Vezi raport

-a încetat contractul individual de muncă Petena arată că este medic primar, specialitatea psihiatrie în cadrul Spitalului Municipal de Urgenţă Roman şi că beneficiază de prevederile art. 385 alin. 3 şi 5 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii potrivit cărora “În unităţile sanitare publice, medicii membri titulari şi corespondenţi ai Academiei Române, profesori universitari şi cercetători ştiinţifici gradul I, doctori în ştiinţe medicale care desfăşoară activităţi medicale pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani”. Din probele aflate la dosar, Colegiul reţine că în cadrul unităţii în care petenta îşi desfăşura activitatea, patru medici realizau cumul de funcţii (pensie şi salariu) şi aveau aprobare de menţinere în activitate până la sfărşitul anului. Astfel, dr. S.E.G. deţine decizie de pensionare nr. 217088/30.11.2006, născută la 31.08.1946, dr. L.D.M. deţine decizie de pensionare nr. 218815/30.03.2007, născută la 01.01.1949, dr. M.D. deţine decizie de pensionare nr. 206889/28.02.2005, născută la 09.01.1945 şi petenta, dr. A.C., deţine decizie de pensionare nr. 142623/14.06.1996, născută la 10.04.1939. Prin rezoluţia reclamatului s-au prelungit contractele de muncă ale medicilor S.E.G., L.D.M. şi M.D. iar în cazul petentei se aprobă decizia de pensionare. De altfel, Colegiul observă că prin Decizia nr. 273/10.11.2007 începând cu data de 1.01.2008 s-a desfăcut contractul de muncă al petentei conform art. 55 lit.a din Codul muncii. (n.n. încetarea contractului de muncă de drept) Din acest punct de vedere, Colegiul este de opinie că situaţia invocată este de natură a evidenţia materializarea elementului de analogie sau comparabilitate, sub aspectul prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000. Elementul de analogie este incident între situaţia petentei şi a medicilor prevăzuţi în Referatul întocmit de Serviciul Resurse Umane, atât sub aspectul cumulului de funcţie (pensie şi salariu) cât şi sub aspectul deţinerii deciziei de pensionare. Astfel, se reţine că atât petenta cât şi medicii S.E.G., L.D.M. şi M.D. realizau cumul de funcţii şi deţineau decizii de pensionare la momentul dispunerii retoluţiei reclamatului. Măsuri: aspectele sesizate intră sub incidenţa prevederilor art. 2 alin.3 şi se întrunesc subsecvent elementele constitutive ale faptei prevăzute şi sancţionate de art. 6 lit. a din Ordonanţa de Guvern nr.137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi aprobările ulterioare, republicată. „Building trust in human rights” 40  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII Sancţionarea cu avertisment contravenţional a Spitalului Municipal de Urgenţă Roman, prin reprezentant legal, în temeiul art. 2 alin.11 si art. 26 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată. Hotărârea nr. 518 din 17.09.2008 – persoane infectate HIV-SIDA - Autosesizarea, înregistrată ca petiţie cu nr. 8.493/16.06.2008 , arată că pe pagina de internet a Primăriei Sectorului 1 Bucureşti s-a publicat o listă cu persoane bolnave de SIDA, cu adresa lor, fapt ce încalcă dreptul la protejarea datelor personale ale celor în cauză. Colegiul Director reţine că pe pagina de internet a Primăriei Sectorului 1 au fost postate mii de date cu caracter personal, numele şi adresa persoanelor seropozitive. Deşi s-a dat o dispoziţie clară de a nu se publica astfel de informaţii, în urma producerii faptei cu consecinţe grave, Primăria Sectorului 1 nu a sancţionat persoana vinovată. Legea nr. 584 din 29 octombrie 2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, la art. 8 alin. 1 prevede: „Păstrarea confidenţialităţii datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru: a) angajaţii reţelei sanitare; b) angajatorii acestor persoane; c) funcţionarii publici care au acces la aceste date.” Privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Sectorului 1 Bucureşti, Colegiul Director constată că în calitate de persoane juridice publice, consiliile locale au calitate procesuală pasivă chiar dacă persoanele care alcătuiesc acest consiliu s-au schimbat. Conform art. 1 alin. 4 din O.G. nr. 137/2000, republicată, „Orice persoană fizică sau juridică are obligaţia să respecte principiile enunţate la alin. (2).” Prin neprotejarea strictă a datelor persoanelor seropozitive, faţă de alte categorii de persoane, s-a omis tratamentul diferit al situaţiilor diferite, un tratament diferit motivat de atitudinea negativă a majorităţii populaţiei (conform sondajelor de opinie în domeniu) faţă de persoanele seropozitive. Măsuri: Faptele prezentate reprezintă discriminare conform art. 2 alin. 1 şi 4 şi art. 10 lit. h al O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată; Sancţionarea cu amendă contravenţională a primarului Andrei Ioan Chiliman, în valoare de 1.000 lei, conform art. 26 alin. 1 al O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată Notă: hotărârea a fost menţinută în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti, Secţ. Contencios Administrativ şi Fiscal. Hotărârea nr. 389 din 08.07.2008 - nerespectarea drepturilor persoanelor nevăzătoare - Petenţii consideră că prin refuzul de a acorda bilete gratuite însoţitorilor persoanelor nevăzătoare se crează o situaţie de discriminare. Acest refuz s-a întâmplat doar în judeţul Sibiu. Petenta, organizaţie neguvernamentală care promovează interesele persoanelor nevăzătoare, prin Petiţia nr. 5.729/15.04.2008 (fila 1 din dosar), trimite spre „Building trust in human rights” 41  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII soluţionare la CNCD o adresă primită de la filiala din Sibiu, arătând că în pofida intervenţiilor asociaţiei autorităţile judeţului Sibiu refuză să aplice prevederile legale. Adresa filialei din Sibiu (fila 2 din dosar) arată că în ciuda prevederilor legale, după nenumărate intervenţii la autorităţile locale şi naţionale, pentru transportul interurban al persoanelor cu dizabilitate vizuală gravă cu statut de pensionar de invaliditate li se acordă 12 bilete de călătorie cu menţiunea în adeverinţa de călătorie „fără însoţitor”. De această discriminare au parte şi persoanele asistate în centre rezidenţiale cât şi persoanele care urmează cursurile învăţământului special. Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, actualizată, are următoarele prevederi relevante: Art. 23. (1) Persoanele cu handicap grav şi accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul. (2) Beneficiază de prevederile alin. (1) şi următoarele persoane: a) însoţitorii persoanelor cu handicap grav, în prezenţa acestora; b) însoţitorii copiilor cu handicap accentuat, în prezenţa acestora; c) însoţitorii adulţilor cu handicap auditiv şi mintal accentuat, în prezenţa acestora, pe baza anchetei sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap; d) asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav; e) asistenţii personali profesionişti ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat. Colegiul director, în analiza cazului, s-a raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care legat de articolul 14 (Interzicerea discriminării) al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea 30/1994, apreciază că diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenţie, atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Totodată, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. Grecia din 6 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că „dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenţie, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a oferi justificări obiective şi rezonabile, dar şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite, necomparabile”. Colegiul director, în conformitate cu practica internaţională, consideră că nerespectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi (asigurarea accesului în locuri publice, asigurarea acomodării rezonabile etc.) reprezintă o discriminare în sine, întrucât această categorie de persoane se află în situaţie diferită faţă de alte categorii, prin urmare şi tratamentul trebuie să fie diferit şi, în consecinţă, în astfel de situaţii nu se poate aplica testul comparabilităţii. Totodată Colegiul director, în analiza cazului, a constatat că în toate judeţele din România legea a fost corect aplicată, cu excepţia judeţului Sibiu. Mai mult, deşi reclamaţii au solicitat reglementarea situaţiei, revenirea la legalitate s-a produs cu mare întârziere (6 luni), şi numai după ce s-a implicat CNCD în soluţionare petiţiei, nu şi la sesizarea petenţilor. Măsuri: faptele prezentate în petiţie reprezintă discriminare conform art. 2 al. 4 al O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată; Recomandă reclamatului să ia măsuri pentru prevenirea repetării unor fapte similare în viitor. „Building trust in human rights” 42  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII Hotărârea nr. 338 din 04.06.2008 – antisemitism - încălcarea dreptului la demnitate a persoanelor aparţinând comunităţii evreieşti În Buletinul de Tecuci nr. 8 din 3-10 aprilie 2008, pe prima pagină apare imaginea a patru persoane, dintre care un evreu tradiţional, cu pălărie şi barbă lungă, care spune următorul text: „Haideţi băieţi, mă scuzaţi doamnă... şi fete! Facem o ultimă repetiţie. Dacă, Doamne fereşte! nu mai ies primar, mă dau de 3 ori peste cap şi ... ia uite, cine mă mai recunoaşte? Să-mi spuneţi mie Finkelstain dacă nu am dreptate.” Subtextul imaginii: „Finkelstain, Aurica Grigore, I. Ţocu şi Nelu Gălbenuş patru candidaţi care încă nu au dat ceasurile înapoi. Nici bijuteriile, cumpărate cu banii furaţi de la stat.” În următorul număr al Buletinului de Tecuci apare o poză cu o persoană îmbrăcată în uniformă nazistă, sub titlul „Dictatorul presei”, având textul: „Citiţi în numărul următor dezvăluiri şocante despre cum a încercat Finkelstain să trimită unii jurnalişti în «lagăr». Asta în timp ce ziarele de curte au intrat în afaceri cu primarul. Documentele vor putea fi vizionate pe www.favor.ro”. Pe pagina de internet promovată de Buletinul de Tecuci apar imagini cu fiul petentului, îmbrăcat în uniformă nazistă, în una fluturând un drapel nazist. În caseta redacţională apare următorul text: „Conform art. 206 cod Penal, răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate aparţine autorilor. Articolele ce poartă menţiunea T vor fi considerate pamflete.” Menţiunea T apare sub imaginea publicată în Buletinul de Tecuci nr. 8 din 3-10 aprilie 2008. Colegiul director constată că cele prezentate în Buletinul de Tecuci reprezintă discriminare în conformitate cu O.G. nr. 137/2000, republicată, art. 2 alin. 1 şi 4, încălcând dreptul la demnitate garantat de art. 15 al O.G. nr. 137/2000, republicat, reprezentând un comportament manifestat în public care vizează crearea unei atmosfere intimidante, ostile îndreptate împotriva persoanelor aparţinând comunităţii evreieşti, prin prezentarea unei persoane de origine evreiească când în mod stereotipic (pălărie, barbă lungă), când îmbrăcat în uniformă nazistă. În analiza obiectului plângerii deduse soluţionării, Colegiul Director se raportează şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare CEDO) pentru a defini limita dintre libertatea de exprimare şi dreptul la demnitate. Aplicând principiile CEDO, Colegiul director constată că imaginile publicate în Buletinul de Tecuci nu au valoare de informaţie de interes public, nu contribuie la nicio formă de dezbatere publică capabilă de a duce la un progres al relaţiilor umane, ci ofensează în mod gratuit o comunitate. Această formă de expresie diseminează, incită, promovează ura bazată pe intoleranţă, prin urmare trebuie sancţionată. Manifestările antisemite doar din ultimul secol arată că această comunitate este extrem de vulnerabilă devenind des ţinta manifestărilor xenofobe, iar studiile în domeniu relevă că stereotipurile adânc înrădăcinate în societate produc efecte grave (Andrei Oişteanu: Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european, Humanitas, 2001). Sancţiunea contravenţională a faptei, aşa cum prevede O.G. nr. 137/2000, republicată, este o măsură proporţională cu legitimitatea invocată, şi anume cu protejarea drepturilor altora, în timp ce pentru formele grave ale antisemitismului pedeapsa aplicată poate fi penală. Reclamatul nu se poate prevala de responsabilitatea contravenţională privind cele publicate, întrucât imaginile în cauză nu au fost semnate, prin urmare responsabilitatea este a redacţiei, şi nu a autorului. Faptul că unul din imagini era menţionat ca fiind „pamflet” nu are relevanţă, nu există prevederi legale care să excepteze pamfletele de la prevederile legale. „Building trust in human rights” 43  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII Măsuri: faptele sesizate reprezintă discriminare conform art. 2 alin. 1 şi 4 al O.G. nr. 137/2000, republicată, şi încalcă dreptul la demnitate al persoanelor aparţinând comunităţii evreieşti, conform prevederilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată; Sancţionarea cu amendă contravenţională a reclamatului, prin redactorul Cristi Calmuc, în valoare de 1.000 lei, conform art. 26 alin. 1 al O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată; Hotărârea nr. 605 din 13.11.2008 - discriminarea persoanelor bolnave de hepatită virală B, C, D în vârstă de peste 65 de ani, precum şi la pacienţii cu ciroză hepatică cu virus B, C, şi D. Sesizare cu privire la o situaţie de discriminare care se regăseşte într-un act normativ emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în speţă Ordinul 658/2006 privind aprobarea criteriilor de eligibilitate pentru includerea în tratamentul antiviral şi alegerea schemei terapeutice la pacienţii cu hepatită cronică virală B, C, D, precum şi la pacienţii cu ciroză hepatică HBV, C, şi D. 3.2. Potrivit Ordinului emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, pentru hepatită cronică cu virus B cu AgHBe pozitiv, hepatita cronică cu VHB+VHD, precum şi pentru hepatita cronică cu virus C, bolnavii cu vârste de peste 65 de ani nu pot beneficia de tratamentele de care au nevoie. Colegiul Director constată că prin prevederile respectivului Ordin se impune condiţionarea aplicării diferitelor scheme terapeutice de vârsta persoanei, respectiv o vârstă de maxim 65 de ani. Colegiul Director ia act de susţinerile Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate care arată că impunerea unei vârste maxime este generată de starea de sănătate a pacienţilor care după o anumită vârstă devin mai sensibile la anumite medicamente precum si la combinaţia dintre diferite medicamente. Pe de altă parte, analizând prevederile legale precum şi prevederile Ordinului 658/2006, Colegiul Director constată că motivaţia pentru care se instituie aplicarea diferitelor scheme terapeutice pentru tratamentul antiviral şi alegerea schemei terapeutice la pacienţii cu ciroză hepatică HBV, C şi D îl constituie starea de boală a pacientului şi necesitatea aplicării unui tratament adecvat simptomatologiei bolii si nu vârsta pe care o are pacientul. Astfel, aceste scheme au în vedere tratarea bolii pacientului indiferent de vârsta pe care acesta o are la momentul aplicării respectivei scheme de tratament. Acestă motivaţie reiese şi din răspunsul Ministerului Sănătăţii precum şi din cel al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Colegiul Director analizând speţa precum şi prevederile legale în domeniu consideră că modalitatea în care se realizează aplicarea diferitelor scheme terapeutice trebuie să aibă în vedere starea de sănătate a pacientului şi nu vârsta acestuia deoarece schema de tratament se aplică unui pacient nu în virtutea vârstei pe care acesta o are ci în funcţie de starea de sănătate individuală. Având în vedere aceste aspecte, Colegiul Director constată că, prin limitarea de vârstă pentru aplicarea diferitelor scheme terapeutice pentru tratamentul antiviral şi alegerea schemei terapeutice la pacienţii cu ciroză hepatică HBV, C şi D impusă de prevederile Ordinului 658/2006, se încalcă prevederile art 2 alin 1 din OG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, deoarece se instituie un tratament diferit care are la bază criteriul de vârstă şi duce la limitarea accesului la tratament, pentru persoanele care au peste 65 de ani. Măsuri: prevederile cuprinse în Ordinul Ministerului Sănătătţii Publice şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 658/2006 referitoare la instituirea condiţie de vârstă de maxim 65 de ani pentru aplicarea diferitelor scheme de tratament antiviral şi alegerea schemei terapeutice la pacienţii cu ciroză hepatică HBV, C şi D constituie „Building trust in human rights” 44  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII acte de discriminare conform art 2 alin 1 din Ordonanţa de Guvern nr.137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modif