Raportul anual al Consiliului Fiscal

de la excepționalitatea situației interne și a celei internaționale. Anul trecut a fost demarată o corecție bugetară de amploare. În mai 2026, guvernul Bolojan a căzut ca urmare a unei moțiuni de cenzură, care a declanșat o criză politică prelungită. Situația politică internă complică procesul de consolidare bugetară, într-un context internațional ce este tot mai nefavorabil. De ani buni, România trăia mult peste posibilități din cauza unor politici bugetare greșite și era numai o chestiune de timp confruntarea cu o realitate foarte dură: iminența unei corecții bugetare de amploare. Este de amintit că înainte de anul pandemiei (2020), România era singura țară din UE aflată în procedura de deficit excesiv. În acel an, deficitul bugetar a trecut de 9% din PIB, este drept și ca urmare a închiderii parțiale a economiei. Economia noastră evidenția și un sindrom acut al deficitelor gemene – deficit bugetar mare și deficit de cont curent mare, a cărui finanțare se face în proporție de peste 55% prin împrumuturi. Această situație a condus datoria publică la peste 60% din PIB în 2026, față de 35% din PIB în 2019, din care circa jumătate este externă. Agențiile Fitch și Moody’s au menținut ratingul suveran al României, dată fiind corecția remarcabilă a deficitului bugetar realizată în ultimii doi ani. Deficitul bugetar, ajuns în 2024 la 9,3% din PIB, a scăzut la 7,9% din PIB (varianta ESA) în 2025 și este prevăzut să fie în jur de 6% din PIB în 2026. Execuția bugetară pe primele șapte luni, cu un deficit de 2,34% din PIB, mai mic cu circa 1,7 pp din PIB față de perioada corespondentă din 2025, arată că ajustarea bugetară continuă în mod ferm. Diminuarea deficitului bugetar s-a realizat prin înghețare de salarii și pensii (reducerea lor ca pondere în PIB) și creșterea unor taxe și impozite (TVA și accize în principal). Această combinație de măsuri a fost inevitabilă deoarece alte modalități de ajustare rapidă evocate în dezbaterea publică (tăiere drastică de cheltuieli sau creșterea masivă și rapidă a veniturilor fiscale) nu erau realiste. Este ceea ce a argumentat și Consiliul Fiscal în analizele sale. Ambele agenții de rating au menționat însă instabilitatea/fragilitatea politică ca un factor ce periclitează ratingul României, fiindcă ele judecă și perspectiva procesului de consolidare bugetară. Corecția bugetară are un cost economic și social, ce nu poate fi evitat. Într-o lume tot mai necruțătoare, nu există cadouri, iar ajutoarele au și ele un preț ce poate deveni copleșitor. O ajustare bugetară de peste 3 pp din PIB în intervalul 2025-2026 nu putea avea loc fără ca cineva să suporte efectele măsurilor; este vorba despre puterea de cumpărare a cetățenilor și impactul asupra mediului de afaceri. Este de menționat că în 2024 a fost consemnată o creștere economică de numai 0,9% din PIB, în pofida unui efort investițional al statului de aproape 7% din PIB (cheltuieli de capital și fonduri europene). În 2025, creșterea economică a fost de numai 0,7% din PIB, ceea ce nu este surprinzător, dată fiind dimensiunea corecției bugetare. În 2026, chiar dacă nu toate sumele din PNRR sunt absorbite (este și situația legii salarizării unitare), fondurile europene vor contribui masiv la sprijinirea economiei, în condițiile în care impactul corecției bugetare este sever; în acest an, este posibil să avem o recesiune ușoară. 9 Destrămarea coaliției de guvernare, în 5 mai a.c., a învolburat apele politice și a ridicat semne de întrebare privind capacitatea instituțională de a continua procesul de consolidare bugetară, reforme necesare – între care și reforma salarizării unitare. Instabilitate politică se întâlnește și în alte țări din UE, dar numai România are o problemă atât de gravă cu dezechilibrul intern și cel extern, cu un nivel foarte jos al veniturilor fiscale (inclusiv contribuții) și, nu în cele din urmă, cu o lipsă de credibilitate a politicii economice. România, nefiind în Zona Euro, se confruntă și cu riscul valutar. Șansa mare a României, totuși, este că face parte din UE și beneficiază de fonduri europene considerabile și de sprijin, dacă se ajunge la mare ananghie (cum s-a întâmplat după criza financiară globală). Dar acest sprijin este strict condiționat. Legea salarizării unitare a tensionat dialogul politic și a consemnat un impas, să sperăm că de moment. Pierderea de 770 milioane euro este un cost pentru buget, dar nu poate cauza în sine un derapaj. România are nevoie stringentă de reforma salarizării unitare, deoarece aceasta ar corecta inechități și ar asigura predictibilitate în evoluția salariilor în sectorul bugetar, care să nu mai cunoască salturi ce primejduiesc finanțele publice. Regretabil este că discutarea acestei legi nu s-a făcut la timp. Este bine ca în lunile ce vin să se încerce realizarea unui consens privind această reformă, astfel ca proiectul de buget pe 2027 să o includă, dar având în vedere constrângerile ce decurg din continuarea consolidării bugetare. Reforma salarizării unitare nu trebuie să fie abandonată; ea ajută ratingul suveran, credibilitatea politicii economice. Pentru 2027, cheltuielile publice prognozate cu salarii și pensii nu trebuie să depășească ca ritm de creștere dinamica PIB-ului nominal, iar o indexare trebuie să fie prudentă. În 2027, este posibil să avem o creștere economică în jur de 2% din PIB și o inflație care să meargă sub 4% la finele anului, dacă nu vor surveni alte șocuri puternice. Rectificarea bugetară și construcția bugetului pentru 2027 reclamă formarea unui guvern cu puteri depline. Situația internă și cea internațională cer un asemenea guvern. În 2027, trebuie să fie continuată consolidarea bugetară, să încercăm să ajungem cu deficitul în jur de 5,5% din PIB. Nu va fi simplu, dar este posibil, mai ales dacă vom avea o colectare mult mai bună a veniturilor fiscale. În România, un regim fiscal inadecvat, o legislație permisivă, grupuri de interese ce vor prezervarea unor privilegii au favorizat o cultură a impunității, fraudarea bugetului public, respingerea unor reforme. A existat și o neglijare sistematică a necesității de a avea venituri fiscale mai mari; în România, nivelul acestor venituri (inclusiv contribuții) este de circa 29% din PIB, în timp ce media în UE este de peste 40% din PIB. Dezvoltarea capacității de apărare în Europa, inclusiv în România, va pune presiune sporită pe bugetele publice. Există și consecințe devastatoare ale schimbărilor climatice, ce erodează stocuri naționale de avuție și modifică fluxuri economice, alocări de resurse. Geopolitica și geoeconomia domină relațiile internaționale. Cursa tehnologică prin AI (inteligența artificială) creează o foame de energie și resurse, ce va înăspri condițiile financiare pe plan internațional; se va manifesta un efect de evicțiune (crowding out) pe plan global. Există și o tendință de dereglementare a industriei financiare, care, împreună cu dinamica AI, poate amplifica riscuri sistemice. Și piețele financiare interne vor fi afectate de aceste 10 evoluții, ceea ce va complica procesul de consolidare bugetară, ajungerea la un deficit de 3% din PIB în perspectiva anului 2030. România trebuie să ajungă la un surplus bugetar primar care să permită stabilizarea datoriei publice. Fără deficite mici, ușor finanțabile, nu se poate discuta în mod serios despre aderarea la Zona Euro. Contextul internațional tot mai nefavorabil, războiul dintre Rusia și Ucraina, cel din Orientul Mijlociu, atacurile hibride (inclusiv asupra României), conflicte comerciale și erodarea regulilor în sistemul de relații interstatale trebuie să responsabilizeze mai mult, să pună guvernanța publică în regim de management de criză permanent. Trebuie să valorificăm rezervele de eficiență ce există în sectorul public, să folosim cât mai bine banii europeni (PNRR se termină în acest an), să fructificăm din plin programul SAFE, să existe eficacitate în combaterea evaziunii și optimizărilor fiscale, a corupției, să facem reforme necesare în sectorul public. Să ne valorificăm în mod inteligent resursele de energie și materii prime. Dacă vom avansa în aceste domenii, vom înlesni reducerea în continuare a deficitului bugetar (și a celui de cont curent), stabilizarea datoriei publice, o economie mai competitivă, o capacitate superioară de a amortiza șocuri adverse. Repararea bugetului public este ca o bătălie pentru apa grea! Academician Daniel DĂIANU 11  I. Sinteză Consiliul Fiscal (CF) este autoritate independentă, înființată în baza Legii responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010 (LRFB), care sprijină activitatea Guvernului și a Parlamentului în procesul de elaborare și derulare a politicilor fiscal-bugetare și promovează transparența și sustenabilitatea finanțelor publice. În conformitate cu LRFB, CF are printre atribuții publicarea unui raport anual care să analizeze derularea politicii fiscal-bugetare din anul precedent față de cea aprobată prin strategia fiscal-bugetară (SFB) și bugetul anual. În România, creșterea economică În 2025, creșterea economică a rămas modestă, fiind înregistrat un reală din anul 2025 a fost de 0,7%, avans al PIB real de 0,7%. Principalul determinant al creșterii aceasta fiind susținută mai ales de economice a fost formarea brută de capital fix (+0,9 pp), la care s-a formarea brută de capital fix. adăugat contribuția variației stocurilor (+0,5 pp) și a consumului Variația stocurilor și consumul gospodăriilor (+0,3 pp). Aceste efecte au fost parțial gospodăriilor au avut, de contrabalansate de contribuțiile negative ale consumului asemenea, contribuții pozitive la guvernamental (-0,5 pp) și exportului net (-0,5 pp). Pe latura creșterea economică, în timp ce ofertei, construcțiile (+0,5 pp) au fost principalul motor al creșterii, consumul guvernamental și urmate de informații și comunicații (+0,3 pp) și de agricultură (+0,2 exportul net au exercitat un pp), în timp ce industria a avut o contribuție cvasi-neutră, iar impact contracționist. activitățile profesionale și serviciile-suport (-0,3 pp) au avut un aport negativ. Pe plan extern, tensiunile geopolitice s-au accentuat, în timp ce, pe plan intern, incertitudinile politice din prima parte a anului și măsurile de consolidare bugetară din a doua parte a anului au influențat evoluțiile macroeconomice. În prima parte a anului 2025, rata În anul 2025, evoluția ratei anuale a inflației a parcurs două faze inflației a variat în jurul valorii de distincte. În prima jumătate a anului, aceasta a variat în jurul valorii 5%. Începând cu luna iulie 2025, de 5%. Începând cu luna iulie 2025, eliminarea plafonării prețurilor eliminarea plafonării prețurilor la la energie electrică, majorarea TVA și a accizelor au determinat o energie electrică, majorarea TVA accelerare semnificativă a inflației, aceasta ajungând la 9,7% în și a accizelor au determinat o decembrie 2025. Deficitul de cont curent a fost de 7,9% din PIB la accelerare semnificativă a finalul anului 2025, mai redus cu 0,3 pp față de anul precedent. inflației, aceasta ajungând la 9,7% Acoperirea deficitului de cont curent prin fluxuri non-generatoare la finalul anului. Deficitul de cont de datorie s-a îmbunătățit la 42,8% în 2025, față de 31,4% în 2024. curent a scăzut cu 0,3 pp față de Media deficitelor de cont curent înregistrate în ultimii 3 ani este de anul 2024, ajungând la 7,9% din 7,6% din PIB, depășind cu mult pragul de alertă de 4%, stabilit de PIB. Tabloul de bord european, ceea ce evidențiază un dezechilibru extern cronicizat și o vulnerabilitate ridicată în fața șocurilor. În anul 2025, numărul mediu de Creditul neguvernamental a înregistrat în decembrie 2025 o salariați a crescut cu 0,3% față de scădere de 3,2% în termeni reali, față de aceeași perioadă a anului 12 anul anterior, în timp ce rata precedent, pe fondul unei contracții mai ample a segmentului șomajului BIM s-a majorat la 6,1%. creditelor acordate în lei. În anul 2025, datele privind piața muncii Față de anul 2024, câștigul salarial au evidențiat un număr mediu de salariați în creștere ușoară la mediu net a înregistrat o creștere 5.468 mii persoane (+0,3% față de anul anterior), precum și o rată nominală de 6,1%, însă câștigul a șomajului BIM de 6,1%, în creștere față de anul precedent. salarial real a scăzut cu 1,1%. Câștigul salarial mediu net a fost de 5.264 lei (+6,1% față de anul 2024), însă câștigul salarial real a scăzut cu 1,1%. Rezultatele execuției bugetare pe Bugetul inițial a stabilit pentru anul 2025 o țintă de deficit cash de anul 2025 au consemnat un deficit 7,04% din PIB, reprezentând o diminuare cu 1,6 pp din PIB față de bugetar în standarde cash de nivelul consemnat în anul 2024. Conform MF, ținta de deficit în 7,62% din PIB, semnificativ sub termeni ESA era similară cu cea stabilită conform metodologiei nivelul de 8,4% din PIB, proiectat cash. Principalele ipoteze macroeconomice care au fundamentat la cele două rectificări. Conform bugetul inițial pe anul 2025 vizau o creștere în termeni reali a PIB metodologiei ESA, deficitul cu 2,5%, un deflator PIB de 5,8% și o rată medie anuală a inflației bugetar a fost de 7,9% din PIB în de 4,4%. Construcția bugetului inițial pentru 2025 a fost nerealistă. anul 2025, înregistrând o corecție Trebuie spus însă că pensiile și salariile au fost înghețate în 2025. cu 1,4 pp față de anul anterior. Execuția bugetară a consemnat un derapaj semnificativ de la Diminuarea deficitului bugetar a traiectoria stabilită prin bugetul inițial, deficitul ajungând la 3,7% fost un semnal încurajator pentru din PIB la finele lunii iunie 2025. Având în vedere atât riscul de continuarea procesului de retrogradare a ratingului suveran, cât și mediul internațional consolidare în anii următori, însă o nefavorabil, corecția dezechilibrului bugetar reprezenta o urgență programare bugetară riguroasă și absolută. În acest context, în luna iulie a fost adoptată Legea nr. respectarea regulilor fiscale 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, aceasta cuprinzând reprezintă premise esențiale un pachet de măsuri care au țintit atât creșterea veniturilor pentru succesul acestui proces. bugetare, cât și diminuarea cheltuielilor bugetare, cu un impact cumulat estimat de MF la 0,6% din PIB în 2025, respectiv la 3,35% din PIB în 2026. Creșterea de taxe și impozite a fost necesară, dată fiind urgența diminuării vizibile a deficitului în 2025, imposibilitatea de a limita ajustarea bugetară numai la reduceri de cheltuieli și de a ameliora masiv și rapid colectarea veniturilor fiscale (inclusiv prin reducerea gap-ului la TVA). Prima rectificare bugetară a prevăzut, în comparație cu bugetul inițial, o majorare a veniturilor bugetare cu aproximativ 6,7 mld. lei și o creștere a cheltuielilor bugetare cu circa 31,8 mld. lei. Exprimat ca procent în PIB, deficitul cash a fost estimat la 8,4%, cu 1,36 pp peste ținta din bugetul inițial, nivel ce trebuie judecat în raport cu un deficit mai mare (în jur de 9% din PIB), ce se contura în lipsa unor măsuri de ajustare. Cea de-a doua rectificare a operat o revizuire marginală a proiecțiilor de la rectificarea precedentă, menținând 13  neschimbată ținta de deficit bugetar, principalele ajustări fiind operate la categoriile de venituri și cheltuieli aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și la cheltuielile de capital. Execuția bugetară la finalul anului 2025 a consemnat un deficit bugetar în standarde cash de 7,62% din PIB, semnificativ sub nivelul de 8,4% din PIB, proiectat la cele două rectificări. Această evoluție a fost determinată de neîndeplinirea țintelor prevăzute pentru fondurile europene (cu efect favorabil mai mare asupra cheltuielilor), la care s-au adăugat economii la nivelul dobânzilor, subvențiilor, cheltuielilor de personal și asistență socială, precum și depășirea ușoară a nive