Vezi raport

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII

În cadrul jurisdicţiei administrative speciale a CNCD, sub aspectul dat, incidenţă au prevederile art. 20 din O.G. nr. 137/2000, republicată:” (4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminarii, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigura confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.” La o primă analiză aplicată textului de lege, observăm că legiuitorul a ţinut ca, în procesul de soluţionare a petiţiilor, să se respecte principiile fundamentale ale soluţionării pe cale jurisdicţională a unui conflict (respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare), în sensul îngăduirii părţilor să participe în mod activ la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul soluţionării conflictului, în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri/soluţii legale şi temeinice.

Art. 20 alin. 5 prevede inclusiv posibilitatea efectuării unor investigaţii/inspecţii (la sediul instituţiei sau în alt loc), daca este cazul, de către Colegiul Director sau personalul de specialitate delegat, în scopul unei cât mai competente soluţionări a speţei. Aşadar, legiuitorul instituie o obligaţie (alin. 4), respectiv de citare a părţilor în sensul arătat mai sus, şi naşte o posibilitate (alin. 5), aceasta din urmă numai în situaţia în care Colegiul Director decide că o astfel de lucrare de specialitate este utilă soluţionării competente a petiţiei. Mai mult, aşa cum a reţinut în nenumărate rânduri şi Curtea de Apel Bucureşti (ex. S.C. nr. 1702/04.06.2008), legea nu obligă Consiliul la citarea părţilor, în scopul respectării principiilor în cauză, cu ocazia efectuării anumitor lucrări, precum investigaţiile deoarece, din natura acestor lucrări rezultă ca acestea trebuie efectuate

inopinat, având rolul de a surprinde anumite elemente de fapt, considerate utile soluţionării petiţiei. IV.3.2. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte nulitatea investigaţiei, deoarece ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., învederăm că aceste dispoziţii legale internaţionale, aşa cum reiese în mod clar din cuprinsul acestora, se răsfrâng strict asupra domeniului justiţiei. Acestea stipulează principiile după care trebuie să fie judecată cauza unei persoane de către instanţe. Or, aşa cum am învederat şi demonstrat în tot până acum, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării se înfiinţează şi funcţionează ca autoritate de stat autonomă, administrativă, având inclusiv atribuţii administrativ-jurisdicţionale sub aspectul atribuţiilor de investigare, constatare şi sancţionare a faptelor de discriminare/contravenţii, conform art. 16-20. din O.G. nr. 137/2000, republicată, nefiind instanţă de judecată.

V. Pentru toate aceste considerente, Curtea a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a menţinut ca legală şi temeinică hotărârea Consiliului, reţinând întru totul cele expuse de către CNCD.

„Building trust in human rights” 58