(ro)

 GUVERNUL ROMÂNIEI Raport voluntar privind aplicarea dreptului internațional umanitar la nivel național 2021 Cuprins I. Introducere 5 II. Instrumente politice și realizări la nivel național și internațional 7 1. Tratatele relevante de drept internațional umanitar la care România este parte 7 2. Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar (CNDIU) 7 3. Strategia națională pentru aplicarea dreptului internațional umanitar (Strategia) 9 4. Ziua dreptului internațional umanitar în România (14 mai) 11 5. Curtea Penală Internațională (CPI) și justiția penală internațională 11 6. Activități de relocare 12 7. Alte acțiuni și inițiative la nivel regional și internațional 13 8. Societatea Română de Cruce Roșie 16 III. Activități de diseminare, instruire și CREȘTERE A GRADULUI DE conștientizare 17 1. Personalul Ministerului Apărării Naționale 17 2. Personalul însărcinat cu aplicarea legii și personalul judiciar 19 3. Predarea dreptului internațional umanitar în școli 19 4. Alte activități relevante 21 IV. Jurisdicția națională asupra încălcărilor de drept internațional umanitar și drept internațional penal 23 1. Baza juridică pentru urmărirea penală și sancționarea încălcărilor dreptului internațional umanitar 23 2. Baza legală pentru urmărirea penală și sancționarea crimelor de război, crimelor împotriva umanității și genocidului 24 3. Instituții existente pentru urmărirea penală a încălcărilor dreptului internațional umanitar 24 4. Extrădarea către alte state sau predarea către Curtea Penală Internațională a persoanelor acuzate de crime de război, crime împotriva umanității sau genocid 26 V. Regimuri de protecție 26 1. Protecția școlilor și a unităților educaționale 26 2. Protecția mediului 26 3. Protecția bunurilor culturale 28 VI. Mijloace și metode de luptă 31 1. Arme interzise de lege 31 2. Comerțul cu arme 32 VII. Perspective 33 Anexe 34 Anexa nr. I Lista principalelor instrumente juridice internaționale din domeniul dreptului internațional umanitar la care România este parte 35 Anexa nr. II Prevederi relevante din Codul penal al României (Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare) 37 Anexa nr. III Anchete penale relevante referitoare la încălcări ale dreptului internațional umanitar și ale drepturilor omului 44 Anexa nr. IV Fotografii din arhiva Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar 45 I. Introducere România se angajează să apere un sistem internațional bazat pe multilateralism incluziv și reguli larg acceptate menite să asigure pacea, stabilitatea, respectarea drepturilor universale ale omului și consolidarea statului de drept. Așa cum se menționează în Programul de guvernare 2020-2024, promovarea și respectarea strictă a dreptului internațional reprezintă unul din pilonii triadei politicii externe a României. Această orientare strategică, constantă a conduitei externe a României, a fost surprinsă cel mai bine într-un discurs rostit în 1937 de celebrul diplomat român, fost președinte al Adunării Generale a Societății Națiunilor, Nicolae Titulescu, care a spus că „ființa omenească își poate îndeplini destinul prin pacea creată de ordinea juridică”. România consideră că respectarea dreptului internațional umanitar (DIU) este atât un imperativ moral, cât și strategic. În lumea de astăzi, care se confruntă cu un număr fără precedent de conflicte, semnificația acestui set de norme care vizează limitarea efectelor războiului și protejarea civililor este mai actuală ca niciodată. Concepută inițial pentru războiul clasic dintre statele suverane, caracterul actual al dreptului internațional umanitar prin raportare la conflictele armate contemporane a fost pus în discuție în ultimii ani. Încălcările actuale ale DIU nu sunt însă o dovadă a lipsei de relevanță a acestui ansamblu de reguli, ci, în multe cazuri, o consecință a unor acte deliberate de nerespectare. Deși există un acord larg cu privire la importanța menținerii standardelor de protecție existente oferite de DIU, noile forme de conflict, care implică actori nestatali peste granițe, urbanizarea războiului, utilizarea noilor tehnologii, privatizarea securității și distincția volatilă între conflictele armate și activitățile infracționale, au determinat discuții în sensul examinării și al unei mai bune adaptări a aplicării DIU la noile realități operaționale. România împărtășește opinia conform căreia cele patru Convenții de la Geneva și Protocoalele lor adiționale, precum și alte tratate internaționale relevante au trecut testul timpului și trebuie să continue să reglementeze conduita ostilităților, dar susține, în același timp, eforturile menite să clarifice orice dileme juridice și să promoveze soluții la probleme operaționale specifice. În conformitate cu articolul 1 comun celor patru Convenții de la Geneva, statele sunt obligate „să respecte și să asigure respectarea” acestor convenții în toate circumstanțele. 5  Astfel de eforturi trebuie efectuate atât în timp de război, prin respectarea și asigurarea faptului că părțile la un conflict armat respectă legea, cât și în timp de pace, prin întreprinderea de acțiuni preventive și activități de diseminare. România este dornică să lucreze în continuare pentru consolidarea respectului pentru DIU la nivel internațional și regional, prin diverse inițiative menite să încurajeze dialogul și cooperarea în acest domeniu, precum și la nivel național, prin adoptarea de măsuri legislative, administrative și practice. Răspândirea cât mai largă a cunoștințelor despre DIU este unul dintre cele mai eficiente mijloace de susținere a implementării sale eficiente. Aceste acțiuni nu ar trebui să se limiteze la forțele armate, ci ar trebui să vizeze autoritățile guvernamentale competente, factorii de decizie politică și populația generală, având în vedere necesitatea de a încorpora obiectivul conformității cu DIU în alte politici naționale relevante, precum și de a răspunde atenției sporite acordate acestui subiect pe fondul afișării constante a efectelor războiului și violenței în știrile de zi cu zi. Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar (denumită în continuare CNDIU) este un organism interinstituțional cu rolul de a monitoriza implementarea la nivel național a DIU și de a încuraja diseminarea normelor și principiilor acestuia. Acest raport național voluntar privind implementarea DIU la nivel intern, elaborat sub coordonarea CNDIU, este menit să ofere o imagine de ansamblu a acțiunilor României și să sensibilizeze în continuare cu privire la DIU într-un mod accesibil oricui este interesat de astfel de probleme, inclusiv publicul larg. Exercițiul a vizat, de asemenea, stimularea cooperării interinstituționale și ajutarea autorităților naționale să identifice orice lacune instituționale și normative și, în consecință, să îmbunătățească coerența și eficacitatea acțiunilor în acest domeniu. Spre deosebire de majoritatea celorlalte ramuri ale dreptului internațional, tratatele de bază ale DIU au un număr limitat de mecanisme pentru a asigura respectarea prevederilor acestora și nu au un sistem obligatoriu de raportare cu privire la implementarea națională. Prin urmare, rapoartele naționale voluntare s-ar putea dovedi un instrument important de autoevaluare în sprijinul consolidarii respectului pentru DIU și ar putea încuraja dialogul pe probleme legate de DIU atât pe plan intern, cât și pe plan mondial. 6 Ii. Instrumente politice și realizări la nivel intern și internațional 1. Tratatele relevante de drept internațional umanitar la care România este parte România este parte la majoritatea tratatelor de drept internațional umanitar, așa cum se menționează în anexa nr. I. Cel mai recent, România a devenit parte la al Treilea Protocol Adițional la Convențiile de la Geneva din 1949, referitor la adoptarea unei embleme distinctive suplimentare în 2015, precum și la Tratatul privind comerțul cu arme în 2014, contribuind direct la intrarea în vigoare a acestui instrument. În conformitate cu angajamentul său de a respecta dreptul internațional, România a întreprins măsurile necesare pentru a încorpora obligațiile internaționale în legislația națională. Un nou Cod penal a intrat în vigoare în România în 2014, care ține seama pe deplin de dispozițiile relevante ale tratatelor de DIU, inclusiv de Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI). De asemenea, România a acceptat amendamentul de la Haga la articolul 124 din Statutul de la Roma (2015) și a lansat procedura internă de acceptare a amendamentelor de la Kampala (2010), New York (2017) și Haga (2019) la articolul 8 privind crimele de război din Statut. În același timp, autoritățile naționale competente au pregătit un proiect de lege privind cooperarea cu CPI și au inițiat procedura formală de aprobare. Totodată, conform art. 20 alin. (2) din Constituția României, în cazul în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, reglementările internaționale au prioritate, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. 2. Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar (CNDIU) Eficacitatea DIU depinde în primul rând de implementarea națională. În timp de pace, acest lucru se realizează în principal prin diseminarea DIU cât mai larg posibil și încorporarea DIU în ordinea juridică națională. Pentru a supraveghea activitățile din 7  domeniu și pentru a facilita coordonarea interinstituțională, pot fi create structuri dedicate, în timp ce DIU ar trebui considerat parte a agendei politice. În baza acestor considerente, Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar a României a fost înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 420 din 29 martie 2006, ca organ consultativ al Guvernului fără personalitate juridică. Inițial, CNDIU era compusă din reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Sănătății și ai Ministerului Educației. Începând cu 2011, în urma modificării actului normativ anterior amintit, CNDIU include și reprezentanți ai Ministerului Mediului și ai Ministerului Culturii. Fiecare instituție desemnează un membru permanent și un membru supleant, cu scopul de a se asigura o continuitate a activității sale. CNDIU este condusă de o președinție anuală care se rotește între Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării Naționale, la nivel de secretar de stat. Activitatea sa este ghidată de un plan anual de acțiune coordonat de președinție. CNDIU are reuniuni periodice de până la patru ori pe an, cu posibilitatea, dacă este necesar, de a organiza sesiuni extraordinare și prezintă rapoartele sale anuale de activitate prim-ministrului. CNDIU beneficiază de un Secretariat permanent asigurat de Ministerul Apărării Naționale prin Centrul de Drept Internațional Umanitar din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”. Totodată, sediul CNDIU este acelaşi cu cel al Secretariatului permanent, respectiv sediul Centrului de Drept Internațional Umanitar din Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. La propunerea președintelui, reprezentanți ai diferitelor instituții pot fi invitați să participe în calitate de observatori la reuniunile CNDIU, precum membri ai Parlamentului, reprezentanți ai Avocatului Poporului, ai Societății Naționale de Cruce Roșie și ai Comitetului Internațional al Crucii Roșii, precum și experți în domeniul dreptului internațional umanitar. CNDIU este responsabilă pentru monitorizarea îndeplinirii obligațiilor României în baza tratatelor relevante, precum și pentru identificarea celor mai adecvate mijloace de implementare a DIU la nivel național. Acest lucru se realizează prin formularea de recomandări cu privire la măsurile specifice care urmează să fie adoptate, cum ar fi modificarea legislației sau încurajarea ratificării unor noi instrumente juridice, precum și, dacă este cazul, prin emiterea de avize consultative cu privire la aspectele legate de DIU în atenția autorităților de luare a deciziilor. În același timp, promovează DIU prin activitățile instituțiilor reprezentate în această structură și sprijină organizarea de 8 reuniuni variate (de exemplu, două seminare internaționale dedicate încurajării cooperării cu CPI) și cursuri de formare. Prin tradiție, CNDIU este unul dintre partenerii implicați în organizarea anuală a concursului interuniversitar de drept umanitar și dreptul refugiaților. În esență, CNDIU oferă o platformă interinstituțională utilă pentru discuții pe teme de interes în acest domeniu, în special în legătură cu evoluțiile la nivel internațional. În consecință, ministerele reprezentate în această structură sunt ținute la curent și pot furniza informații cu privire la toate activitățile relevante legate de DIU desfășurate în cadrul guvernului. În baza celei de-a doua rezoluții a Conferinței de la Haga din 1954, care a recomandat înființarea unui organism consultativ național cu competențe în domeniul protecției bunurilor culturale în caz de conflict armat, această sarcină a fost preluată tot de CNDIU, fiind în consonanță cu atribuțiile, compoziția și expertiza sa. La mai bine de 10 ani de la crearea sa, acest mecanism și-a dovedit utilitatea. A promovat inițiative de modificare a legislației pentru a o alinia la obligațiile internaționale sau pentru a adera la noi instrumente juridice sau politice. Ca exemple recente, andosarea de către România, în 2017, a Declarației „Școli sigure” a fost discutată pentru prima dată și recomandată de către CNDIU. În mod similar, ratificarea celui de-al Treilea Protocol Adițional la Convenția de la Geneva a fost inițiată la recomandarea CNDIU. Această structură a fost, de asemenea, implicată în elaborarea rapoartelor naționale relevante, precum cele privind punerea în aplicare a Convenției de la Haga din 1954 și a celor două Protocoale la aceasta și în formularea angajamentelor voluntare naționale pentru Conferința internațională a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii. Existența CNDIU a contribuit la menținerea DIU pe agenda politică, prin asigurarea unei rețele utile de puncte de contact la nivel ministerial și, implicit, prin crearea de canale de informare a nivelului decizional al tuturor autorităților competente prin intermediul raportării tradiționale după sesiuni și a raportului anual de activitate prezentat prim-ministrului României. Păstrarea periodicității ședințelor a contribuit la consolidarea profilului acestui organism. 3. Strategia națională pentru aplicarea dreptului internațional umanitar (Strategia) O altă realizare semnificativă a fost reprezentată de adoptarea primei Strategii naționale pentru aplicarea DIU în 2007, care stabilește obiective generale și specifice în sprijinul asigurării respectării DIU și răspândirii cunoașterii acestor norme atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Aceste obiective ar trebui realizate prin eforturi comune ale 9  autorităților naționale competente și ale organizațiilor neguvernamentale active în acest domeniu. Strategia a fost elaborată de CNDIU și supusă aprobării prim-ministrului1, în conformitate cu art. 4 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 420/2006 privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar. Elaborarea acestui instrument a fost menită să crească nivelul de conștientizare cu privire la importanța DIU în plan național, precum și să consolideze profilul activ al României în domeniu în plan internațional. Obiectivele generale prevăzute de strategie sunt următoarele: - monitorizarea evoluțiilor relevante la nivel global cu privire la convențiile din sfera dreptului internațional umanitar, cu scopul de le a ratifica, după caz, pe cele la care România nu este parte; - incorporarea normelor dreptului internațional umanitar în legislați