raport activitate 1996.pdf

d disfuncţiile şi dezechilibrele din sistemul energetic naţional, care au pus în evidenţă şi au permis înlăturarea unor cauze şi condiţii favorizante acumulate în timp, de natură să amplifice riscul declanşării unei avarii generalizate, cu consecinţe dramatice în plan economico-social, prin crearea unor pagube materiale greu dacă nu imposibil de suportat de economia României. 18/39  Pe aceleaşi coordonate s-au înscris şi sesizările referitoare la cauzele, consecinţele şi responsabilităţile privind sincopele în asigurarea resurselor energetice primare, derularea cu mari întârzieri a programelor de modernizare a componentelor sistemului, premisele de insecuritate cu urmări similare actelor de diversiune în structurile de producţie, transport şi distribuţie, precum şi alte fapte şi fenomene care puteau afecta starea de echilibru şi stabilitate în domeniul energetic. Am semnalat, totodată, riscul ca procesul de integrare a mecanismului economico-social naţional în structurile europene să fie serios frânat şi ca urmare a nerealizării etapelor prevăzute în strategia de modernizare şi restructurare a sectorului energetic. Din această perspectivă, restanţele acumulate până în prezent sunt de natură să perpetueze menţinerea Sistemului Energetic Naţional la un nivel tehnologic scăzut şi exploatarea acestuia în condiţii neeconomice. Ca urmare, s-au conturat premise ca, în cazul continuării evoluţiei actuale, în locul creşterii gradului de asigurare din producţia internă a energiei electrice necesare, capacităţile autohtone să intre într-o perioadă prelungită de recesiune, situaţie în care România ar fi nevoită să importe din ce în ce mai multă energie, ceea ce ar atrage reducerea potenţialului propriu de susţinere a viitoarelor decizii economice strategice. O atenţie aparte s-a acordat protecţiei contrainformative şi prezervării intereselor naţionale în domeniul energeticii nucleare, unde, printr-un volum apreciabil de muncă, au fost puse în evidenţă acţiuni ale unor grupuri externe care urmăresc punerea în dependenţă a acestui sector. De asemenea, activitatea informativă a fost constant orientată în direcţia cunoaşterii şi prevenirii prejudicierii intereselor naţionale în derularea contractelor şi a programului nuclear energetic. Pentru prejudiciile create părţii române prin gestionarea necorespunzătoare a creditelor atrase pentru finalizarea Unităţii nr. 1 de la Cernavodă, urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către persoane cu funcţii de decizie în domeniu, a fost sesizat Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Ulterior semnalării, Serviciul Român de Informaţii a pus la dispoziţia organelor de cercetare şi urmărire penală şi alte date şi informaţii în cauza respectivă, inclusiv documente cu valoare probatorie. c) Căile de comunicaţie Principalele riscuri la adresa siguranţei naţionale ce se conturează în domeniul căilor de comunicaţie, care au făcut obiectul informării beneficiarilor legali, sunt derivate din starea de degradare şi uzură a acestora, precum şi din stadiul precar al îndeplinirii criteriilor şi standardelor impuse de necesitatea integrării în sistemele europene şi internaţionale corespondente. Un volum important de informaţii a fost obţinut cu privire la disfuncţiile majore înregistrate în derularea programelor de redresare şi 19/39 modernizare a infrastructurii şi capacităţilor de comunicaţie. Serviciul Român de Informaţii a adus în mod constant la cunoştinţa factorilor abilitaţi date şi informaţii ce confirmau faptul că stadiul reabilitării structurilor naţionale în domeniu este de natură să ducă la amânarea cuplării la reţelele regionale, europene şi internaţionale, ceea ce creează riscul izolării României de traseele şi magistralele europene de transport şi telecomunicaţii, cu consecinţe economice defavorabile ţării. Efortul informativ al serviciului a fost orientat şi spre sesizarea şi informarea permanentă asupra faptelor, situaţiilor şi condiţiilor favorizante ale diminuării şi degradării îngrijorătoare a potenţialului şi capacităţilor operaţionale ale infrastructurii şi mijloacelor de comunicaţie, concluziile puse la dispoziţia factorilor abilitaţi din administraţia centrală şi locală evidenţiind pericolul producerii unor evenimente cu consecinţe catastrofale. Astfel, pe baza evaluării datelor şi informaţiilor obţinute s-a informat cu privire la faptul că gradul de corelare a lucrărilor de modernizare a infrastructurii căii ferate autohtone cu cele întreprinse în ţările vecine, în vederea cuplării la magistralele europene de mare viteză Nord-Sud şi Est- Vest, precum şi a celor pentru traficul combinat, este nesatisfăcător atât din punct de vedere calitativ, cât şi din cel al termenelor de realizare. Întârzieri deosebite a marcat şi programul de redresare a S.N.C.F.R. în ceea ce priveşte modernizarea parcului de vagoane de călători şi marfă, actualele capacităţi feroviare neîndeplinind, în totalitate, condiţiile de acceptabilitate pe culoarele europene de transport. În mod similar, realizarea programului de integrare a căilor de comunicaţii rutiere naţionale în sistemul pan-european de transport înregistrează întârzieri, iar calitatea lucrărilor executate este necorespunzătoare. Astfel, definitivarea autostrăzii Bucureşti-Constanţa, componentă a Programului Trans-European Motorway, se tergiversează de mai mulţi ani. De asemenea, informaţiile obţinute şi valorificate prin sesizarea factorilor de decizie abilitaţi au surprins faptul că elementele principale ale siguranţei navigaţiei fluviale sunt necorespunzătoare, ceea ce va putea conduce la serioase dificultăţi în procesul de integrare a ţării în circuitul intereuropean, respectiv Canalul Rhin-Main-Dunăre. În domeniul telecomunicaţiilor au fost depistate acte şi fenomene care au condus la nerespectarea termenelor şi condiţiilor tehnice de realizare a reţelei publice digitale de transmisiuni prin cablu cu fibră optică, fapt de natură să inducă serioase riscuri în legătură cu interconectarea sistemului naţional la traficul european şi mondial şi al integrării şi fuzionării accelerate a tehnologiilor informatice cu comunicaţiile. Au fost, totodată, investigate şi valorificate informativ numeroase situaţii care favorizau crearea şi menţinerea unor stări de insecuritate, de degradare ori aducere în fază de neutilizare - care erau de natură să conducă la producerea de evenimente cu consecinţe grave - a mijloacelor de transport, a instalaţiilor de dirijare, semnalizare şi supraveghere a circulaţiei feroviare şi aeriene, a infrastructurii rutiere şi a componentelor sistemului naţional de telecomunicaţii. Un volum important de informaţii, care au fost aduse la cunoştinţa factorilor abilitaţi, a fost obţinut cu privire la modul defectuos de derulare a 20/39 contractelor de închiriere a navelor maritime către firme private, autohtone sau străine, companiile de navigaţie româneşti înregistrând până în prezent pierderi evaluate la circa 30 milioane dolari S.U.A. prin neîncasarea drepturilor prevăzute pe perioada exploatării vaselor. S-a semnalat, totodată, că în derularea acestor contracte firmele de shipping private, exploatând multitudinea posibilităţilor de sustragere de la un control financiar riguros atât din partea armatorilor cât şi a organelor specializate, şi-au însuşit în mod ilegal zeci de milioane de dolari S.U.A. care, pe fond, se constituie în prejudicii aduse companiilor de navigaţie naţionale. Sumele respective, depozitate în conturi din străinătate, provin din supraevaluarea cheltuielilor cu reparaţiile efectuate la nave în şantiere din exterior, precum şi din cele rezultate ca urmare a diminuării până la anulare a contravalorii beneficiilor obţinute din activităţile comerciale desfăşurate cu vase româneşti. De asemenea, s-a informat în legătură cu riscurile de siguranţă derivate din starea tehnică deosebit de precară a navelor maritime româneşti, datorată atât neîntreţinerii şi neefectuării reparaţiilor (în condiţiile exploatării intensive şi vechimii acestora), cât şi indisciplinei şi incompetenţei echipajelor, ceea ce a condus la refuzuri ale navlositorilor străini de a angaja nave cu pavilion românesc. Totalul dezinteres al firmelor private de shipping faţă de accentuarea deficienţelor de ordin tehnic ale mijloacelor de navigaţie închiriate a condus la numeroase reţineri şi arestări în porturi străine, aşa cum au fost cazurile navelor GIURGIU şi GHEORGHENI (proprietar NAVROM), BLAJ (PETROMIN) şi ROMAN (ROMLINE), dar şi la declanşarea unor minirevolte datorită condiţiilor de viaţă precare de la bordul altora, dintre care menţionăm: FOCSANI, AVRIG şi FELDIOARA (armator NAVROM), MARAKI şi ELENI (ROMLINE). Procentul mare de reţineri ale unor nave româneşti, datorate stării lor tehnice neacceptabile - respectiv 25%, faţă de media europeană de 6% -, situează flota comercială în rândul celor cu grad maxim de insecuritate. Din acest motiv, în raportul întocmit de COMITETUL DE PORT STATE CONTROL, aflat sub incidenţa Memorandumului de la Paris, s-a propus includerea navelor româneşti în rândul cazurilor prioritare de inspecţii în porturile din ţările dezvoltate - ceea ce, previzibil, va conduce la creşterea numărului de nave arestate. Pe lângă întreţinerea deficitară a vaselor închiriate, cel mai mare risc pentru companiile de navigaţie îl reprezintă posibilitatea ca la preluare, după expirarea contractelor, navele în cauză să fie însoţite de datorii importante, întrucât o mare parte dintre acestea a fost gajată pentru garantarea unor împrumuturi luate de către firmele private, care au şanse minime de a fi rambursate băncilor creditoare. În plus, pentru recuperarea sumelor respective, băncile pot dispune sechestrarea navelor în orice port din lume şi vânzarea lor la licitaţie. Având în vedere şi ieşirile din exploatare ca urmare a expirării duratei normale de funcţionare, evoluţia de perspectivă a capacităţii naţionale de 21/39 transport maritim relevă o scădere alarmantă cu tendinţe de accentuare, estimându-se că în următorii 10 ani România nu va mai dispune de flotă maritimă comercială. De altfel, şi perspectiva completării flotei cu nave noi este incertă, întrucât şantierele navale autohtone, care au în construcţie 35 de vase contractate cu companiile româneşti, intenţionează să le vândă unor beneficiari externi. Consecinţele diminuării progresive a numărului de nave maritime se vor materializa în scăderea traficului de mărfuri prin porturile româneşti, reducerea şi chiar desfiinţarea unor culoare de transport din zona maritimă autohtonă şi, nu în ultimul rând, la dependenţa comerţului românesc pe mare de interesele şi oferta armatorilor străini. Deşi o serie de riscuri şi vulnerabilităţi în domeniul căilor de comunicaţie se menţin, datele cuprinse în informările puse la dispoziţia factorilor abilitaţi au fost receptate în mod corespunzător şi au servit la luarea măsurilor de prevenire şi corecţie necesare. d) Industria de apărare Persistenţa unor disfuncţii şi absenţa perspectivei de ameliorare a fenomenelor grave identificate în sectorul industriei de tehnică militară, care prefigurează o serie de ameninţări la siguranţa statului prin subminarea capacităţii de apărare a ţării, au făcut, şi în acest an, obiectul sesizării factorilor abilitaţi, potrivit Legii siguranţei naţionale. Au fost identificaţi reprezentanţi de firme străine şi comercianţi care au desfăşurat activităţi în scopul penetrării structurilor autohtone de decizie cu atribuţii în domeniu - atât la nivel central, cât şi teritorial - pentru promovarea propriilor interese în detrimentul celor româneşti. Disfuncţiile interne în domeniu, precum şi interesele personale ale unor responsabili autohtoni au condus la prejudicierea capacităţilor de producţie specială, care au fost angrenate în activităţi comerciale dezavantajoase. Astfel, în cazurile a trei societăţi din cadrul regiilor RATMIL şi ROMPIRO, datorită contractelor dezavantajoase de export a produselor speciale, dar şi a celor cu destinaţie civilă, s-au înregistrat cumulat prejudicii de peste 10 miliarde de lei, ceea ce - conturându-se elementele constitutive ale infracţiunii de subminare economică - a impus sesizarea organelor de cercetare şi urmărire penală. Serviciul Român de Informaţii a sesizat, în mod curent, în legătură cu manifestarea unor deficienţe şi discontinuităţi în elaborarea şi materializarea programelor de restructurare în domeniu, de natură a slăbi capacitatea de apărare a ţării. Am informat, totodată, că diminuarea şi, în unele situaţii, stagnarea producţiei de tehnică militară s-au soldat cu abandonarea unor linii tehnologice pretabile la modernizări, ale căror capacităţi sunt supuse degradării şi aducerii în stare de neîntrebuinţare, sesizând oportun astfel de cazuri. 22/39  3.5 Periclitarea sănătăţii populaţiei În perioada de referinţă s-au constatat menţinerea şi evoluţia unor factori majori de risc cu incidenţă asupra stării de sănătate a populaţiei, încălcându-se, astfel, dreptul la ocrotirea sănătăţii, expres certificat de Constituţie. Printre cauzele care au favorizat această situaţie menţionăm: - diminuarea fondurilor alocate asistenţei sanitare, prin deturnarea unor importante sume de bani şi încheierea, în urma unor licitaţii formale, de contracte dezavantajoase cu diferite firme private. Cazuri de acest gen au fost descoperite la mai multe unităţi spitaliceşti din Capitală, precum şi în judeţele Dâmboviţa şi Constanţa, unele dintre ele aflându-se în ancheta organelor specializate. În context, este de menţionat faptul că producătorii autohtoni de medicamente şi materiale sanitare beneficiază de prea puţină protecţie în faţa acţiunilor de dumping promovate pe piaţa românească de interese străine. Astfel, SANEVIT S.A. Arad, producător de seringi de unică folosinţă, înfiinţat după 1989, este lipsit de perspectiva desfacerii pe piaţa internă, preferându-se achiziţionarea de seringi din import; - nerespectarea tehnologiei de fabricaţie a unor produse destinate consumului alimentar, care prezintă pericol pentru segmente importante de populaţie. Semnificativ este cazul de producere a alcoolului alimentar din porumb tratat cu pesticide, în care sunt implicate societăţi comerciale din Bucureşti şi judeţele Covasna, Botoşani, Suceava şi Arad; - introducerea în ţară ca ajutoare umanitare şi punerea în circuit a unor medicamente cu termen de valabilitate expirat. Într-un judeţ din sudul ţării au fost aduse peste o tonă de astfel de medicamente, iar în altul, din aceeaşi zonă, s-a achiziţionat din Germania o cantitate importantă de vată şi pansamente sterile fabricate în anul 1938, care au trebuit să fie distruse. Acestor factori de risc li se adaugă scoaterea din circuitul sanitar a unor unităţi spitaliceşti, degradarea aparaturii medicale, nereabilitarea şi abandonarea sistemului de dispensare rurale, disfuncţii în asigurarea asistenţei de urgenţă, fenomene care persistă şi se agravează. Întreaga problematică cu incidenţe grave asupra stării de sănătate a populaţiei a fost cuprinsă în numeroase informări adresate Ministerului Sănătăţii şi altor factori abilitaţi, iar în unele cazuri a făcut obiectul sesizării Parchetului General. Riscurile de ordin ecologic se constituie în factori agravanţi ai 23/39 situaţiilor sus-menţionate şi produc efecte negative pe termen lung asupra stării de sănătate a populaţiei. Astfel, au fost identificate şi sesizate oportun multiple situaţii de deversare accidentală ori intenţionată de substanţe nocive sau de ape reziduale neepurate, care au condus la deteriorarea gravă a calităţii apei potabile, ceea ce este de natură să favorizeze declanşarea unor epidemii cu urmări deosebite pentru sănătatea populaţiei. De asemenea, nerespectarea regimului substanţelor toxice de uz fitosanitar (îndeosebi a celor cu termenul de valabilitate depăşit), interzise la folosire, precum şi neidentificarea lor şi neaplicarea tehnologiilor de neutralizare şi distrugere a acestora a condus la transformarea spaţiilor de depozitare în adevărate focare de poluare, iar degradarea ambalajelor a facilitat infiltrarea substanţelor toxice în sol. În prezent, la nivelul întregii ţări se află stocate 1.167 tone substanţe de uz fitosanitar declarate interzise, cu termen de valabilitate depăşit sau neidentificate, printre judeţele cu mari stocuri de asemenea produse numărându-se Iaşi (130 tone), Teleorman (108 tone) şi Arad (107 tone). Deşi prin adoptarea Legii mediului (nr. 137/1995) s-a urmărit introducerea unei discipline stricte în activitatea agenţilor economici, care să aibă drept consecinţă reducerea poluării, metodologia greoaie de acordare a avizului de mediu, coroborată cu a