Raport asupra stării sistemului naţional de învăţământ preuniversitar din România - 2013

2005-2013. La nivel european, evoluţiile demografice din ultimul deceniu au influenţat semnificativ valorile indicatorului ponderea elevilor și studenţilor în totalul populaţiei. În EU 27, se observă o scădere a valorilor acestui indicator în ultimul deceniu, de la 22,7% în anul 2000, la 21,5% în anul 2009, ceea ce reprezintă aproximativ 1,9 milioane de elevi și studenţi. Dacă în unele ţări s-a înregistrat o scădere accentuată (de exemplu, Marea Britanie), în alte ţări au avut loc creșteri ușoare ale procentelor de copii și tineri cuprinși în sistemele formale de educaţie. Este și cazul României, unde ponderea populaţiei cuprinse în sistemul de învăţământ, raportată la totalul populaţiei, a crescut ușor, de la 20,4% în 2000, la 21,1% în 2009 (Sursa: Key Data on Education in Europe, 2012 ). Tabel 13. Proporția elevilor și studenților de la învățământul preșcolar la învățământul terțiar (ISCED 0-6) în totalul populației – date comparative 2000 și 2009 2000 2009 EU-27 22,7 21,5 Marea Britanie 27,5 22,6 Polonia 25,9 23,4 Belgia 25,8 26,6 Norvegia 25,3 26,1 Lituania 24,5 24,1 Slovacia 23,8 21,7 Letonia 23,3 21,4 Slovenia 22,5 21,0 19 Estonia 22,2 20,6 Ungaria 22,2 21,4 Rep. Cehă 21,5 20,6 Romania 20,4 21,1 Grecia 18,6 19,2 Bulgaria 19,2 17,4 Sursa: Key Data on Education in Europe, 2012. II. A.3. Durata medie de frecventare a învățământului Durata medie de frecventare a sistemului de învăţământ în ansamblu a crescut faţă de anul anterior: un copil stă 16,3 ani în sistemul formal de educaţie, de la grădiniţă la învăţământul superior. De la debutul în clasa pregătitoare la finalul liceului (ISCED 1-3), durata medie de viaţă şcolară este de 11,5 ani. Valoarea indicatorului speranța de viață școlară trebuie interpretată în relație cu un complex de factori: vârsta de debut a şcolarității, durata ciclurilor de învățământ, ponderea participanților la programe cu timp integral sau parțial etc. În România, durata medie de frecventare a sistemului de educație (de la învățământul preşcolar la cel superior) este de 16,3 ani (prin raportare la durata teoretică de 21 ani, în intervalul 3-23 ani). Valoarea indicatorului a crescut față de anul anterior, ca efect al includerii clasei pregătitoare în învățământul obligatoriu (tabel 14). O analiză a valorii indicatorului indică diferențe pe sexe în favoarea fetelor, în principal, ca o consecință a ratei mai mari de cuprindere a acestora în învățământul superior. Tabel 14. Durata medie de frecventare a învățământului (de la învățământul preşcolar la cel superior) (ani) 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 Total 15,8 16,0 16,3 16,3 16,3 16,3 15,9 16,3 Feminin 16,1 16,3 16,7 16,6 16,5 16,5 16,1 16,5 Masculin 15,5 15,7 16,0 16,0 16,0 16,1 15,7 16,1 Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013. Raportând indicatorul durata medie de viață şcolară la diferite alte niveluri de studiu, se evidențiază că:  Durata medie de frecventare a învățământului de către un copil de 6 ani, de la învățământul primar la finalul celui superior (ISCED 1-5) este de 13,8 ani. Tabel 15. Speranța de viață şcolară pentru un copil în vârstă de 6 ani (ani) 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 Total 13,6 13,8 14,0 14,0 13,9 14,0 13,6 13,8 Feminin 13,9 14,0 14,4 4,2 14,2 14,2 13,7 13,9 Masculin 13,4 13,5 13,7 13,7 13,7 13,8 13,4 13,6 Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013. 20  De la învățământul primar la finalul liceului (ISCED 1-3), durata medie de viață şcolară este de 11,5 ani.  De la învățământul preşcolar la finalul celui liceal (ISCED 0-3), durata de viață şcolară este de 14 ani.  Un copil petrece o medie de 15 ani în învățământul preuniversitar (de la învățământul preșcolar la finalul învățământului postliceal, ISCED 0-4). La nivelul UE-27, speranţa de viaţă şcolară calculată la nivelul anului 2011 a fost de 17,3 ani. Cele mai mari valori ale indicatorului se înregistrează în ţări precum Finlanda, Belgia, Danemarca, Olanda, iar cele mai reduse în Croaţia, Macedonia, Malta, Cipru. România se situează sub media UE-27. Pentru perioada următoare, este de așteptat ca valoarea indicatorului să crească, ca urmare a includerii clasei pregătitoare în învăţământul obligatoriu. Tabel 16. Speranța de viață şcolară (ISCED 0-6) – date comparative 2011 EU-27 17,3 Finlanda 20,6 Belgia 19,6 Danemarca 19,6 Olanda 19,0 Lituania 19,1 Norvegia 18,4 Slovenia 18,4 Letonia 18,1 Republica Cehă 18,1 Polonia 18,1 Ungaria 17,7 Marea Britanie 16,9 Franța 16,4 Bulgaria 16,4 Grecia 16,4 Romania 15,9 Croația 15,8 Luxemburg 15,1 Cipru 14,9 Republica Macedonia 13,8 Sursa: Eurostat 2013. II. B. Învățământul preșcolar II. B.1. Rata brută de cuprindere școlară în învățământul preșcolar În anul şcolar 2012/2013, rata brută de cuprindere a copiilor în vârstă de 3-5/6 ani în învăţământul preșcolar a înregistrat valoarea de peste 90%. Creșterea accentuată a valorii indicatorului cu peste 12 p.p. faţă de anul precedent este efect al trecerii clasei pregătitoare ca parte a învăţământului obligatoriu. Diferenţele valorii indicatorului pe sexe sunt nesemnificative statistic, cu un ușor avantaj pentru fete. Rata de cuprindere în învăţământul preșcolar din mediul rural continuă să rămână semnificativ mai mică decât în mediul urban, ca urmare a ponderii reduse a copiilor de vârste mici, care frecventează grădiniţele de la sate. Aceste date semnalează 21  necesitatea implementării unor politici de susţinere a participării la învăţământul preșcolar din rural. În anul 2012/2013, învățământul preşcolar a cuprins 581,1 mii copii, şcolarizați în 1222 grădinițe şi 10729 secții ce funcționează pe lângă alte niveluri de învățământ. Rata brută de cuprindere în învățământul preşcolar a crescut constant în ultimii ani, de la 74,7% în 2005/2006 la 78,4% în 2011/2012. În anul şcolar 2012/2013 s-a înregistrat o creștere semnificativă de aproape 12 p. p. față de anul anterior: raportat la grupa de vârstă 3-5 ani, peste 90% dintre copii au fost înscrişi la grădiniță (Tabel 17). Această creștere aparentă a valorii indicatorului este, în primul rând, efect al includerii clasei pregătitoare în învățământul obligatoriu: s-a redus grupa de vârstă teoretică corespunzătoare învățământului preşcolar de la 3-6 ani la 3-5 ani, în acelaşi timp, o parte semnificativă de copii cu vârsta de 6 şi chiar 7 ani rămânând cuprinşi încă în grădinițe. Tabel 17. Rata brută de cuprindere în învățământul preşcolar (3-5/6 ani) 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 Total 74,7 76,2 77,6 77,8 78,4 78,8 78,4 90,2 Urban 79,6 79,3 81,8 81,3 80,7 80,9 81,0 93,2 Rural 70,5 73,4 73,7 74,4 76,0 76,6 75,5 86,7 Feminin 75,3 76,8 78,0 78,3 78,7 79,1 78,8 90,5 Masculin 74,3 75,7 77,2 77,3 78,1 78,5 78,0 89,9 Sursa: Date calculate pe baza informaţiilor INS, 2005-2013. Diferențele pe sexe privind participarea în învățământul preşcolar nu sunt semnificative, înregistrând valoarea de 0,6 p.p. în anul școlar 2012/2013 (90,5% pentru fete, respectiv 89,9% pentru băieți). Pe fondul evoluției pozitive a valorii indicatorului, continuă să se păstreze discrepanțele pe medii de rezidență, în defavoarea mediului rural (Fig. 7). Aceste diferențe s-au micșorat, însă, de la un an la altul, de la 9 p.p. în 2005-2006, la o diferență de 6,5 p.p. în anul şcolar 2012/2013 (93,2% în urban şi 86,7% în rural). Analiza valorii ratelor specifice pe vârste explică această diferență pe medii de rezidență astfel: mult mai puțini copii de 3 ani din mediul rural sunt cuprinși în grădinițe, comparativ cu mediul urban. Opțiunea părinților din rural de a-și trimite copiii la grădiniță la vârste mai mari este determinată atât de diferite dificultăți de acces (de exemplu, distanțe adesea mari dintre casă și grădiniță), cât și de disponibilitățile de timp pentru îngrijirea copiilor pe care le au familiile în rural, comparativ cu urbanul. Aceste date evidențiază necesitatea susținerii continue a mediului rural, prin proiecte și măsuri specifice privind dezvoltarea rețelei de unități de învățământ preşcolar şi susținerea participării la educația timpurie. 22 Până în anul 2011/2012, indicatorul ponderea elevilor intrați pentru prima dată în clasa I, care au frecventat învățământul preşcolar a înregistrat o evoluție ascendentă. La nivelul anului şcolar 2011/2012, numai 7% dintre elevii care au intrat pentru prima oară în clasa I nu au frecventat grădinița. În anul școlar 2012/2013, statisticile oficiale nu oferă informații privind frecventarea grădiniței de către copiii care au fost înscriși în clasa pregătitoare. Colectarea de date statistice referitoare la acest aspect este necesară pentru a analiza continuitatea dintre învățământul preșcolar și cel primar, respectiv pentru a estima nivelul de pregătire a copiilor pentru un debut școlar de succes. Participarea la educaţia preşcolară a copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta oficială de înscriere în învăţământul obligatoriu este un indicator european care are ca ţintă, pentru anul 2020, valoarea de 95%. La nivelul anului 2011, media UE-27 privind acest indicator a fost de 93,2%, în creștere faţă de anii anteriori. Valorile cele mai crescute s-au înregistrat în Franţa și Spania (100%), Olanda, Belgia, Danemarca, Marea Britanie, Italia, Germania, Portugalia, Ungaria. Multe alte ţări au înregistrat, în ultimii 10 ani, creşteri importante ale valorii indicatorului. Este şi cazul României: de la 67,6% în 2000 la 82% în 2011. Ţările cu valori ale indicatorului mai reduse decât România sunt: Republica Cehă, Polonia, Slovacia, Grecia, Finlanda, Croaţia. Tabel 18. Participarea la învățământul preșcolar a copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta oficială de înscriere în învățământul obligatoriu – date comparative 2011 Ţara 2011 EU-27 93,2 Franța 100,0 Spania 100,0 Olanda 99,6 Belgia 98,1 Danemarca 97,9 Marea Britanie 97,0 Italia 96,8 Germania 96,4 Portugalia 95,4 23 Ungaria 94,5 Bulgaria 86,6 Romania 82,0 Republica Cehă 78,8 Polonia 78,4 Slovacia 76,9 Grecia 74,6 Finlanda 74,0 Croația 70,6 Sursa: Eurostat, 2013. Fig. 8. Evoluția ratelor de participare la învățământul preșcolar a copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta oficială de înscriere în învățământul obligatoriu – date comparative România și EU- 27 II. B.2. Durata medie de frecventare a învățământului preșcolar Calculată la nivelul anului școlar 2012/2013, durata medie de frecventare a grădiniţei de către copiii din România este de 2,5 ani (raportat la durata teoretică de 3 ani a învăţământului preşcolar). Scăderea valorii indicatorului faţă de anul anterior a fost determinată de schimbarea structurii sistemului de învăţământ, prin trecerea clasei pregătitoare în învăţământul primar. Durata medie de frecventare a învățământului preşcolar a înregistrat o creştere continuă în ultimul deceniu, atingând valoarea de 3,1 ani în ultimii ani școlari (prin raportare la durata teoretică de 4 ani de învățământ preșcolar). În anul 2012/2013, valoarea indicatorului a fost de 2,5 ani (Tabel 19). Scăderea duratei medii de frecventare a grădiniței a fost determinată de trecerea grupei de vârstă 6 ani la învățământul obligatoriu, respectiv de trecerea de la raportarea la durata teoretică de 4 ani la cea de 3 ani de învățământ preșcolar. În medie, fetele și băieții petrec o perioadă relativ similară în învățământul preșcolar, cu foarte mici diferențe în favoarea fetelor. Tabel