Ghid

În practică, un contribuabil din România poate prezenta și autoritatea competentă poate accepta o cerere de MAP, chiar dacă sunt încă disponibile căi de atac interne. În astfel de cazuri, autoritatea competentă din România poate solicita contribuabilului să suspende sau să retragă în mod oficial căile de atac interne pe durata MAP sau – în cazul în care contribuabilul alege să nu le suspende – poate amâna procesul MAP până la epuizarea căilor de atac respective. În cazul în care ajustarea care generează dubla impunere își are originea într-o altă jurisdicție, coordonarea procedurală poate depinde de poziția autorității străine. În cazul în care administrația parteneră permite acest lucru, România poate continua MAP în timp ce procedurile interne străine sunt în curs de desfășurare, deși acest lucru nu poate fi întotdeauna garantat din cauza cadrelor juridice naționale diferite. În cazul în care procesul MAP are ca rezultat un acord reciproc înainte de finalizarea

procedurilor interne, contribuabilul și orice persoane direct afectate vor avea posibilitatea fie de a accepta rezultatul MAP, fie de a-l respinge și de a continua să aplice căile de atac interne. În cazul în care contribuabilul alege să respingă acordul și să continue litigiile interne, eforturile autorităților competente de a soluționa problema prin intermediul MAP sunt considerate epuizate, iar acordul reciproc nu va mai fi obligatoriu sau pus în aplicare. Această abordare echilibrată garantează păstrarea drepturile procedurale fundamentale de către contribuabil în temeiul legislației române, menținând în același timp integritatea și eficacitatea cadrului MAP, în deplină conformitate cu MEMAP al OECD și cu Directiva UE 2017/1852 privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale.

J. Implicarea contribuabililor în procesul MAP MAP este un proces de consultare desfășurat la nivel interguvernamental între autoritatea competentă din România și autoritatea competentă din jurisdicția parteneră implicată în cauză. Aceasta nu este o procedură judiciară sau contradictorie, ci mai degrabă un mecanism administrativ menit să soluționeze cazurile de dublă impunere sau de aplicare incorectă a tratatelor prin negociere și cooperare între state. Ca atare, contribuabilul nu este parte oficială la discuțiile privind MAP. Dialogul și schimbul de opinii au loc exclusiv între cele două autorități competente, iar contribuabilul nu participă direct la aceste negocieri. Cu toate acestea, conform practicii autorității competente române – contribuabilul poate fi invitat să furnizeze clarificări, informații factuale sau documente justificative considerate necesare pentru înțelegerea corespunzătoare a cazului. Acestea pot include explicații

privind contextul comercial, acordurile contractuale, metodologiile de stabilire a prețurilor de transfer sau alte detalii relevante care ajută ambele autorități să ajungă la o înțelegere comună a faptelor. O astfel de cooperare este încurajată în spiritul transparenței și al bunei-credințe, astfel cum se subliniază în MEMAP al OECD și în Codul de conduită al UE (2009/C 322/01). În cazul în care autoritățile competente consideră că participarea contribuabilului ar putea facilita soluționarea cazului, acestea pot invita contribuabilul să se implice prin observații scrise sau reuniuni numai în scopul clarificării – fără a conferi statutul de parte oficială la procesul interguvernamental. Prin urmare, autoritatea competentă din România se așteaptă ca pe parcursul derulării procesului MAP contribuabilii să rămână cooperativi și reactivi, asigurându-se că toate informațiile solicitate sunt furnizate în mod corect, consecvent și în timp util. Această abordare

constructivă contribuie la o soluționare mai eficientă și mai eficace a cazurilor de MAP și 10