3. Sănătate

CONTEXT România are cea mai mare mortalitate evitabilă prin prevenție sau din cauze tratabile din Uniunea Europeană. Unul din două decese în România este prematur și evitabil. Acest fapt se datorează și performanței foarte slabe a sistemului de sănătate. Astfel, boli care ar putea fi depistate mai repede, tratate mai eficient, chiar prevenite în totalitate, conduc la deces sau dizabilitate. Aproape un sfert din viața românilor este împovărată de prezența bolii iar speranța de viață la naștere este cu 6 ani sub media Uniunii. Sistemul public de sănătate este subfinanțat, are o proastă guvernanță, este fragmentat, cu accesibilitate redusă, „deșertificat” chiar pe alocuri, cu infrastructură inadecvată, cu clădiri vechi, unele insalubre, cu circuite improprii, care au autorizații de funcționare temporare și planuri de conformare perpetue. Dotarea este precară, personalul insuficient, materialele sanitare puține și de slabă calitate. Această stare de fapt este consecința firească a faptului că în centrul sistemului de sănătate nu a stat niciodată pacientul ci administratorul. O altă tară structurală a sistemului este raportul dintre medicina de spital și cea pre-spitalicească—medicina primară și ambulatoriile de specialitate, net în favoarea celei dintâi, atât ca finanțare și adresabilita- te cât și ca preocupare a decidenților. România finanțează cu peste 42% din bugetul sănătății medicina de spital aceasta fiind caracteristică unui sistem antichizat în care versantul curativ-intervențional al medicinei—spitalul—servește și ca tampon pentru deficiențele asistenței sociale. Ponderea medie de finanțare a medicinei de spital în UE este de 29%. În acest moment, operarea infrastructurii spitalicești este sever bulversată de un cadru legal rigid, o finanțare defectuoasă și un management neperformant, lipsit de obiective clare legate de calitate și investiții. În acest ecosistem, orice spital nou construit și integrat nu va putea fi susținut ca și costuri mentenanță și întreținere a infrastructurii, chiar și fără să vorbim de costul consumabilelor în cazul echipamentelor performante de ultimă generație. În acest moment, operarea infrastructurii spitalicești este sever bulversată de un cadru legal rigid, o finanțare defectuoasă și un management neperformant, lipsit de obiective clare legate de calitate și investiții. Rezultatele nete ale sistemului sunt limitate. România are una dintre cele mai mici supraviețuiri ale pacientului cu cancer. Accesul la terapia trombolitică în accidentul vascular CONTEXT sau la proceduri intervenționale (coronarografie și stentare, implantare percutană a valvei aortice, dispozitive de cardiostimulare și resincronizare cardiacă) în boala ischemică coronariană conduc la supraviețuiri modeste la 30 de zile ale infarctului de miocard și ale accidentului vascular cerebral. Managementul diabetului zaharat este inadecvat cu complicații mult prea frecvente. Accesul la medicamente inovative este în continuare limitat, introducerea de molecule noi în lista medicamentelor compensate fiind impredictibilă, cu o inerție semnificativ mai mare comparativ cu alte țări ale Uniunii Europene. Accesul la medicina de transplant rămâne de asemenea foarte scăzut. Infecțiile intra-spitalicești asociate actului medical sunt frecvente, parțial raportate, ineficient combătute, fiind responsabile de peste 1500 de decese anual. România este în zona roșie în ceea ce privește utilizarea excesivă de antibiotice și prevalența mai multor tulpini de bacterii rezistente la medicamente. De asemenea, avem cea mai mare mortalitate infantilă din Europa—peste dublul mediei UE, în mare parte din cauza lipsei de acces la serviciile de proximitate în timpul sarcinii. Drepturile și informarea pacientului sunt slab instrumentalizate. Accesul la propriul dosar medical, existența acestuia într-o formă electronică, standardizată, accesul la o a doua opinie, programarea online reprezintă tot atâtea neajunsuri ale sistemului public de sănătate din România. Din păcate, povara de boală urmează, și în România, disparitățile socio-economice, sărăcia fiind corelată direct cu boala și speranța de viață. Asta cu toate că sănătatea este mai degrabă un drept fundamental decât obiectul unei tranzacții economice. De asemenea îmbătrânirea populației și emigrarea economică determină o creștere a poverii sistemului de sănătate în condițiile scăderii sustenabilității prin contribuții dinspre populația activă. VIZIUNE