Vezi raport

R A P O RT D E A C T I V I TAT E ANUL 2008 P I A Ţ A VA LT E R M Ă R Ă C I N E A N U 1 - 3 , S E C T O R 1 , BUCUREŞTI w w w. c n c d . o r g . r o  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII Raportul de activitate al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru anul 2008 a fost realizat de un grup de lucru format din: Csaba Ferenc ASZTALOS, Preşedinte, membru Colegiu Director Dezideriu GERGELY, Membru Colegiu Director,Coordonator raport Adrian BUNOAICA, Secretar General Cristian NUICĂ, Şef Serviciu Juridic, Contencios şi Contracte Mădălin Bogdan RĂPAN, Şef Serviciu Politici Afirmative şi Relaţii Internaţionale COMPONENŢA COLEGIULUI DIRECTOR Csaba Ferenc ASZTALOS, Preşedinte Corina Nicoleta COMŞA, Vicepreşedinte Dezideriu GERGELY Gheorghe IONIŢĂ István HALLER Dragoş Tiberiu NIŢĂ Anamaria PANFILE Paula Roxana TRUINEA Ana Monica VASILE DIRECTORI Florina Luminiţa VINULESCU, Direcţia Programe şi Relaţii Internaţionale Mădălina Raluca ROŞU, Direcţia Juridică Nicoleta UDRESCU, Direcţia Economică şi de Resurse Umane „Building trust in human rights” 2  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII CUVÂNT ÎNAINTE CAPITOL I. Secţiunea I. Standarde de independenţă stabilite de UE şi atribuţii administrativ-jurisdicţionale statuate de Curtea Constituţională a României Secţiunea II. Rolul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Directivele Europene în materia nediscriminării Secţiunea III. Raportul Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene şi implementarea în România a legislaţiei privind combaterea discriminării CAPITOL II. Activitatea de reprezentare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării la conferinţe, dezbateri şi reuniuni internaţionale în domeniul combaterii discriminării CAPITOL III. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în anul 2008: reglementări, tendinţe, control de legalitate, prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare Secţiunea I. Modificarea competenţelor CNCD prin Ordonanţa de Urgenţă nr.75/2008 Secţiunea II. Clarificarea statutului CNCD sub aspectul încălcării principiului separaţiei puterilor în stat şi al caracterului de „instanţă extraordinară” Secţiunea III. Procedura de soluţionare a plângerilor de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Secţiunea IV. Petiţii adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării §1. Criteriile de discriminare invocate în plângerile adresate CNCD §2. Obiectul plângerilor adresate CNCD în anul 2007/2008 Secţiunea V. Soluţii pronunţate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării §1. Soluţii de admitere a plângerilor în anii 2007/2008 §2. Soluţiile de constatare a discriminării în anul 2008 §3. Soluţii de respingere a sesizărilor în anul 2008 §4. Soluţii de necompetenţa CNCD în anul 2008 Secţiunea VI. Controlul de legalitate a hotărârilor Colegiului Director în anul 2008 Secţiunea VII. Puncte de vedere emise de CNCD în cadrul acţiunilor introduse în faţa instanţelor de judecată Secţiunea VIII. Excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, în anul 2008, vizând O.G. nr. 137/2000, republicată CAPITOL IV. Activitatea CNCD de prevenire a tuturor formelor de discriminare Secţiunea I. Activităţile desfăşurate de CNCD în anul 2008 „Building trust in human rights” 3  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII CAPITOL V. Activitatea CNCD de constatare şi de sancţionare a tuturor formelor de discriminare Secţiunea I. Consideraţii generale privind percepţiile şi impactul discriminării la nivel naţional Secţiunea II. Soluţii de discriminare in Hotărârile Colegiului director din anul 2008 Secţiunea III. Activitatea de investigare a cazurilor de discriminare în anul 2008 CAPITOL VI. Jurisprudenţa de contencios a CNCD Secţiunea I. Hotărârile Colegiului director supuse controlului judecătoresc şi cauzele în care CNCD a fost chemat în instanţă în calitate de expert în domeniul nediscriminării CAPITOL VII. Cheltuieli bugetare, date de ordin logistic şi financiar ANEXE 1.Jurisprudenţa de contencios a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării 2.Situaţia statistică privind activitatea de reprezentare juridică a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării 3.Reflectarea în date statistice a activităţii de constatare şi de sancţionare a discriminării în anul 2008 4.Analiza de imagine a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru anul 2008 „Building trust in human rights” 4  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII CUVÂNT ÎNAINTE „To have inequality, all that is demnanded of us is to let thigs folow their course. But if we are seek equality, we can never afford to relax.”1 Giovanni Sartori Implementarea principiului egalităţii de şanse parcurge în orice societate o etapă de pionerat, a cărei durată depinde de contextul istoric, social, economic şi politic. România a depus un efort considerabil, într-un timp relativ redus, pentru adoptarea acquis-ului comunitar iar, în procesul de integrare în Uniunea Europeană, România a parcurs o cursă contra cronometru, care la final a condus la oboseala concurentului. Cum s-a spus, Uniunea Europeană „ne-a servit acquis-ului comunitar în regim de room service” iar noi suntem încă în perioada în care digerăm această masă, în unele părţi mai uşor în altele cu dificultăţi. Anul 2008 a însemnat pentru România o consolidare şi o confirmare a cadrului general legal şi instituţional în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării. Deciziile Curţii Constituţionale (Dec. Nr. 1096 15 octombrie 2008, Dec. 795/27/11/2008, 444 31/03/2009) au confirmat constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, consolidând statutul juridic al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca organ administrativ al administraţiei publice centrale, autonom, sub control parlamentar. De asemenea, jurisprudenţa instanţelor de judecată şi a Curţii Constituţionale au delimitat competenţa materială a Consiliului. Soluţionarea petiţiilor a rămas o activitate de bază a Consiliului iar eficienţa acesteia este indicată de procentul ridicat al hotărârilor menţinute de instanţele de judecată (90% din hotărârile CNCD au fost menţinute de instanţele de judecată). Dinamica implementării principiului egalităţii de şanse a condus la crearea unei jurisprudenţe însemnate şi de calitate în domeniu. Activitatea de prevenire a urmat, în continuare, principiul consolidării parteneriatelor existente, de identificare şi implicare a unor noi actori sociali în implementarea principiului egalităţii de şanse. Acest demers, presupune în primul rând ca fiecare cetăţean, instituţie publică sau privată să implementeze şi să aplice aceste valori în viaţa de zi cu zi sau în propria cultură instituţională. Limbajul şi comportamentul nediscriminatoriu este un element esenţial în orice cultură instituţională. Consider că anul 2008 a reprezentat primul an de „maturitate” instituţională şi legislativă în activitatea Consiliului, etapă care a intervenit la sfârşitul mandatului primului Colegiu Director. S-a făcut mult, s-a făcut puţin? Răspunsul la această întrebare va fi formulat de cetăţeni, de reprezentanţii societăţii civile, de reprezentanţii mass-media, de membrii Parlamentului României şi de rapoartele organismelor internaţionale specializate. 1 „Pentru a avea parte de inegalitate trebuie doar să lăsăm lucrurile să îşi urmeze cursul. Dar dacă dorim să obţinem egalitate nu ne putem permite nicio clipă de răgaz.” „Building trust in human rights” 5  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII Ceea ce noi ştim cu siguranţă este că mai avem mult de lucrat în acest domeniu şi, pentru a avea rezultate, trebuie să avem răbdare, voinţă şi transparenţă. În acest sens, activitatea de implementare a principiului egalităţii de şanse trebuie menţinută efectivă şi dinamică, pentru a evita revenirea la perioada de „creare de imagine”. Identificarea şi recunoaşterea problemelor din domeniu rămâne o condiţie preliminară a unei activităţi efective şi dinamice în domeniu. În numele echipei Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Asztalos Csaba Ferenc, preşedinte „Building trust in human rights” 6  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII CAPITOL I. Secţiunea I. Standarde de independenţă stabilite de UE şi atribuţii administrativ-jurisdicţionale statuate de Curtea Constituţională a României Decizia Consiliului Uniunii Europene 2002/92/EC privind principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi condiţile prevăzute în Acordul de aderare cu România prevede:  „înfiinţarea şi asigurarea funcţionării corespunzătoare a instituţiilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de discriminare”2 în România. În Raportul periodic de monitorizare a progreselor în procesul de aderare al Romaniei la UE din anul 2005, Comisia Europeană atrage atenţia în mod particular asupra întăririi capacităţii administrative a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, asigurarea finanţării instituţiei, transparenţa şi, în mod special, “garantarea independenţei.”3. Asigurându-se transpunerea Directivelor Consiliului 2000/43/CE4 şi 2000/78/CE5, în urma modificărilor şi completărilor aduse de legea nr. 324/2006, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este:  „autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă...aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării...” În comunicarea Comisiei Europene din 2006 cu privire la Raportul de monitorizare a stadiului de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană a Bulgariei şi României, Comisia Europeana arată că:  “legea privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare a fost amendată pentru a respecta standardele Uniunii Europene cu privire la independenţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării”1 Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1.096 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 795 din 27 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a constatat că, potrivit dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate:  „Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, care se bucură de independenţa necesară îndeplinirii actului administrativ-jurisdicţional”. 2 Vezi Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, L44/82, 14.2.2002, Council Decision on the principles, priorities, intermediate objectives and conditions contained in the Accession Partnership with Romania. 3 Vezi 2005 Regular Report from the Commission on Romania’s Progress towards accession, pag. 54,55. 4 Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000. 5 Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000 „Building trust in human rights” 7  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII Secţiunea II. Rolul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Directivele Europene în materia nediscriminării Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor legii în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.  CNCD investighează, constată şi monitorizează fapte de discriminare (art.19 alin.1 lit.c, lit.d din Legea nr. 324/2006) în conformitate cu Directiva Consiliului 2000/43/CE6 (art. 13 alin.2 teza a doua), Directiva Consiliului 2002/73/CE7 (art. 8a, alin.2 lit.a-c), Directiva Consiliului 78/2000/CE8, Recomandarea ECRI nr. 79 (Capitol 5, pct. 24).  CNCD acordă asistenţă de specialitate victimelor discriminării (art. 19 al.1 lit.e din legea nr. 324/2006) conform Directivei Consiliului 2000/43/CE (art.13 alin.2 teza întâi), în sensul prevederilor Directivei 2002/73/CE (art. 8a, alin.2 lit.a-c) şi a Recomandării ECRI nr. 7 (Capitol 5, pct. 24).  CNCD elaborează şi aplică politici publice, este responsabil cu armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative în domeniul nediscriminării (art. 18 alin.1 si alin.2 din Legea nr. 324/2006) în conformitate cu Directiva Consiliului 2000/43/CE (art.13 alin.2 teza finala) şi Recomandarea ECRI nr. 7 (Capitol 5, pct.24)  CNCD realizează rapoarte anuale de activitate, independente şi sunt supuse dezbaterii şi aprobării Parlamentului (art. 22 alin.2 din legea nr. 324/2006) corespunzător Directivei Consiliului 2000/43/CE (art. 13 alin.2 teza finală), în sensul prevederilor Directivei Consiliului 2002/73/CE (art. 8a, alin.2 lit.a-c) şi Recomandării ECRI nr. 210 (Capitol 5, Principul 5, pct. 3). Secţiunea III. Raportul Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene şi implementarea în România a legislaţiei privind combaterea discriminării 6 Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000 7 Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 269 din 5 octombrie 2002 pentru modificarea şi completarea Directivei Consiliului nr. 76/207/CEE din 9 februarie 1976 pentru implementarea principiului egalităţii de tratament pentru bărbaţi şi femei referitor la accesul la ocupare, pregătire profesională, promovare şi condiţii de muncă 8 Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000 9 Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI), Recomandarea de Politică Generala nr. 7 privind legislaţia naţională referitoare la combaterea rasismului şi a discriminării rasiale. 10 Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI), Recomandarea de Politică Generală nr. 2 privind instituţiile specializate pentru combaterea rasismului, xenofobie, antisemitism şi intoleranta la nivel naţional. „Building trust in human rights” 8  CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII La jumătatea anului 2008, Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, în baza mandatului stabilit prin Regulamentul Consiliului 168/2007, a publicat primul raport anual ce cuprinde monitorizarea iniţiativelor juridice şi instituţionale împotriva rasismului şi discriminării, a violenţei rasiale, măsurile de prevenire şi combatere a discriminării în Statele Membre UE. În ceea ce priveşte implementarea legislaţiei în domeniul nediscriminării, potrivit Agenţiei Uniunii Europene, Marea Britanie este considerată Statul Membru care a asigurat în modul cel mai eficient aplicarea prevederilor legale pentru combaterea discriminării etnice în Uniune.  „Alte State Membre care au implementat legislaţia în domeniul combaterii discriminării etnice sunt Bulgaria, Franţa, Irlanda, Italia, Ungaria, România, Finlanda şi Suedia. În aceste state, sancţiunile sunt mai frecvente şi/sau descurajatoare decât în restul statelor UE”.  Sub aspectul sancţiunilor aplicate, Agenţia Uniunii Europene plasează Marea Britanie pe primul loc, urmată de Irlanda, Italia, Finlanda şi apoi România, după care urmează Ungaria, Bulgaria, Franţa şi Suedia11. Sub aspectul grupurilor vulnerabile fenomenului discriminării, Agenţia Uniunii Europene atrage atenţia în mod special asupra problemelor cu care se confruntă membrii comunităţilor de romi, cu privire la asigurările medicale (în Romania şi Bulgaria), lipsa actelor de identiate (România şi Slovenia)12, condiţiile extrem de precare de locuire şi evacuări forţate (in Bulgaria, Cehia, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Lituania, Ungaria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia şi Marea Britanie) Agenţia subliniază că “Politicile şi practicile discriminatorii faţă de Romi rămân la un nivel ridicat în U.E.” „Romii încă se confruntă cu sisteme educaţionale necorespunzătoare ce conduc la segregare şi oportunităţi inegale”. Agenţia identifică diferite forme de segregare în sistemele de educaţie din Statele Membre: clase exclusiv formate din elevi romi sau unităţi în cadrul şcolilor (Ungaria; România; Slovenia; Slovacia); supra-reprezentarea elevilor aparţinând minorităţilor în şcoli speciale (Bulgaria; Cehia; Luxemburg; Ungaria; Austria; Polonia; România; Slovenia; Slovacia; Finlanda), şcoli exclusiv sau predominant constituite din elevi migranţi sau aparţinând minorităţilor din cauza factorilor socio-economici sau de locuire, poli