Vezi raport

nul 2009, la solicitarea de a se răspunde în mod liber, cu primul cuvânt care vine în minte la auzul cuvântului „homo- sexual” 22% au răspuns prin referire la cuvinte ca „repulsie/silă/dezaprobare”; 15.5% au asociat cu „boală/nebunie”; 8.2% au catalogat ca fiind o „anormalitate/excentricitate/ciu- dăţenie”. Din datele obţinute, este evident că procentul ridicat de respingere a persoanelor cu o altă orientare sexuală este generat de unele stereotipuri puternic înrădăcinate în mentalul colectiv. Profilul persoanelor care au o tendinţă mai accentuată de a refuza vecinătatea unui membru al minorităţii sexuale poate fi portretizat ca având următoarele caracteristici: vâr- sta peste 50 de ani, cu educaţie de cel mult 10 clase sau şcoală profesională, din mediul rural, rezidentă în Moldova sau Muntenia şi care nu a conversat în ultimele 6 luni cu o persoană aparţinând grupului minorităţilor sexuale . Persoana tolerantă în a avea vecin un membru al minorităţii sexuale este mai degrabă de vârstă 18-34 ani, cu educaţie superioară, din mediul urban, rezidentă în Bucureşti sau Transilvania şi a purtat o conversaţie în ultimele 6 luni cu o persoană din grupul minorită- ţilor sexuale . Persoanele infectate HIV/SIDA sunt respinse în cadrul familiei de 84.1% din popu- laţia majoritară (aceştia nu ar dori ca o persoană infectată HIV/SIDA să intre în cadrul fa- miliei respondentului); 52.5% nu ar dori să aibă un prieten infectat HIV/SIDA; 37.4% ar refuza apropierea vecinătăţii cu o persoană infectată HIV/SIDA iar 36.8% nu ar dori să lu- creze cu o astfel de persoană. La solicitarea de a exprima în mod liber un cuvânt care să caracterizeze o persoană infectată HIV/SIDA, 34.7% se gândeşte la „compasiune/milă”, 20.6% la „boală/suferinţă”, 5.4% la „teamă/pericol”. În cazul persoanelor infectate HIV/SIDA, este vorba de o distanţă socială creată în principal de necunoaşterea cauzelor, efectelor şi căile de transmitere ale acestei boli. Se poate spune că în societatea românească persoanele cu o asemenea afecţiune sunt compătimite „de la distanţă”, fără să existe dorinţa unei integrări reale a lor în cadrul societăţii. Profilul persoanelor care se simt mai degrabă inconfortabil în preajma persoanelor in- fectate cu HIV poate fi descris după nivelul de educaţie – persoanele mai puţin educate se simt mai inconfortabil - şi regiune – persoanele din Muntenia manifestă cel mai ridicat grad de inconfort în preajma persoanelor infectate cu HIV. Persoanele care prezintă un grad de confort ridicat în preajma persoanelor infectate cu HIV sunt cu liceu sau studii superioare şi rezidente în Moldova. Trebuie să avem în vedere că răspunsul privind gradul de confort în preajma persoa- nelor infectate HIV reflectă o proiecţie stereotipică, un procent scăzut din populaţie expe- rimentând de facto această situaţie. 42 ▐ „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ În mod similar, faţă de persoanele cu handicap psihic, 79,9% dintre români, nu ar accepta în cadrul familiei o persoană cu o astfel de dizabilitate, 57% nu ar vrea un prieten apropiat cu o boală psihică; 44% ar respinge un vecin şi 46,9% un coleg de muncă. Primele cuvinte care vin în mintea românilor atunci când aud expresia „handi- cap/dizabilitate” sunt legate de „compasiune/milă”, în proporţie de 44,2%, „boală”, 11,3%; „greutăţi/suferinţă”, 7%. Altă categorie discriminată în cadrul societăţii româneşti sunt persoanele de etnie romă. 53,3% nu ar dori ca o persoană romă să facă parte din familie, 38% evită prietenia unui rom, 30% ar refuza vecinătatea şi 25,3% nu ar dori un coleg de muncă rom. Aceste valori, pot fi corelate cu cele obţinute de acordul pe care îl dau românii unor expresii de genul „romii sunt o ruşine pentru România” (48% consideră ca fiind adevărată această afirmaţie); „cei mai mulţi romi încalcă legile” (72,4%); „ar trebui să existe locuri în care romii să nu fie primiţi” (20,4%); „ar trebui să existe clase speciale pentru copii romi” (31,2%); „romii nu ar trebui să călătorească în străinătate” (32,5%). Pentru o confirmare a stereotipurilor prin care sunt caracterizate persoanele de etnie romă, cităm şi rezultatele obţinute în anul 2008 la cerinţa de a se exprima 3 caracteristici ale minorităţii Rome. Procentele cele mai ridicate au fost obţinute de caracterizări de genul „hoţi”(47%); „murdari”(44%); „leneşi”(43%). Educaţia este o variabilă care influenţează atitudinea faţă de minoritatea romă. Per- soanele cu studii superioare au o tendinţă mai accentuată de a fi de acord a avea o persoană de etnie romă în postura de coleg de serviciu comparativ cu persoanele cu cel mult 10 clase sau şcoală profesională. Profilul persoanelor care au o tendinţă mai accentuată de a refuza în postura de coleg de serviciu o persoană romă se caracterizează prin educaţie de cel mult 10 clase sau şcoală profesională, rezidenţă în Muntenia şi care nu a conversat în ultimele 6 luni cu o persoană de etnie romă. Persoana tolerantă în a avea un coleg de etnie romă este mai degrabă cu educaţie su- perioară, rezidentă în Bucureşti sau Transilvania şi care a purtat o conversaţie în ultimele 6 luni cu o persoană de etnie romă. Deşi datele obţinute prin sondajele de opinie demonstrează în mod clar care sunt gru- purile de persoane cele mai discriminate în societatea românească, acestea nu se regăsesc şi în petiţiile adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. În mod parado- xal, din partea persoanelor cu o altă orientare sexuală au fost primite spre soluţionare în anul 2009 doar 6 petiţii; din partea persoanelor infectate HIV/SIDA, o petiţie; un număr de 62 de petiţii sesizau posibile fapte de discriminare la adresa persoanelor de etnie romă. Refe- ritor la petiţiile primite din partea persoanelor cu handicap (49 de petiţii în anul 2009) tre- buie să spunem că marea majoritate a acestora se referă la situaţii de discriminare la adresa persoanelor cu handicap fizic, locomotor sau de vedere. În cazul persoanelor cu handicap psihic, nu se poate vorbi în mod normal de o petiţie decât în măsura în care aceasta este fă- cută de un reprezentant legal al persoanei, un membru al familiei sau o organizaţie negu- vernamentală. RAPORT DE ACTIVITATE 2009  „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ ▐ 43 Posibilele explicaţii pentru numărul foarte mic de petiţii care să sesizeze fapte de discrimi- nare la adresa persoanelor de altă orientare sexuală sau infectate HIV/SIDA: CNCD este perceput ca fiind o instituţie „de stat”, existând la nivelul populaţiei o ne- încredere în astfel de organizaţii administrative. În anul 2009, un procent de aproximativ 18.5% şi-au exprimat încrederea în CNCD. Marea majoritate 43.4% a răspuns că nu are nici încredere dar nici neîncredere, această atitudine putând fi considerată ca fiind indiferentă faţă de o instituţie cum este CNCD. Trebuie subliniat că faţă de anul 2008, atitudinea de încre- dere faţă de CNCD a rămas identică, deşi notorietatea instituţiei a crescut (în anul 2008 CNCD era cunoscut de 63% dintre persoane iar în 2009 de 71%). Un alt motiv pentru care unele grupuri de persoane, în special cele cu altă orientare sexuală şi cele infectate HIV/SIDA, evită adresarea de petiţii către CNCD este legat de fap- tul că acest demers presupune furnizarea unor informaţii cu caracter personal şi chiar intim. În procesul transmiterii petiţiilor către CNCD, există un număr mare de persoane (atât cele care aparţin minorităţii Rome dar şi cele cu orientare sexuală diferită) care utilizează alternativa reprezentării lor de către o organizaţie neguvernamentală (de ex: Romani Criss, Accept etc.). 44 ▐ „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ Capitolul 5 Fapte de discriminare constatate de Colegiul CNCD „Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, cate- gorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o cate- gorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamen- tale sau a drepturilor recunoscute de lege...” Din cele 673 de soluţii adoptate de Colegiul CNCD în anul 2009, s-a constatat exis- tenţa unei fapte de discriminare în 49 de cazuri, ceea ce reprezintă aproximativ 7,28% din totalul plângerilor. Majoritatea cazurilor de discriminare constatate în anul 2009 vizează originea etnică şi dizabilitatea persoanelor, urmate de gen (sex) şi starea de graviditate, infectare HIV, convingeri, categorie socială, convingeri, limbă, caracteristici fizice precum şi orientarea sexuală. Domeniile în care s-au manifestat fapte de discriminare vizează cu preponderenţă raporturile de muncă, accesul la servicii publice şi afectarea dreptului la demnitate personală. În cele 49 de cazuri, Colegiul a constatat fapte de discriminare directă sau indirectă precum şi fapte de hărţuire. S-a dispus sancţionarea cu amendă contravenţională în 14,89% din cazuri, sancţionarea cu avertisment în 48,9% din cazuri şi emiterea de recomandări în 61,7% din cazuri. RAPORT DE ACTIVITATE 2009  „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ ▐ 45 Hotărâri de constatare în funcţie de criteriul de discriminare Hotărâri de constatare în funcţie de domeniul discriminării 46 ▐ „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ Hotărâri de constatare a discriminării: sancţiuni şi recomandări Majoritatea recomandărilor formulate de Colegiu în cazurile de constatare a discri- minării au fost adresate unor autorităţi sau instituţii publice (17) respectiv unor firme sau companii private (9). Deşi în procent mai mic, sancţiunile cu avertisment au fost dispuse deopotrivă in- stituţiilor publice (9) cât şi firmelor sau companiilor private (7) Sancţionarea contravenţională cu amendă a fost dispusă, cu precădere, împotriva persoanelor fizice. Discriminare pe criteriul de „Rasă/Naţionalitate/Etnie” 1.Romi. Raport de muncă. Expert local pentru problemele romilor. M.S. s-a plâns cu pri- vire la desfiinţarea şi nebugetarea postului de expert local pe problemele romilor în anul 2009. Deşi angajat pe perioadă nedeterminată, consilierii locali au adoptat o hotărâre prin care s-a dispus desfiinţarea postului şi implicit nebugetarea acestuia. Colegiul a reţinut că prin politica guvernamentală în domeniul îmbunătăţirii situaţiei romilor (H.G. nr. 430/2001 cu modificări şi completări ulterioare) s-a prevăzut necesitatea angajării unor experţi pe pro- blemele romilor la nivel local. Aceste măsuri au avut în vedere situaţia diferită (socio-eco- nomică) în care se află comunitatea romă faţă de majoritate şi au urmărit întărirea capacităţii de conlucrare între autorităţi şi comunitatea locală în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale romilor. Având în vedere că, în cauză, nu a rezultat că scopul acestor măsuri afir- mative s-ar fi atins la nivelul autorităţii locale reclamate, desfiinţarea postului, în lipsa unor justificări obiective şi rezonabile, a produs consecinţe discriminatorii. De altfel, şi instanţele RAPORT DE ACTIVITATE 2009  „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ ▐ 47 de judecată au considerat că desfiinţarea postului a fost nelegală. Prin hotărârea nr. 393 din 02.07.2009, Colegiul a constatat că faptele sesizate constituie discriminare şi a dispus sanc- ţionarea cu avertisment a părţilor reclamate. (Art. 2 alin. 1, art. 2 alin.4 şi art. 6 lit. a din O.G. nr. 137/2000 republicată) 2. Romi. Acces la locuri deschise publicului larg. B.C. şi S.M. s-au plâns cu privire la fap- tul că încercând să intre la ştrandul din localitate li s-a interzis accesul din cauza originii et- nice. Partea reclamată a arătat că îndepărtarea acestora a fost din cauza comportamentului necivilizat şi provocării de scandal. În urma investigării cazului şi a prezentării susţinerilor contradictorii ale părţilor, Colegiul a reţinut că probele la dosar relevă faptul că refuzul (tra- tamentul diferenţiat) a fost motivat de apartenenţa etnică a petenţilor. Prin hotărârea nr. 135 din 26.02.2009, Colegiul a constatat că faptele sesizate constituie discriminare şi a dispus sancţionarea cu avertisment a părţii reclamate. (Art. 2 alin.1 şi art. 10 lit. f din O.G. nr. 137/2000 republicată) 3. Romi. Acces la locuri deschise publicului larg. B.R. s-a plâns cu privire la faptul că nu a fost servit şi a fost scos din incinta restaurantului pe motivul originii sale etnice. La mo- mentul incidentului a solicitat intervenţia organelor de poliţie iar partea reclamată a preci- zat că a refuzat servirea a trei persoane din cauza faptului că unul dintre aceştia a provocat cu o altă ocazie un scandal. Anterior, partea reclamată a declarat că petentul nu poate fi ser- vit întrucât „are probleme de igienă corporală şi miroase urât”. Reţinând probele existente la dosar, Colegiul a constatat că motivările invocate nu au fost de natură să răstoarne prezum- ţia refuzului de a servi petentul pe motivul originii sale etnice. Prin hotărârea nr.244 din 14.04.2009, Colegiul a constatat că aspectele sesizate constituie discriminare directă şi a dis- pus sancţionarea părţii reclamate cu avertisment. (Art. 2 alin.1 şi alin.4, Art. 10 lit. f şi art. 14 din O.G. nr. 137/2000 republicată) 4. Romi. Afirmaţii cu caracter discriminatoriu. Demnitate personală. P.G. s-a plâns îm- potriva vecinilor B.T. şi F.L. cu privire la afirmaţiile adresate împotriva sa cu referire directă la originea sa etnică. Încercând să intre în imobilul în care locuia i s-a imputat faptul că „o ţi- gancă borâtă şi jegoasă ca ea nu are ce căuta în mansardă”. Printre altele i s-a reproşat că „li se face scârbă numai când se gândesc că sunt vecini cu o cioară împuţită”. În urma investiga- ţiei şi susţinerilor contradictorii ale părţilor, prin hotărârea nr. 373 din 02.07.2009, Colegiul a constatat ca aspectele sesizate constituie hărţuire şi s-a dispus emiterea unei recomandări către părţile reclamate. (Art. 2 alin.4, Art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată) 5. Romi. Afirmaţii cu caracter discriminatoriu. Demnitate personală. M.S. s-a plâns cu privire afirmaţiile făcute în cadrul unei şedinţe de consiliu local vizând persoanele de etnie romă, catalogate drept „ţigani burtoşi” acuzaţi că „din cauza acestora sunt aruncate balan- soarele şi bărcuţele prin şanţuri”. Partea reclamată a arătat că afirmaţia nu a fost făcută cu in- tenţia de a discrimina ci de a indica originea etnică a persoanelor în discuţie. Colegiul a reţinut că menţionarea apartenenţei etnice, alăturarea unor caracterizări generice şi impu- tarea anumitor fapte bazate pe stereotipuri sunt de natură a crea un cadru intimidant, pe 48 ▐ „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ baza originii etnice. Prin hotărârea nr. 558 din 19.11.2009, Colegiul a constatat că faptele se- sizate constituie hărţuire şi s-a dispus emiterea unei recomandări părţii reclamate. (Art. 2 alin. 5 din O.G. nr. .137/2000 republicată) 6. Romi. Afirmaţii cu caracter discriminatoriu. Demnitate personală. R.G. s-a plâns îm- potriva lui D.D. cu privire la afirmaţiile adresate împotriva sa referitoare la originea etnică. Petentul a arătat că îşi desfăşoară activitatea ca agent economic în piaţa din oraş iar directo- rul pieţei i s-a adresat spunând: „voi ciorilor să dispăreţi de aici până mă întorc de la Primă- rie”. În urma investigaţiei şi prezentării probelor de la dosar, Colegiul a reţinut că expresiile utilizate au fost de natură să lezeze demnitatea petentului în comparaţie cu alte persoane, având în vedere referinţele cu trimitere explicită la etnia sa. Prin hotărârea nr. 268 din 28.04.2009, Colegiul a constatat că aspectele sesizate constituie hărţuire şi s-a dispus sanc- ţionarea cu avertisment a părţii reclamate. (Art. 2 alin. 5, art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată) 7. Romi. Afirmaţii cu caracter discriminatoriu. Demnitate personală. Partida romilor Pro Europa s-a plâns cu privire la declaraţiile publice care instigau la ură rasială şi violenţă îm- potriva comunităţii rome, declaraţii realizate în cadrul mitingului organizat de către Asociaţia Noua Dreaptă, în data de 20.09.2008 la Timişoara. Colegiul a reţinut că discursurile enun- ţate în cadrul mitingului făceau asocieri între comunitatea romă şi diferite infracţiuni, folo- sind expresii jignitoare la adresa comunităţii Rome. Prin hotărârea nr. 400 din 22.07.2009, Colegiul a reţinut că aspectele sesizate constituie discriminare şi a dispus sancţionarea păr- ţii reclamate cu avertisment. (Art. 2 alin. 5 şi Art. 15 din