(ro)

a română; - diseminarea și răspândirea cunoștințelor despre normele de drept internațional umanitar; - implementarea normelor de drept internațional umanitar; - participarea activă la reuniuni internaționale în domeniul dreptului internațional umanitar și la elaborarea de noi instrumente și norme, dacă este necesar; - monitorizarea respectării angajamentelor asumate de România în acest domeniu și raportarea în timp util a cazurilor de încălcare a normelor de drept internațional umanitar de către autoritățile competente, precum și indicarea acțiunilor reparatorii adecvate pe baza propunerilor din partea ministerelor de resort; - promovarea cooperării internaționale, inclusiv cu alte comisii naționale de drept internațional umanitar. Obiectivele generale sunt completate de obiective specifice, și anume: - diseminarea normelor dreptului internațional umanitar în cadrul Forțelor Armate și al tuturor celorlalte structuri naționale cu responsabilități în domeniu, precum și în cadrul societății civile; - asigurarea unei comunicări eficiente și a unui flux optim de informații cu privire la subiecte legate de DIU; - dezvoltarea relației dintre CNDIU și alte autorități naționale; - adoptarea măsurilor privind protecția bunurilor culturale, în caz de conflict armat; - asigurarea unei protecții adecvate civililor, femeilor, copiilor și persoanelor defavorizate, în caz de conflict armat; 1 Aprobată prin Decizia prim-ministrului României nr. 298 din 17 decembrie 2007. 10 - depunerea de eforturi pentru asigurarea resurselor adecvate în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de Strategie; - întreprinderea de acțiuni în sprijinul promovării dreptului internațional umanitar. Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a obiectivelor menționate mai sus sunt luate la nivelul ministerelor cu responsabilități în acest domeniu și incluse într-un plan de acțiune anual elaborat de CNDIU. Având în vedere timpul trecut de la adoptare, CNDIU a convenit asupra necesității de a pregăti o strategie nouă și modernă, care ar trebui să ia în considerare ultimele evoluții și lecțiile învățate la nivel național, precum și tendințele și provocările identificate la nivel global. Elaborarea prealabilă a acestui raport voluntar ar trebui să faciliteze procesul de actualizare a Strategiei. 4. Ziua dreptului internațional umanitar în România (14 mai) Importanța dedicată diseminării DIU și contribuția CNDIU în acest scop sunt ilustrate de adoptarea Legii nr. 177 din 2013, prin care 14 mai a fost declarată, la inițiativa Comisiei, „Ziua dreptului internațional umanitar în România”. Alegerea datei are o semnificație simbolică, reprezentând ziua în care România a ratificat, în 1954, Convențiile de la Geneva din 1949 și, în consecință, o expresie a atașamentului la valorile universale ale DIU. Pentru a marca această aniversare, o serie de evenimente care vizează promovarea DIU sunt organizate de autoritățile competente, în colaborare cu Crucea Roșie Română. 5. Curtea Penală Internațională (CPI) și justiția penală internațională Convențiile de la Geneva și Protocolul adițional I statuează faptul că încălcările grave ale DIU trebuie să fie pedepsite. Consecințele juridice ale încălcărilor DIU nu se limitează la cele care intră sub incidența normelor privind răspunderea statului. Persoanele care comit astfel de infracțiuni sunt supuse răspunderii penale individuale. Încurajând urmărirea penală la nivel național a crimelor de război și, în plus, prin înființarea unor organisme internaționale precum tribunalele penale internaționale ad-hoc și CPI, comunitatea internațională a pus un accent sporit pe reprimarea încălcărilor grave ale DIU. România este un susținător activ al activității CPI și al sistemului global de justiție, împărtășind convingerea că realizarea justiției servește unei păci durabile. România va continua să promoveze o mai bună cunoaștere cu privire la mandatul Curții, să protejeze 11  desfășurarea imparțială și independentă a funcțiilor acesteia și să asigure îmbunătățirea performanțelor CPI ca singură instanță penală internațională permanentă. În timp ce statele își păstrează responsabilitatea principală de a preveni, urmări și ancheta penal cele mai grave infracțiuni internaționale aflate în competența Curții Penale Internaționale, existența Curții a contribuit în mod clar la combaterea impunității și la consolidarea conceptului de răspundere în temeiul dreptului internațional. Activitatea CPI a fost un catalizator pentru adoptarea legislației interne relevante și pentru dezvoltarea sistemelor naționale de justiție, în conformitate cu caracterul complementar al Curții. În calitate de cofacilitator al Biroului Adunării Statelor Părți pe problematica complementarității în perioada 2017-2021, România a solicitat în mod constant o atenție sporită pentru susținerea procedurilor naționale, inclusiv prin integrarea conceptelor Statutului de la Roma în programele relevante de asistență pentru dezvoltare dedicate consolidării statului de drept. Ca parte a sprijinului politic pentru Curte, pe lângă funcția menționată mai sus, România a acționat și în calitate de cofacilitator al Planului de acțiune privind universalitatea și aplicarea deplină a Statutului de la Roma (2013), respectiv a deținut mai multe mandate în Biroul Adunării Statelor Părți. 6. Activități de relocare Conflictele armate rămân o cauză majoră a deplasărilor forțate. Având în vedere complexitatea teatrelor de război actuale, realitatea aplicării concurente a normelor de drept umanitar, dreptul refugiaților și drepturile omului nu poate fi ignorată în contextul asigurării celei mai eficiente protecții pentru unele dintre cele mai vulnerabile victime ale violențelor. Relocarea, ca soluție durabilă pentru refugiați, este o formă de partajare a răspunderii între state și un instrument esențial pentru implementarea Convenției din 1951 privind statutul refugiaților și a Protocolului din 1967. Aceasta reprezintă o procedură de selectare și transfer a refugiaților din statul unde au solicitat o formă de protecție internațională în altul care îi primește ca refugiați, cu posibilitatea de reședință permanentă. Relocarea refugiaților are, de asemenea, un rol important în politica UE în domeniul azilului. Cadrul juridic intern pentru relocarea refugiaților este asigurat de Legea nr. 122/2006 privind azilul, care stabilește criteriile de eligibilitate2 pentru statutul de refugiat, și de 2 Persoana eligiblă pentru relocare: - este recunoscută ca refugiat de către un stat sau de UNHCR în baza Convenției din 1951 privind statutul refugiaților; - nu beneficiază de protecție efectivă pe teritoriul statului de azil; - nu are perspective de integrare în statul de azil; - nu are perspective de repatriere voluntară în condiții de siguranță și demnitate în țara de origine; 12 Hotărârea Guvernului nr. 1596/2008 privind relocarea refugiaților în România, care prevede criteriile, cota și procedurile de relocare. Comitetul Național pentru Relocarea Refugiaților, un organ consultativ compus din reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne și ai Ministerului Afacerilor Externe, formulează anual recomandări cu privire la țările de azil și grupurile de refugiați care ar trebui să fie vizate de programul național de relocare în anul următor. Comitetul își bazează recomandările pe o serie de elemente, inclusiv nevoile globale în materie de relocare anticipate de UNHCR, prioritățile comune ale UE în acest domeniu și politica națională a României. Recomandările sunt înaintate pentru aprobare ministrului afacerilor interne și ministrului afacerilor externe. De asemenea, România a contribuit la eforturile globale de relocare prin înființarea unui Centru de Tranzit în Regim de Urgență (CTRU) la Timișoara, în 2008, în baza unui Acord tripartit între Guvernul României, Organizația Internațională pentru Migrație și Biroul Înaltului Comisar ONU pentru Refugiați (UNHCR). CTRU poate găzdui până la 200 de refugiați care, din rațiuni de securitate, necesită a fi evacuați de urgență din țara de azil, dar nu au fost încă acceptați pentru relocare de către un stat terț. Astfel, misiunile de selectare, sesiunile de orientare și examenul medical pot fi organizate în cele mai bune condiții. 7. Alte acțiuni și inițiative la nivel regional și internațional a) România a fost un susținător constant al inițiativelor menite să consolideze respectarea DIU la nivel internațional, cum ar fi „procesul de consultare interguvernamentală de la Geneva” cofacilitat de Elveția și CICR, și va continua să pledeze în favoarea existenței unui cadru nepolitizat de dialog interguvernamental regulat pe teme de interes comun în acest domeniu. b) România a valorificat cadrul oferit de sesiunile Conferinței Internaționale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii (CI) pentru a-și reafirma angajamentul voluntar de a consolida respectarea, promovarea, diseminarea și punerea în aplicare a dreptului internațional umanitar, în contextul angajamentelor comune ale UE și statelor sale membre. În același timp, România a contribuit la rapoartele privind stadiul implementării angajamentelor asumate de UE și statele sale membre la Conferința internațională. Cu ocazia celei de-a 32-a sesiuni a CI (decembrie 2015), România a găzduit, împreună cu Polonia, un eveniment în marja conferinței, cu privire la lecțiile învățate din raportarea voluntară privind situația respectării DIU la nivel național, unde și-a exprimat interesul pentru elaborarea unui raport de acest tip. - nu reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice, securității naționale, sănătății publice sau moralei; - și-a exprimat acordul pentru relocarea în România; - are potențial de integrare în societatea românească; - îndeplinește cerințele minime privind starea de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății. 13  c) Mai mult, România a sprijinit pregătirea rapoartelor anuale referitoare la implementarea Liniilor Directoare ale UE privind promovarea respectării DIU, ca mijloc de a disemina mai bine cunoștințele despre activitatea Uniunii Europene în acest domeniu și de a contribui la îmbunătățirea coerenței și eficacității eforturilor UE. În aceeași logică, în 2019, România a sprijinit revizuirea mandatului Reprezentantului Special al UE pentru Drepturile Omului (RSUE) pentru a spori rolul RSUE în avansarea și implementarea pozițiilor Uniunii cu privire la DIU și justiția penală internațională. O astfel de decizie a fost menită să răspundă necesității unei coordonări interne consolidate, pentru a integra în mod adecvat problemele legate de DIU și justiția penală internațională în toate domeniile relevante ale politicii externe a UE, precum și pentru a implica partenerii în promovarea respectului pentru DIU și sprijinirea luptei împotriva impunității la nivel mondial, asigurând în același timp înțelegerea de către populație a contribuției UE. d) Complementar eforturilor din arena globală, România consideră că oportunitățile de dialog regional sunt, de asemenea, căi importante pentru a încuraja respectarea DIU, prin prisma faptului că permit schimburi de informații utile și oferă soluții adecvate contextului. La 13 octombrie 2006, CNDIU a organizat o ședință extraordinară cu Comitetul Consultativ Național pentru Coordonarea Aplicării Dreptului Internațional Umanitar în Republica Moldova în vederea facilitării unui dialog cu privire la activitatea și valoarea adăugată a acestor mecanisme interinstituționale, precum și referitor la mijloacele utile de diseminare a cunoștințelor despre DIU, în special în școli. În marja Conferinței internaționale de drept internațional umanitar “Martens Readings”, coorganizată de CICR și Universitatea de Stat din St. Petersburg la Sankt Petersburg între 31 mai și 2 iunie 2017, reprezentantul român, membru al Comisiei naționale de DIU, a luat parte la o reuniune informală a comisiilor/comitetelor de DIU, alături de delegați din Ungaria, Republica Moldova, Belarus și Tadjikistan. Federația Rusă a participat ca observator. CNDIU a urmărit să contribuie în continuare la stimularea cooperării regionale prin organizarea, împreună cu CICR, a unei conferințe regionale pe tematica DIU pentru statele din Europa Centrală și de Sud-Est la București în perioada 27-28 martie 2018. Ideea evenimentului s-a născut în cadrul unor discuții informale între delegații interesate, cu ocazia Reuniunii universale a comisiilor naționale și a organismelor similare de drept internațional umanitar organizate de Comitetul Internațional de Cruce Roșie la Geneva între 30 noiembrie și 2 decembrie 2016. Scopul conferinței regionale a fost să examineze problemele DIU de interes comun și să încurajeze cooperarea la nivel de experți. 14 Discuțiile s-au concentrat pe activitatea autorităților naționale cu atribuții în sfera DIU și, în special, pe rolul și rezultatele comisiilor naționale de DIU și ale organismelor similare de DIU, în vederea facilitării schimbului de informații, atât în ​​ceea ce privește provocările, cât și cele mai bune practici, în sprijinul eficientizării activității acestora. Pregătirea unui plan de acțiune, elaborarea unui raport anual, publicarea acestui raport, stabilirea legăturilor cu actorii naționali relevanți și crearea unei pagini web dedicate comisiei naționale sunt câteva dintre bunele practici identificate la această întâlnire. În timp ce discuțiile au evidențiat absența unui model standard pentru înființarea și funcționarea unor astfel de comisii, date fiind realitățile politice și instituționale specifice fiecărui stat, schimbul de opinii a confirmat rolul lor important în asigurarea respectării DIU la nivel național și, potențial, la scară mai largă. Prin urmare, s-a concluzionat că înființarea lor trebuie încurajată. Participanții au fost de acord cu necesitatea dezvoltării dialogului regional privind DIU ca o modalitate de a spori impactul mecanismelor și proceselor naționale, respectiv au exprimat disponibilitatea de a contribui la stabilirea și menținerea unei rețele de puncte focale DIU în regiune cu scopul de a schimba informații, experiențe, bune practici și, eventual, chiar de a identifica mijloacele de a contribui în mod colectiv la consolidarea respectării DIU la scară mai largă. e) Potrivit Strategiei din 2014 a Rețelei UE de combatere a impunității pentru infracțiunile de genocid, crimele împotriva umanității și crimele de război în Uniunea Europeană și statele sale membre și luând în considerare cerința impusă Parchetului militar de pe lângă Curtea de Apel cu competențe în investigarea unei gropi comune de a aduna o echipă multidisciplinară în acest scop, Guvernul României a decis să investească în formarea experților naționali pentru sprijini o cercetare multidisciplinară a mormintelor comune, cu scopul de a preveni astfel de atrocități. În perioada 27-28 septembrie 2018, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Public din România, împreună cu Institutul Auschwitz pentru Pace și Reconciliere, au lansat Rețeaua Națională de Experți în Prevenirea Genocidului și Cercetarea Multidisciplinară a Mormintelor în Masă. Acest proiect vizează reunirea și îmbunătățirea cunoștințelor experților români implicați în investigații penale, activități de poliție și criminalistică, criminologie, patologie, antropologie și istorie. În plus, această inițiativă a fost menită să contribuie la eforturile internaționale în domeniul investigării și urmăririi penale a celor mai grave infracțiuni în baza dreptului internațional, prin crearea posibilității de a acorda expertiza națională, după caz. În perioada 2017-2019, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Public au organizat o serie de seminarii naționale și regionale pe tema genocidului și a atrocităților în masă 15  care au contribuit la stimularea cooperării interinstituționale, la consolidarea expertizei relevante și la conștientizarea importanței DIU. 8. Societatea Română de Cruce Roșie Crucea Roșie Română (CRR) a fost înființată la 4 iulie 1876 și funcționează continuu de atunci. Crucea Roșie Română este singura instituție de ajutor umanitar din țară care are atribuții clare ca organizație auxiliară autorităților publice, în special în domeniul prevenirii și intervenției în caz de dezastru. În cadrul Mișcării Internaționale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii, Crucea Roșie Română a fost recunoscută de Comitetul Internațional al Crucii Roșii în anul înființării sale. De asemenea, a acționat ca punct național afiliat Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie din 1919. În 1995, Societatea Națională a Crucii Roșii a fost recunoscută prin lege3 ca o entitate juridică neguvernamentală, apolitică, autonomă, fără domeniu patrimonial, auxiliară autorităților publice, care își desfășoară activitatea umanitară pe întreg teritoriul României. Crucea Roșie Română (CRR) oferă asistență de urgență, ajutor în caz de dezastre și educație în interiorul României, printr-o rețea națională de 47 de sucursale și peste 10.000 de voluntari activi, care își dedică timpul sprijinirii persoanelor aflate în dificultate. În același timp, promovarea DIU în cadr