România are nevoie de un salt de dezvoltare în infrastructura de transport. 2021–2030 trebuie să devină decada magică a infrastructurii pe care țările din Occident au avut-o acum 50 de ani.

România are nevoie de un salt de dezvoltare în infrastructura de transport. 2021–2030 trebuie să devină decada magică a infrastructurii pe care țările din Occident au avut-o acum 50 de ani. Dezvoltarea economică a României depinde în mod fundamental de infrastructura de transport pe care aceasta se poate baza. România are cea mai slab dezvoltată infrastructură de transport din UE. Investițiile străine care ar putea ridica nivelul de trai din România ne ocolesc și pierdem oportunități pe măsură ce întârziem la acest capitol. Avem nevoie de autostrăzi, căi ferate, conexiuni intermodale și, mai ales, de conectarea regiunilor istorice pentru a reduce decalajele de dezvoltare între regiuni. Nu mai putem face lucrurile ca până acum. Sunt prea multe oportunități pierdute, prea multe cicluri investiționale ratate, prea multe straturi de incompetență, prostie și hoție în sistemul politizat care a gestionat infrastructura. Nu avem nici măcar opțiunea să facem „doar un pic mai bine”. Dacă ne mișcăm cam ca până acum, dar „ceva mai decent”, nu vom ajunge vreodată să închidem decalajul față de UE pe infrastructură. România are nevoie de un salt de dezvoltare în infrastructură, de o decadă magică, transformațională. Acei zece ani pe care istoria îi va consemna ca cei în care România și-a făcut autostrăzi. După atâtea promisiuni, pare imposibil de crezut că mai putem. Dar putem. Țările din Occident au făcut acest salt în anii `60 plecând de la situații economice grele și devastarea războiului. Putem și noi dacă facem o schimbare radicală a modului cum gestionăm autostrăzile, căile ferate și celelalte moduri de transport. Avem nevoie în primul rând de bani. Fără un salt de finanțare nu se poate un salt de dezvoltare. Avem o oportunitate uriașă cu fondurile europene și în special cu Recovery Fund. Dar avem și o vulnerabilitate mare pentru că Europa de Vest și-a făcut deja infrastructură așa că prioritățile sunt altele. Trebuie să ne jucăm bine cartea la Bruxelles. Dacă nu vom putea din cauza regulilor să folosim din aceste zeci de miliarde decât o părticică pentru autostrăzi, o oportunitate enormă va fi ratată. Un decalaj istoric al României se va adânci. Banii nu sunt însă suficienți. Dacă ai bani, dar nu ai oamenii care să știe să-i investească inteligent, banii vor rămâne necheltuiți și autostrăzile nu vor apărea. Pentru proiecte de miliarde e nevoie de manageri care să știe să gestioneze proiecte de miliarde. Nu mai merge ca până acum. E nevoie de reformă structurală. Regulile învechite ale unui sistem de stat care protejează incompetența și securizează idiocrația și hoția „pe funcție”, trebuie flexibilizate. Eficiență de tip privat trebuie adusă în sistem. Nicio țară care a făcut salturi, nu le-a făcut legată de șireturi. Ne trebuie așadar bani, oameni competenți și încă ceva: un plan coerent executat strategic pe 10 ani, nu pe 1 an cât umblă un ministru prin fața camerelor până vine următorul. Prioritățile trebuie să rămână stabile și să fie prioritățile reale de dezvoltare ale României. Nu autostrăzi pe unde vrea un baron, nu investiții de tip „elefant alb” și, mai ales, nu schimbări permanente de direcție. Proiectele începute trebuie să aibă continuitate și să nu mai depindă de bunul plac al unor politicieni. OBIECTIVE

1. 0Original