Vezi raport

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII

 Nu există plângeri privind hărţuirea sexuală asupra femeilor, ceea ce denotă un grad de insecuritate a victimelor fapt ce ar putea fi generat de lipsa de asistenţă juridică efectivă a victimelor. De asemenea, constatăm că sindicatele nu sunt active în sfera combaterii discriminării comparativ cu organizaţiile neguvernamentale care protejează drepturile femeilor;  Egalitatea în privinţa accesului la resurse umane se realizează diferenţiat20. Domeniile în care lucrează preponderent femei sunt bugetate inferior21;  Se constată persistenţa limbajului şi comportamentului discriminatoriu, de depreciere a femei în spaţiul public. Antisemitism  CNCD interpretează actele de antisemitism ca fiind o formă de discriminare. Constatăm că, deşi există o lege specială, Ordonanţa de Urgenţă nr. 31 din 13

martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, aceasta nu se aplică în cazul actelor sesizate.  În ceea ce priveşte limbajul utilizat, Consiliul a constatat existenţa unor fapte antisemite, discriminatorii, cu precădere în cazul unor articole de presă;  La nivelul opiniei publice, a demnitarilor, a formatorilor de opinie (cu mici excepţii în cazul acestora) nu a existat o reacţie fermă de condamnare publică a actelor antisemite, precum distrugerea de cimitire evreieşti;  Considerăm că se impune modificarea legii speciale pentru a asigura aplicarea efectivă a acesteia, introducerea unor cursuri privind antisemitismul în programa şcolară a Academiei de Poliţie, a Institutului Naţional pentru Magistratură a.

Minorităţi naţionale  Sesizăm faptul că, Parlamentul României, de la revizuirea Constituţiei României din 2003, nu a adoptat legea privind statutul minorităţilor naţionale din România, prevăzută de art. 73 alin. (3) lit. „r” din Constituţia României,  Predarea limbii române pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale (în special, în cazul minorităţii maghiare) prin metoda pedagogică actuală, fără a ţine seama de anumite specificităţi, nu a generat îmbunătăţirea gradului de cunoaştere a limbii române. CNCD a constatat, încă din anul 2006, că sistemul actual de predare a limbii române minorităţilor naţionale are efecte discriminatorii şi, pe lângă faptul că nu conduce la o cunoaştere mai bună a limbii române, situează persoanele aparţinând minorităţilor naţionale pe situaţii de inferioritate comparativ cu majoritatea;

20 Acelaşi raport „ subliniază că, deşi au fost înregistrate progrese în materie de angajare a femeilor şi, în pofida nivelului ridicat de educaţie al acestora, în continuare femeile sunt cantonate în anumite profesii, sunt mai prost plătite decât bărbaţii pentru muncă egală şi sunt mai puţin reprezentate în poziţiile decizionale, continuând să fie privite cu suspiciune de către angajatori din cauza sarcinii şi maternităţii; consideră că inegalităţile salariale bazate pe gen trebuie abordate cu fermitate pentru a garanta independenţa economică a femeilor şi egalitatea între bărbaţi şi femei pe piaţa muncii”; 21Acelaşi raport „recunoaşte că inegalitatea la care sunt supuse femeile în ceea ce priveşte accesul la resurse economice pe piaţa muncii le compromite accesul la protecţie socială, în special la drepturi de pensie, rata riscului de pauperizare a femeilor vârstnice fiind superioară celei a bărbaţilor; consideră că pentru a preveni discriminarea femeilor, este esenţial ca individualizarea drepturilor să fie garantată de sistemele de protecţie socială, în loc să se bazeze pe celula familială; consideră că pentru perioadele petrecute în afara pieţei oficiale a muncii şi consacrate îngrijirii familiei ar trebui acordate unităţi de

„credit-timp”, care să fie luate în considerare la calcularea drepturilor la pensie completă”; recunoaşte că inegalitatea la care sunt supuse femeile în ceea ce priveşte accesul la resurse economice pe piaţa muncii le compromite accesul la protecţie socială, în special la drepturi de pensie, rata riscului de pauperizare a femeilor vârstnice fiind superioară celei a bărbaţilor; consideră că pentru a preveni discriminarea femeilor, este esenţial ca individualizarea drepturilor să fie garantată de sistemele de protecţie socială, în loc să se bazeze pe celula familială; consideră că pentru perioadele petrecute în afara pieţei oficiale a muncii şi consacrate îngrijirii familiei ar trebui acordate unităţi de „credit-timp”, care să fie luate în considerare la calcularea drepturilor la pensie completă;

„Building trust in human rights” 33