Asigurarea continuității asistenței medicale pentru pacienții non-COVID–19 cu focus pe pacienții cronici

Managementul sanitar al pandemiei cauzate de virusul SARS CoV–2 5. Asigurarea continuității asistenței medicale pentru pacienții non-COVID–19 cu focus pe pacienții cronici Efectele pandemiei asupra accesului la servicii medicale pentru pacienții cronici sunt, cel puțin din cifrele disponibile până acum, dramatice. Astfel, numărul total de spitalizări la nivel național a fost cu 48% mai mic în perioada aprilie–august a anului 2020 comparativ cu aceeași perioadă a anului 2019. A scăzut cu 80% numărul de internări pentru bolnavii HIV/SIDA, cu 67% numărul de internări pentru bolnavii de diabet și cu 46% numărul de internări pentru bolnavii oncologici. De asemenea, numărul de intervenții chirurgicale oncologice s-a redus semnificativ. De campanii de prevenție și de diagnostic precoce a afecțiunilor cronice nici nu poate fi vorba în condițiile în care o mare parte din resursele materiale și umane sunt concentrate pe asistența pacienților cu COVID–19. Crizele de aprovizionare cu multe din medicamentele esențiale persistă, iar lista cu produse care nu mai sunt disponibile în farmacii devine din ce în ce mai lungă. În aceste condiții, este foarte probabil ca bilanțul de la finalul pandemiei să ne arate că o mare parte din pierderile de vieți omenești se datorează lipsei de acces la serviciile medicale de bază. Este nevoie de măsuri susținute care să asigure diagnosticul și tratamentul pacienților cu alte afecțiuni decât infecția cu coronavirus. • Rezolvarea crizei de aprovizionare cu medicamente esențiale prin revizuirea politicii de preț a medicamentelor astfel încât să se asigure disponibilitatea continuă a medicamentelor de bază pentru pacienți. • Încurajarea telemedicinei și operaționalizarea Dosarului Electronic de Sănătate al pacientului. • Creșterea finanțării pentru investigații paraclinice (laborator, imagistică) în ambulator și în spitalizare de zi, în paralel cu prelungirea programului de lucru a medicilor în ambulatoriile de specialitate (2 ture în ambulatorii, acolo unde este posibil); rezolvarea cazurilor în ambulatorii și spitalizare de zi permite degrevarea spitalelor și creșterea accesului la spitalizare continuă pentru patologiile grave și urgente.

1. 0Original