17. Capitolul Politica de Apărare și Securitate Națională

În ultimii ani, domeniile securității și, implicit al apărării, au suferit mutaţii semnificative, atât din perspectiva modului de desfăşurare a conflictelor convenţionale şi a utilizării instrumentelor militare, cât şi a multiplicării şi diversificării abordărilor neconvenţionale şi asimetrice. Războiul hybrid, ca instrument de proiecţie a intereselor geopolitice și ca mecanism de subminare a suveranității unui stat național, exercitat în proximitatea României, reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru perioada următoare. Dinamica evenimentelor politico-militare din Ucraina, modificarea frontierelor de stat prin anexarea Crimeii de către Rusia, manifestările specifice războiului hybrid din acest spațiu, existența conflictelor înghețate în zona extinsă a Mării Negre, precum şi instabilitatea generată de ISIL/Daesh în statele MENA, cu efecte majore asupra fenomenului terorist sau a celui migraționist, au condus la crearea unui arc de instabilitate pe flancurile est şi sud ale NATO şi UE, iar poziția geografică a țării noastre este de natură să potențeze aceste amenințări la adresa securității României. Deşi riscul unei agresiuni militare convenţionale asupra României are o probabilitate redusă, consolidarea capacităţii naţionale de apărare este o necesitate stringentă, atât în vederea asigurării unui potenţial operativ şi de descurajare credibil, cât şi pentru gestionarea diferitelor tipuri de crize, în cooperare cu celelalte instituţii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul securităţii naţionale. În scopul realizării graduale a capabilităţilor asumate, politica de apărare trebuie să conducă la asigurarea condiţiilor pentru implementarea Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026. Din perspectiva resurselor financiare alocate apărării, începând cu anul 2017, vom susține asigurarea nivelului de 2% din PIB. Finalizarea strategiei de achiziţii 2017 - 2020 privind dotarea Armatei Române în primul semestru al anului 2017. Din perspectiva cooperării internaționale, consolidarea parteneriatelor strategice, în special cu SUA, reprezintă un obiectiv fundamental pentru perioada 2017 - 2020. Pe termen scurt, Armata României trebuie să devina capabilă să mențină un nivel ridicat de reacție pentru apărarea națională, reactie adaptată provocărilor de tip clasic, hibrid sau asimetric. Totodată este necesar ca armata să dezvolte capabilitătile necesare participării la apărarea colectivă a aliaților în cadrul NATO și UE, să contribuie la misiuni și operații sub egida organizațiilor internaționale, să poată coopera eficient cu celalalte instituții din sfera securității naționale pentru gestionarea oricărui tip de criză de ordin securitar, precum și să dezvolte și să perfecționeze dimensiunea de sprijinire a autorităților publice în situații de urgență, pentru acordarea de asistență populației României în caz de dezastre. Pe termen mediu, Armata României trebuie să devină o structură de forțe modernă, capabilă să facă față amenințărilor, inclusiv celor impredictibile astăzi, pentru a respinge orice tip de agresiune la adresa României și să constituie garantul suveranității și independenței naționale. Armata României va contribui la menținerea credibilității Alianței, ca parte a sistemului de apărare colectivă a NATO, precum și la securitatea regională și internațională. Politica de Apărare Politica de apărare pe care Guvernul o propune în perioada 2017 – 2020 va genera atât condițiile pentru modernizarea și adaptarea Armatei României la riscurile și provocările specifice actualului context geopolitic, cât și consolidarea profilului de partener strategic relevant al României la nivelul NATO, al UE și în parteneriatul strategic cu SUA.