuăm să mergem prin noroi. Respingem categoric demagogia integrării europeane care încearcă să ne facă să uităm că România e încă foarte departe de standardele europene, sau servilismul trist care încearcă să ne introducă în Europa oricum, chiar şi pe o poziţie de toleraţi. Nu credem că trebuie să adoptăm neapărat şi imediat toate reglementările sau instituţiile europene, mai ales atunci când asta se face fără dezbatere publică şi fără o analiză coerentă a utilităţii sau fezabilităţii acestui demers.

3. Să promitem doar ceea ce putem face. Doar prin dezvoltare internă susţinută România îşi poate apăra cel mai bine interesele în cursul negocierilor de integrare europeană. Doar astfel armonizarea legislativă şi instituţională nu va mai fi o problemă ce trebuie soluţionată cu orice costuri, ci va acompania în mod firesc acest proces. În ultimii ani, din păcate, puterea politică a făcut mai multe concesii deoarece nu avea rezultatele economice sau politice care să îi permită o negociere serioasă. În plus, din dorinţa de a obţine cât mai multe "succese în integrarea europeană", cei aflaţi la putere au promis orice negociatorilor europeni, chiar şi atunci când ştiau că nu pot sau nu intenţionează să facă ceea ce au promis.

4. Integrare de fond, nu doar de formă. Credem, pe de o parte, că avem dreptul la diferenţă şi, pe de altă parte, că miza reintegrării europene, după perioada de autodistrugere şi rătăcire a comunismului, este realizarea modelului civilizaţiei europene în esenţa şi în spiritul lui, nu în detaliile şi în litera lui. Sunt unele reglementări, instituţii sau practici europene de care nu avem încă nevoie, şi care nu au sens în România pentru că ţin de o altă etapă de dezvoltare. De aceea, a le introduce peste noapte e un simplu exerciţiu de imagine care nu foloseşte nimănui, în afara celor care sunt suficient de inconştienţi încât să-l practice.

5. Integrare treptată. Noi nu credem că metodele moderne de eutanasiere a porcului de Crăciun sunt cele care ne vor duce în Europa, şi nici că microcipurile implantate, după ultimele standarde europene, în urechile vacilor vor putea compensa în vreun fel faptul că în România încă se mai ară cu plugul tras de animale. Multe din aceste măsuri pompoase, care sună atât de "european", nici măcar nu pot fi implementate şi de aceea ele ajung să fie abrogate imediat după ce au fost adoptate. Ideea de lege e aruncată în derizoriu, iar cei vizaţi de aceste legi efemere sunt trataţi ca nişte cobai. Noi credem, dimpotrivă, că trebuie bine gândită oportunitatea şi fezabilitatea fiecărei măsuri, şi trebuie consultaţi toţi cei interesaţi; însă dacă o măsură e adoptată, atunci ea trebuie aplicată până la capăt.

6. Integrare conştientă. O mare parte a românilor nu ştiu încă ce înseamnă exact integrarea europeană, nu ştiu care sunt costurile şi obligaţiile ce ne vor reveni. Banii publici cu care ministerele şi guvenul îşi fac aiurea publicitate ar fi mult mai bine folosiţi pentru o campanie amplă de informare asupra integrării. Campania ar trebui să se adreseze în special mediului rural, care e mai slab informat şi căruia îi sunt destinate multe din exigenţele şi transformările integrării.

Prin adoptarea noii Constituţii, integrarea europeană va fi decisă de Parlament, în acest fel partidele politice scutindu-se de efortul de a convinge cetăţenii români de utilitatea ei. Însă integrarea europeană este o chestiune de maxim interes pentru fiecare, căci va avea consecinţe majore asupra vieţii fiecăruia. Ea nu trebuie privită ca o etichetă, ci ca un mod de viaţă prin care noi, ca membri ai societăţii, ne putem atinge obiectivele de dezvoltare personală.

În loc de încheiere

Politicile publice ale Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR vor fi adaptate în mod continuu realităţii. Stabilitatea lor se găseşte la nivelul principiilor pe care sunt construite şi la nivelul obiectivelor urmărite. Dar pentru a avea efecte asupra realităţii, măsurile concrete trebuie să ţină seama de realitate.

Aceste politici publice reprezintă un angajament ferm al Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR faţă de alegători. El priveşte nu doar conţinutul politicilor, unul de centru-dreapta, ci şi maniera în care ele vor fi aplicate, deoarece una din motivaţiile importante ale înfiinţării URR este exasperarea de a vedea cum nici unul din guvernele tranziţiei, fără excepţie, nu a reuşit să ducă măcar o politică sectorială importantă până la capăt. De multe ori, responsabilii pentru aceste politici nu numai că au fost indiferenţi faţă de derularea şi rezultatele lor, dar au omis să se gândească la rezultate încă din etapa conceperii.

Fiecare din aceste politici are un obiectiv propriu, însă toate împreună au un singur obiectiv, care este atingerea normalităţii. Acest obiectiv ne este impus de ceea ce se întâmplă în fiecare zi în România, lucruri pe care noi le considerăm profund anormale. Este anormal ca politica să se facă într-un cerc închis, fără nici o legătură cu cetăţenii, este anormal ca oamenii să plătească taxe atât de mari fără să ştie ce vor primi în schimb, este anormal ca demnitarii şi funcţionarii să ofere întregii societăţi modelul corupţiei ca pe ceva firesc şi de la sine înţeles.

De aceea, a-ţi dori normalitatea în România înseamnă să fii radical. Noi suntem înclinaţi, în mod natural, către moderaţie şi toleranţă. Însă situaţia anormală din România, în care foarte puţini se îmbogăţesc furând de la cei mulţi şi se plasează în vârful piramidei sociale umilindu-i pe cei mulţi, ne îndeamnă către o politică fermă, care să depăşească nesfârşitele confuzii, ambiguităţi şi tergiversări în care s-a complăcut până acum clasa politică.