Ghid

Termenul de depunere a unei cereri de MAP în România depinde de dispozițiile specifice ale instrumentului juridic internațional în temeiul căruia este inițiată procedura. Fiecare dintre tratatele privind dubla impunere din România conține propria clauză care definește perioada în care un contribuabil trebuie să depună o cerere de MAP după ce a fost notificat pentru prima dată cu privire la acțiunea care a condus sau se preconizează că va conduce la o impozitare neconformă cu tratatul. În majoritatea cazurilor, această perioadă este de trei ani de la data la care contribuabilul a primit prima notificare privind evaluarea, ajustarea sau măsura aflată la originea litigiului. Cu toate acestea, anumite tratate pot stabili termene diferite, fie mai scurte, fie mai lungi, în funcție de condițiile negociate între România și partenerul la tratat. În consecință, contribuabililor li se recomandă insistent să consulte tratatul fiscal relevant pentru a confirma perioada exactă aplicabilă în cazul lor specific.

Pentru cazurile care intră sub incidența Convenției de arbitraj a UE, contribuabilul trebuie, în mod normal, să prezinte cazul în termen de trei ani de la prima notificare a acțiunii care are ca rezultat dubla impunere, în conformitate cu articolul 6 din convenție. De asemenea, în conformitate cu Directiva UE 2017/1852 (transpusă în Codul de procedură fiscală al României), plângerile privind dubla impunere trebuie depuse în termen de trei ani de la același eveniment declanșator. Este important de remarcat faptul că autoritatea competentă din România poate accepta și iniția un MAP numai dacă cererea este primită în termenul aplicabil prevăzut în tratatul sau instrumentul relevant sau în legislația națională. Depunerea cu întârziere a cererii poate face ca cererea să fie inadmisibilă, împiedicând examinarea cazului în cadrul MAP. Prin urmare, contribuabilii ar trebui să se asigure că orice eventuală cerere de MAP este pregătită și depusă imediat după primirea deciziei fiscale relevante sau a ajustării fiscale

relevante, acordând suficient timp pentru pregătirea documentației necesare și pentru verificarea condițiilor de eligibilitate de către autoritatea competentă din România.

I. MAP și litigiile interne În conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală și cu convențiile/tratatele relevante privind dubla impunere încheiate de România, MAP și procedura națională de contestație judiciară sau administrativă sunt mecanisme distincte aflate la dispoziția contribuabililor pentru soluționarea litigiilor fiscale. În cazul în care o cauză a fost deja soluționată prin procedura judiciară din România – fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fie prin alte căi de atac interne obligatorii – în mod normal, autoritatea competentă din România nu va redeschide chestiunea prin intermediul MAP. Cu toate acestea, în cazul în care cazul se află încă sub controlul contribuabilului (de exemplu, dacă nu a ajuns încă la o hotărâre definitivă), autoritatea competentă din România poate, la cerere, să convină să inițieze discuții privind MAP pentru a identifica o rezoluție conformă cu dispozițiile aplicabile din tratat.

MAP nu este menită să funcționeze ca o cale paralelă sau alternativă la procedura națională de recurs. Cu toate acestea, inițierea MAP într-un stadiu incipient poate ajuta contribuabilul să evalueze dacă este necesară continuarea litigiilor interne sau dacă problema poate fi abordată mai eficient prin consultări bilaterale între autoritățile competente. Această abordare este în concordanță cu comentariul OECD la articolul 25 alineatul (76), care clarifică faptul că un contribuabil nu poate recurge simultan la MAP și la căile de atac interne pentru a obține dubla scutire.

9