Eficientizarea răspunsului sistemului de sănătate la numărul în creștere al îmbolnăvirilor

Managementul sanitar al pandemiei cauzate de virusul SARS CoV–2 3. Eficientizarea răspunsului sistemului de sănătate la numărul în creștere al îmbolnăvirilor a) Depolitizarea și profesionalizarea instituțiilor care iau decizii și care comunică pe teme legate de COVID–19 • De multe ori deciziile nepopulare, precum măsurile de închidere a școlilor sau a unităților de alimentație publică, restricțiile referitoare la adunările publice sau religioase sunt amânate datorită factorilor politici. Este imperativ ca la nivelul fiecărui județ să fie constituit un grup de lucru format din experți și actori direct implicați în managementul epidemiei la nivel local (reprezentanți ai DSP-urilor, ai spitalelor COVID–19 ai medicilor de familie, ai școlilor, ai autorității locale și județene). Grupul de lucru trebuie să aibă acces la informațiile complete referitoare la numărul de cazuri, situația locurilor din spitale, numărul de teste efectuate. Deciziile luate în cadrul acestor grupuri de lucru trebuie comunicate transparent și aplicate de către toți actorii implicați în gestiunea crizei. Grupurile de lucru se vor afla în contact direct cu un grup național de experți în sănătate publică, epidemiologi, infecționiști, managementul situațiilor de urgență și se vor consulta cu acesta. b) Gestiunea epidemiologică a cazurilor de coronavirus: identificare, anchete epidemiologice izolarea celor expuși, tratament • Identificarea și izolare rapidă a persoanelor infectate: creșterea capacității de testare, digitalizarea Direcțiilor de Sănătate Publică. Protejarea sporita a cetățenilor ce prezintă risc crescut de a dezvolta forme grave de boala. • Creșterea capacității de testare. În ciuda creșterii aparente a capacității de testare, numărul de teste efectuate zilnic este insuficient. Epidemia evoluează deja de 7 luni, iar capacitatea de testare a rămas similară cu cea din urma cu 3–4 luni, în contextul în care numărul de cazuri este într-o continuă creștere, iar transmiterea comunitară este extinsă. Pentru a putea identifica și izola rapid un caz pozitiv, este nevoie de o confirmare rapidă a infecției. Până în acest moment, medicii de familie sau medicii specialiști din ambulatorii nu au unde să trimită pacienții care corespund definiției de caz a pacientului suspect de infecție COVID–19 pentru testare gratuită. Trebuie stabilite criterii clinice clare pe baza cărora orice medic specialist sau medic de familie să poată să trimită pacientul pentru testare gratuită într-un laborator acreditat pentru testare COVID–19. Deocamdată sunt testați contracții simptomatici conform definiției de caz. Testarea extinsă a contacților unui caz confirmat trebuie făcută ordonat, în urma unor anchete epidemiologice făcute de către profesioniști. Fiecare spital Municipal și Județean trebuie dotat obligatoriu cu un laborator de detectare a infecțiilor cu SARS- CoV-2. Spitalul trebuie să aibă personal calificat, care, la nevoie, să poată asigura chiar și permanență activității. Fiecare spital trebuie să aibă planuri de contingență, prin colaborare cu unități învecinate, astfel încât să poată analiza un număr mare de cazuri, în eventualitatea apariției unor focare masive de infecție. Trebuie luată în calcul testarea prin metoda „pool testing” în cazul persoanelor ce lucrează mult timp împreună în spații închise (școli, birouri, magazine etc). Această modalitate ar genera reducerea semnificativă a costurilor și ar crește exponențial capacitatea de testare RT PCR precum și calibrarea măsurilor de închidere sau modificare a activității, astfel încât să nu fie necesară decât izolat acolo unde există risc crescut, permițând continuarea activității acolo unde nu este prezent acest risc. • Testarea rapidă prin detecția antigenului COVID–19 la nivelul rinofaringelui poate fi o alternativă rapidă în cazul apariției focarelor în care capacitatea RT PCR este depășită. Depistarea anti- genului la persoanele simptomatice sau la cele care au fost în contact direct cu cazuri confirmate poate fi o metodă utilă de a confirma îmbolnăvirea unor pacienți, însă trebuie urmată și de teste moleculare pentru confirmare. • Înființarea unui program național de instruire a personalului ce ar putea lucra în laboratoarele de detecție COVID–19. Există cercetători în domeniul biomedical ce sunt deja instruiți pentru folosirea acestor tehnici. Prin eliberarea de certificate de competență ar putea să lucreze imediat în laboratoarele unde este nevoie, fără să mai treacă prin toate etapele birocratice impuse de legislația actuală. • Înființarea unui program național de compensare a costului testării pentru orice persoană ce este testată pozitiv, chiar dacă testul este făcut într-o rețea privată și decontarea facilă pentru angajatorii care asigură testarea recurentă a personalului care lucrează în spații comune, cu prioritate pentru cei care au contact cu publicul. • Având în vedere faptul că anumite boli pre-existente predispun la forme mai grave de boală (hipertensiune, diabet zaharat, obezitate, astm bronșic, insuficiență renală cronică) este necesară diagnosticarea eficientă și tratarea acestor afecțiuni. Se estimează că aproximativ jumătate dintre cazurile de diabet zaharat de tip 2 nu sunt diagnosticate și tratate corespunzător. În acest context este imperios necesară eficientizarea programelor naționale aflate în desfășurare. O campanie eficientă în spațiul public, cu susținere mass-media, ar putea crește nivelul de informare a populației despre riscurile crescute la care se expun în cazul în care aceste boli rămân netratate. De asemenea, vârstnicii și persoanele cu risc crescut pentru forme grave de boală ar trebui incluse prioritar în programe de prevenție și protecție (telemuncă, micșorarea numărului de persoane în birouri etc.) c) Digitalizarea Direcțiilor de Sănătate Publică • În acest moment, fluxul informațional dintre instituțiile implicate în gestionarea cazurilor COVID–19 este unul deficitar, centralizarea cazurilor se face de multe ori pe documente Excel care nu mai sunt verificate și informația nu poate fi urmărită în timp real, raportarea cazurilor pozitive este trimisă sub formă de buletine de analize scanate pe email. Este nevoie de crearea unei platforme, cu nivele diferențiate de acces, unde laboratoarele să poată să raporteze cazurile pozitive, spitalele să poată să raporteze cazurile internate, cazurile de pe secțiile de terapie intensivă, decesele, medicii de familie să poată să vizualizeze situația pacienților aflați pe listele proprii care au nevoie de monitorizare (fie contactați, fie cazuri pozitive asimptomatice), direcțiile de sănătate publică să aibă acces și să gestioneze centralizat raportările din teritoriu și să ia decizii în timp real. Un nivel limitat de acces ar putea fi oferit și reprezentanților Primăriilor, pentru a putea fi implicați în monitorizarea și suportul persoanelor izolate la domiciliu. De asemenea, pe lângă creșterea și eficientizarea capacității de diagnostic și tratament, digitalizarea poate organiza un registru al pacienților ce au trecut prin boală, ce ar putea fi folosit pentru solicitarea donărilor de plasma hiperimună. • Implementarea națională a aplicației pilotate cu succes pentru o gestiune epidemiologică adecvată cu toate părțile implicate. • Publicarea datelor despre focare și modul de răspândire, măcar în regim controlat dar extins pentru a permite implicarea cercetătorilor și voluntarilor în analiza datelor și fundamentarea propunerilor de măsuri. • Completarea cu subsistemul de control al disponibilității naționale a paturilor de ATI și alocarea pacienților. • Încurajarea programelor de voluntariat în sprijinul acompanierii asigurate de DSP persoanelor izolate, în parteneriat cu societatea civilă și mediul de business, cu formarea și supervizarea de rigoare și accent pe lucrul la distanță în call–centrele suport. d) Preluarea eficientă a cazurilor simptomatice • Procedura actuală de preluare de către spitalele COVID–19 a pacienților pozitivi este greoaie și încarcă medicii specialiști, deja suprasolicitați de activitatea de până acum cu muncă birocratică și administrativă. În plus, în lipsa unor criterii clare de prioritizare a cazurilor care necesită internare în spital, riscăm să menținem internați pacienți cu simptome ușoare și să rămână fără locuri în spitale pacienții cu forme medii și severe. Este necesar să se stabilească un set standard de investigații care să fie efectuate în unitățile de primiri urgențe (parametri clinici, biologici și imagistici) care să permită clasificarea cazurilor în funcție de riscul de agravare a bolii. Pacienții cu risc redus să nu mai trebuiască internați 24–48 de ore, ci să poată fi trimiși acasă, pentru monitorizare la domiciliu, prin medicul de familie, iar cazurile cu risc să fie internate în spital, în unități sau pe secții care să poată să gestioneze cazul în funcție de nevoile specifice de îngrijire. Unitățile de primire a cazurilor de infecție cu COVID–19 trebuie să aibă în dotare echipamentele, consumabilele și reactivii necesari pentru evaluarea într-un timp scurt a stării clinice a pacientului: computer tomograf cu gardă permanentă de radiologie, laborator cu orar de funcționare de 24 de ore, etc. e) Actualizarea permanentă a ghidurilor de tratament și asigurarea stocurilor de medicamente și materiale sanitare • În multe din spitalele din țară, pacienții sunt tratați după scheme terapeutice care conțin medicamente care nu și-au dovedit eficiența, dar care expun pacienții la riscuri de efecte secundare și încarcă sistemul asigurărilor de sănătate cu costuri greu de suportat. Este nevoie ca ghidurile terapeutice să fie actualizate în permanență, în concordanță cu recomandările rezultate din studiile internaționale, achiziția de medicamente să se facă la nivel centralizat, la prețuri negociate eficient, iar distribuirea în teritoriu să se realizeze în funcție de nevoile fiecărui spital în parte. Este vital să existe un stoc de materiale și medicamente de primă necesitate în gestiunea pacienților cu COVID–19, stoc care să poată acoperi nevoile crescute din perioadele de vârf ale epidemiei. f) Creșterea capacității secțiilor de terapie intensivă și un model flexibil de creștere a personalului din aceste secții • Creșterea capacității de tratare atât în secțiile speciale cât și în secțiile normale, care să poată acoperi nevoile crescute din perioadele de vârf ale epidemiei, dar cu un grad de flexibilizare care să permită realocarea resurselor spre pacienți tipici atunci când nu sunt necesare la întreaga capacitate pentru gestionarea crizei COVID–19. • Suplimentarea efectivelor prin asigurarea procedurilor rapide speciale de angajare a absolvenților cât și a transferului rapid între unitățile medicale, inclusiv între public și privat, în baza unor analize regionale și predicții legate de evoluția cazurilor, nu doar o dată ce capacitatea este depășită și sunt cerute măsuri de pe o zi pe alta.

1. 0Original