Drumul spre normalitate: Politicile publice ale Uniunii pentru Reconstrucția României

opere de artă dubioase şi acordă contracte preferenţiale anumitor firme care execută lucrări de restaurare de proastă calitate la preţuri foarte mari. În acest moment, membrii comisiei de subvenţionare a cărţii din minister îşi subvenţionează propriile lor cărţi, iar mii de dolari sunt plătiţi, din bugetul public, de către anumiţi directori de teatru, pentru piese submediocre, unor dramaturgi care au servit cu devotament propaganda comunistă, în timp ce salariile breslei actoriceşti sunt mai mult decât precare.

8. Modificarea legii sponsorizării. Susţinem realizarea acestui deziderat în principal prin creşterea plafonului maxim al deducerii şi prin precizarea mai clară a naturii beneficiarilor sponsorizării. Aceştia nu ar trebui să aibă posibilitatea de a realiza profit pe seama sponsorizării. Atragerea surselor alternative de finanţare, care pe termen mediu trebuie să devină majoritare, merge mână în mână cu dezvoltarea economiei şi refacerea culturii comunitare. O soluţie necesară este co-administrarea şi co-finanţarea pentru o perioadă determinată de timp a proiectelor culturale prin parteneriate naţional-local.

9. Restaurarea şi protejarea patrimoniului. Aceasta nu este exclusiv obligaţia statului: chiar structura proprietăţii indică acest fapt: 60% din monumentele istorice sunt în proprietatea Bisericii, 10% în proprietate privată şi doar 30% în proprietatea statului. Este necesar ca statul să găsească parteneri care să co-finanţeze, în mai mare măsură, aceste lucrări.

10. Relansarea cărţii şi a lecturii ca act fundamental al culturii. Susţinem scutirea de TVA a producţiei de carte. În plus, aceasta trebuie subvenţionată selectiv, în aşa fel încât toate operele de valoare dar pentru care nu există un interes suficient al pieţii (ediţii critice, literatură contemporană etc.) să poată vedea lumina tiparului. Este necesară crearea unor biblioteci private, inclusiv prin privatizarea unor sectoare ale bibliotecilor publice precum filialele lor de cartier, astfel încât iniţiativa privată, care poate intra în parteneriat cu autorităţile locale, să ajungă să servească mai bine anumite segmente ale cititorilor.

Valorile culturii sunt şi valori estetice, dar trebuie să fie integrate şi pieţei. Este important să vedem cultura nu ca o consumatoare de fonduri, ci ca element esenţial al dezvoltării sociale şi economice. În viziunea Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR, sprijinirea culturii şi a creatorilor reprezintă, alături de educaţie, un domeniu prioritar pentru actul de guvernare, întrucât oamenii societăţilor contemporane se integrează social şi se definesc din ce în ce mai mult prin cultură sau prin lipsa ei. De aceea, importanţa acordată culturii reprezintă o decizie a statului de trecere de la o societate a supravieţuirii la una a prosperităţii care să însemne mai mult decât simplul acces la produse şi servicii.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Minoritatea Maghiară

Uniunea pentru Reconstrucţia României - URR consideră că drumul spre normalitate - care constituie obiectivul sintetic al politicilor noastre - nu poate fi parcurs de o societate afectată de tensiuni interetnice. Ca atare, pentru a realiza obiectivele noastre politice, sociale şi economice, este necesar să propunem soluţii concrete pentru detensionarea relaţiilor interetnice şi pentru crearea unui cadru echilibrat de dezvoltare comună.

Obiectivul URR este de a impune în abordarea problemei minorităţii maghiare principii morale şi pragmatice, bazate pe valorile clasice ale democraţiei, pe valorile universale ale drepturilor omului, în particular cele ale minorităţilor, aşa cum se regăsesc ele în documente europene. Aceasta presupune în mod necesar acceptarea dreptului la propria cultură şi identitate, cu toate drepturile ce decurg de aici - înfiinţarea de instituţii specifice, promovarea liberă a propriilor tradiţii, învăţarea şi folosirea limbii materne etc.

Considerăm că societatea românească trebuie să facă eforturi susţinute de combatere a naţionalismului. Aceasta o vedem, însă, nu atât pe terenul discursului, unde naţionalismul doreşte doar perpetuarea disputei în dispreţul oricărei reguli şi a oricărei valori morale, ci pe terenul dezvoltării economice şi sociale, pe cel al eficientizării sistemului politic sau al educaţiei şi culturii. Iar pentru că minoritatea maghiară este unul din principalele repere pentru tensiunile cu caracter naţionalist din România, considerăm necesar să propunem exemple de soluţii concrete pentru problemele concrete ale acestei minorităţi.

Priorităţi:

1. Înfiinţarea unei Universităţi Maghiare în cadrul reţelei universitare de stat. Finanţarea ei ar reveni la început statului, ca în cazul oricărei alte universităţi de stat, iar ulterior, în condiţiile politicii URR în domeniul educaţiei, în regim mixt public-privat; este necesară introducerea treptată a taxelor, echilibrate prin mecanisme ale statului de garantare şi creditare. O altă opţiune ar putea fi co-finanţarea de către statul român a Universităţii "Fundaţia Sapientia" deja existente.

2. Educaţie pentru convieţuire. Considerăm că istoria, ca materie de studiu în şcoală, trebuie să stimuleze formarea de mentalităţi şi comportamente capabile să conducă la o mai bună convieţuire între români şi maghiari. Istoria poate fi privită din unghiuri diferite fără să devină neapărat obiect de manipulare. Manualele actuale de istorie ar putea fi axate mai degrabă pe perspectiva civilizaţiei, a culturii, a personalităţilor istorice, a aspectelor legate de viaţa concretă a societăţilor sau a evoluţiei ideilor şi instituţiilor, decât pe perspectiva evenimentelor preponderent conflictuale, precum războaiele sau luptele pentru putere.

3. Tratament nediscriminatoriu. Considerăm că toţi cetăţenii români, indiferent de apartenenţa lor etnică, trebuie să aibă şanse egale de acces în orice instituţie a statului, în administraţia locală şi centrală, armată sau SRI. Principiul care trebuie să guverneze acest acces egal este cel al competenţei. Doar prezenţa persoanelor aparţinând minorităţilor în toate instituţiile statului le-ar da acestora un adevărat caracter naţional, dacă înţelegem naţiunea în sensul modern, european, de naţiune civică şi nu etnică.

4. Construirea autostrăzii Oradea - Cluj-Napoca - Târgu-Mureş - Braşov - Bucureşti - Constanţa. Aceasta reprezintă o prioritate economică pentru România; ea va asigura legătura strategică cu Europa şi va constitui o axă esenţială a dezvoltării României. Susţinem această rută a autostrăzii şi pentru că, astfel, utilitatea economică este maximă, şi pentru că ea constituie un instrument de comunicare necesar şi comunităţii maghiare. URR consideră inacceptabilă discriminarea zonelor locuite preponderent de maghiari în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructură.

5. Eliminarea discriminării investitorilor. URR susţine egalitatea totală şi efectivă a tuturor cetăţenilor României în faţa legii, ca şi a cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul României sau care doresc să investească în ţara noastră. Considerăm că trebuie eliminată discriminarea investitorilor străini pe orice criterii, inclusiv pe criteriul apartenenţei etnice. Pe de o parte, legislaţia trebuie să prevadă explicit sancţionarea acestei forme de discriminare, iar pe de altă parte ea trebuie eliminată din practica actului de guvernare, în măsura în care administraţia centrală este implicată în privatizare sau are orice alt tip de influenţă asupra investiţiilor străine.

6. Susţinerea de către stat a culturii minorităţilor. Alocarea de fonduri de la bugetul naţional şi de la cele locale către ONG-uri având ca obiect de activitate promovarea culturii fiecărei minorităţi. Această alocare trebuie să se facă în mod transparent şi pentru proiecte concrete. Dezavuăm actualul sistem de alocare a fondurilor, în funcţie de reprezentarea în Parlament obţinută pe baza unor liste de semnături mai mult sau mai puţin relevante, sistem ineficient şi imoral, ce condiţionează finanţarea de sprijinirea partidului de guvernământ.

Uniunea pentru Reconstrucţia României - URR consideră că e vital să înţelegem faptul că un drept al unei minorităţi nu înseamnă nicidecum un drept în minus pentru majoritate, şi că acesta este chiar primul principiu al convieţuirii civilizate în care diversitatea este o resursă valoroasă, nu o sursă de conflict. Trebuie să creăm mentalitatea că majoritatea nu "dă" drepturi minorităţilor din generozitate, cu atât mai puţin din condescendenţă, acestea fiind drepturi ale oricărei fiinţe umane, la fel de fireşti ca dreptul la viaţă sau la libertate.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Relaţiile dintre Stat şi Biserică

Principiul fundamental care trebuie să guverneze reformarea acestor relaţii în România este cel al caracterului privat al credinţei religioase. Aceasta implică, pe de o parte, libertatea fiecăruia de a-şi alege şi manifesta credinţa, precum şi libertatea cultelor de a se organiza după cum cred de cuviinţă, cu excepţia celor care au un rol vădit antisocial.

Pe de altă parte, implică separarea dintre stat şi biserică. În mod tradiţional, între Biserica Ortodoxă Română (BOR) şi statul român a existat o înţelegere conform căreia BOR susţinea necondiţionat orice regim politic, fie el legionar sau comunist, în schimbul recunoaşterii statutului ei privilegiat, de biserică naţională, adică de instituţie care, pe de o parte, este autonomă, pe de altă parte are drepturi speciale asupra domeniului religios şi chiar asupra celui spiritual.

Această înţelegere istorică este nedreaptă faţă de neortodocşi şi faţă de celelalte biserici. Nici o biserică, indiferent de numărul credincioşilor ei, nu trebuie privilegiată în raporturile ei cu statul român şi nici una nu trebuie să aibă statut de biserică naţională. Bisericile trebuie să devină instituţii complet autonome faţă de stat, care aparţin credincioşilor şi comunităţilor locale.

Pe de altă parte, nici o biserică nu trebuie să se implice în politică. Într-o societate cu adevărat democratică, în care statul nu impune valori spirituale membrilor societăţii, biserica nu are nimic de a face cu politica şi cu treburile statului. Bisericile trebuie încurajate, în schimb, să îşi asume un rol social, în special BOR care e destul de reticentă în acest sens şi ale cărei tendinţe de implicare în domeniul social au fost sistematic descurajate, în trecut, de către guvernele politice şi de către însăşi conducerea BOR.

Obiectivul Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR în privinţa relaţiilor dintre stat şi biserică este de asigurare a separării dintre spiritual şi politic, astfel încât fiecare cetăţean să aibă libertate completă de gândire şi opţiune religioasă şi politică.

Priorităţi:

1. Restituirea proprietăţilor bisericilor şi asociaţiilor religioase confiscate în timpul comunismului. Restituirea tuturor bisericilor neortodoxe care au fost confiscate de stat. Până la finalizarea acestui proces, toate bisericile foste greco-catolice aflate acum în folosinţa BOR trebuie date în folosinţă Bisericii Greco-Catolice.

2. Încetarea salarizării clerului din bugetul naţional, într-un proces de tranziţie de câţiva ani. Salarizarea clerului trebuie să fie făcută din fondurile atrase din plata a 1% (în regim de deducere personală) din venit, către un cult la alegerea contribuabilului. La acestea se adaugă şi fondurile atrase de la comunităţile locale.

3. Întărirea legislaţiei anti-discriminare şi aplicarea ei ca atare. Sancţionarea dură pe linie administrativă a celor care discriminează în funcţie de apartenenţa religioasă, spre exemplu poliţiştii sau magistraţii care îşi asumă, în conflictele legate de restiuirea bisericilor greco-catolice, interesele uneia dintre părţi împotriva legii.

4. Sancţionarea prozelitismului practicat în cadrul învăţământului confesional din şcolile publice. Acest învăţământ trebuie să aibă o relevanţă strict confesională şi educativă, nu propagandistică.

Orice manifestare de obedienţă faţă de puterea politică din partea clerului este în defavoarea credincioşilor. Trebuie eliminate acele mecanisme instituţionale care predispun la obedienţă şi care creează situaţiile absurde, dar nu foarte rare din păcate, în care bisericile sunt folosite pentru propagandă politică. În schimb, este binevenită implicarea bisericilor în activităţi precum asistenţa socială.

Implicarea bisericilor în societate trebuie să se facă la acest nivel comunitar, nu la nivelul statului. Relevanţa bisericilor creştine pentru politică, în special pentru orientarea creştin democrată, nu trebuie să aibă o relevanţă neapărat confesională; de aceea în unele ţări partidele creştin democrate reunesc mai multe confesiuni creştine, fără să existe vreun conflict între reprezentanţii lor.

Relevanţa creştinismului în politică trebuie să fie mai degrabă una etică, iar funcţia bisericilor creştine ar trebui să fie cea de consolidare a comportamentelor etice şi de transmitere mai departe a valorilor tradiţionale ale societăţilor creştine. Trăsăturile esenţiale ale creştin democraţiei, împărtăşite de Uniunea pentru Reconstrucţia României - URR, sunt: credinţa în Dumnezeu, grija pentru fiecare persoană, puterea dată comunităţilor şi pragmatismul, ca mod de a face politică opus fanatismului ideologic.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Politicile Sociale

Politicile sociale ale Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR pleacă de la principiul că asistenţa socială trebuie clar delimitată de asigurările sociale, acestea trecând sub controlul individului prin privatizarea lor. Asistenţa socială se adresează celor aflaţi în nevoie, indiferent de modul în care contribuie ei la buget, pentru a le oferi condiţiile de bază ale unei existenţe umane. Pe de altă parte, sistemul de asigurări sociale are datoria de a oferi servicii sociale performante, în funcţie de cuantumul contribuţiei. Majoritatea asigurărilor sociale sunt opţionale şi, deoarece trebuie să ofere cel mai bun raport calitate/preţ, trebuie să fie private. Atât sistemul de pensii cât şi cel sanitar trebuie să ofere servicii de mai bună calitate celor care pot contribui mai mult.

Ca atare, obiectivul fundamental pe termen scurt al URR în domeniul politicilor sociale este creşterea ariei de decizie a individului şi reducerea ariei de competenţă a statului asupra serviciilor sociale.

Toate instituţiile de stat care administrează sau contractează servicii sociale în beneficul asistaţilor vor avea obligaţia de a publica datele exhaustive ale cheltuielilor, precum şi o analiză amănunţită a eficienţei acestor servicii. Până la privatizarea asigurărilor sociale, fiecare beneficiar de servicii sociale trebuie să ştie exact cu cât contribuie pentru ceea ce primeşte în schimb; cel mai onest ar fi să se renunţe la tertipul ieftin al împărţirii taxelor şi impozitelor sociale între o parte mai mică plătită de angajat şi una mai mare plătită de angajator, când de fapt ele sunt procent fix din salariul brut, deci plătite integral de angajat.

Priorităţi:

1. Introducerea unui sistem de pensii private care să dea posibilitatea şi să îi încurajeze pe angajaţi să contribuie mai mult, pentru a avea o pensie mai bună. Introducerea rapidă a fondurilor de pensii capitalizate, cu contribuţie obligatorie, gestionate de societăţi private, urmată de introducerea pensiilor ocupaţionale.

2. Eliminarea subsidiilor universale precum alocaţiile pentru copii sau subvenţionarea energiei, care sunt false măsuri sociale deoarece se adresează indistinct tuturor categoriilor de venituri. Aceste măsuri strict demagogice nu ating ţinta firească a politicilor sociale, şi irosesc inutil resursele. Alocaţia universală pentru copii trebuie înlocuită cu o alocaţie direcţionată precis către copiii săraci, şi care poate fi astfel mai consistentă.

3. Reducerea cheltuielilor nejustificate care creează presiune asupra bugetului asistenţei sociale, precum condiţiile de pensionare specială sau salariile compensatorii. Sumele risipite acum pe salarii compensatorii lipsite de efect pe termen lung ar putea fi mult mai bine utilizate pentru programe de reconversie profesională. Modificarea sistemului de asistenţă a şomerilor astfel încât să îi încurajeze mai mult pe cei fără loc de muncă să îşi caute unul.

4. Facilitarea integrării sociale a persoanelor cu handicap. Dezinstituţionalizarea lor impune îmbunătăţirea asistenţei la domiciliu, atât cea familială cât şi cea profesională. Marile instituţii de îngrijire administrate de stat trebuie înlocuite cu centre de zi administrate de ONG-uri specializate, în care să se poată desfăşura formarea profesională, munca sau petrecerea timpului liber.

5. Eliminarea posibilităţii de a frauda sistemul pensiilor de boală sau handicap, atât prin plătirea acestora din fondurile CNAS, cât şi printr-un mai bun control al acordării de astfel de certificate.

6. Internarea în instituţii de ocrotire a tuturor copiilor care nu au un domiciliu stabil, încurajarea adopţiilor, în special în familii din România, în condiţiile monitorizării lor atente. Asistarea tuturor copiilor aflaţi în dificultate precum şi a familiilor din care provin prin oferirea de resurse materiale şi educaţionale necesare dezvoltării lor.

7. Acordarea de facilităţi tinerilor care se reîntorc în ţară, după o perioadă de minim 6 luni petrecute în Occident, la studii sau muncă în condiţii legale.

8. Acordarea unor prime tinerilor care se angajează după ce părăsesc o instituţie de protecţie, precum şi angajatorilor lor, astfel încât ei să se reintegreze mai uşor în societate. Acestora trebuie să le oferim şi înainte, şi după părăsirea instituţiei de protecţie posibilităţi sporite de a urma formele învăţământului vocaţional.

9. Înăsprirea legislaţiei referitoare la exploatarea copiilor prin muncă sau cerşetorie, simplificarea procedurilor de decădere din drepturi părinteşti a tutorilor care îşi tratează copiii într-un mod care le pune în pericol sănătatea sau demnitatea.

10. Sprijinirea în mod egal a tuturor familiilor tinere care doresc să-şi construiască o locuinţă, prin subvenţionarea creditelor ipotecare. Susţinem eliminarea programelor actuale de construire de locuinţe, discriminatoriu, netransparent şi care încurajează corupţia.

11. Alocarea unui capitol bugetar distinct informării persoanelor defavorizate asupra tuturor serviciilor sociale.

12. Acordarea unei indemnizaţii pentru căutarea unui loc de muncă absolvenţilor, inclusiv celor care nu au împlinit 18 ani dacă au finalizat învăţământul obligatoriu de 10 ani.

Fiecare politică socială trebuie să identifice atât un beneficiu individual, urmărit din raţiuni umanitare, cât şi un beneficiu social. O anumită categorie trebuie să devină beneficiară a unei politici sociale deoarece societatea în întregul ei decide că ea se află într-o situaţie ce justifică cheltuirea de resurse publice, deoarece acestea sunt limitate şi nu vor acoperi niciodată necesarul. Dacă această decizie lipseşte, respectiva politică va fi nu doar imorală, ci şi ineficientă. De o anumită politică trebuie să beneficieze toţi cei care aparţin categoriei îndreptăţite, şi numai ei.

Politica Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR cu privire la

Apărarea şi Siguranţa Cetăţeanului

Strategia de apărare trebuie să reflecte contextul geopolitic în care se găseşte România, respectiv riscurile externe ce pot apărea la adresa securităţii ei. Dat fiind acest context şi dimensiunile reduse ale României în comparaţie cu ţările ce pot deveni surse de risc, considerăm că aderarea la NATO reprezintă singura noastră opţiune viabilă. Pe de altă parte, şi tocmai în condiţiile aderării la NATO, considerăm că aceste riscuri nu trebuie supraestimate, şi de aceea cheltuielile pentru apărare trebuie menţinute la un nivel rezonabil, ţinând cont de adevăratele priorităţi ale României (cum ar fi educaţia, sănătatea sau infrastructura).

Asigurarea securităţii externe este condiţia necesară instituirii siguranţei cetăţeanului în viaţa de zi cu zi. Aceasta este o prioritate majoră pentru noi, atâta timp cât instituţiile de resort încă funcţionează aleator. Abuzurile Poliţiei sunt încă obişnuite, cei vinovaţi fiind rareori sancţionaţi, iar serviciile de informaţii nu sunt suficient de bine controlate de societate.

Obiectivul URR în domeniul apărării şi siguranţei cetăţeanului este crearea unei armate de profesionişti, impunerea legalităţii, corectitudinii şi eficienţei în modul de funcţionare al Poliţiei, precum şi transparentizarea şi controlarea mai bună a serviciilor de informaţii.

Priorităţi:

1. Eliminarea imediată a serviciului militar obligatoriu, care e fundamentul ineficienţei armatei.

2. Elaborarea unei strategii stabile pe termen mediu şi lung pentru armată, plecând de la funcţia pe care armata trebuie să o îndeplinească în plan intern şi planul integrării în NATO.

3. Fixarea unor domenii de excelenţă, în funcţie de strategia stabilită, de utilităţile armatei în plan intern şi de specializările armatelor care fac parte din NATO.

4. Perfecţionarea capacităţilor militare de intervenţie în situaţii de urgenţă civilă, pentru a preveni pierderile de vieţi omeneşti şi a diminua efectele distrugerilor.

5. Creşterea calificării cadrelor militare, atât în instituţii militare şi civile din România cât şi din străinătate. Introducerea unor teste obligatorii de limbă engleză recunoscute internaţional, pentru subofiţeri şi ofiţeri.

6. Selecţia şi promovarea ofiţerilor şi în funcţie de unele criterii fizice, precum greutatea şi înălţimea sau performanţe de efort fizic, pentru a asigura o reprezentare demnă a armatei.

7. Încurajarea producţiei de tehnică militară autohtonă, în special în direcţia tehnicii militare interoperabile în cadrul NATO.

8. Depolitizarea armatei, stabilirea riguroasă a numărului de şefi civili care pot fi schimbaţi politic. Restrângerea şi întinerirea corpului de comandă.

9. Demilitarizarea Poliţiei, inclusiv sub aspectul responsabilităţii juridice a poliţiştilor.

10. Descentralizarea Poliţiei, în special a activităţilor cu relevanţă comunitară.

11. Reformarea servicului de informaţii din Poliţie, astfel încât să combată eficient corupţia lărgită din interiorul instituţiei.

12. Instituirea unui control al cetăţeanului asupra angajaţilor din Poliţie, prin completarea unor chestionare în care să fie evaluată prestaţia celui cu care cetăţeanul vine în contact.

13. Întărirea controlului parlamentar asupra serviciilor secrete, transparentizarea lor în ceea ce priveşte bugetul, personalul şi îndeplinirea atribuţiilor. Combaterea abuzurilor care se ascund sub pretextul caracterului secret al acestor servicii; în realitate, doar o zonă limitată a activităţii lor este necesar să rămână strict secretă.

14. Eliminarea tuturor angajaţilor care