Vezi raport

Raport de activitate 2009 Colegiul director Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Csaba Ferenc Asztalos, Preşedinte1 (august 2009) Paula Roxana Truinea, Preşedinte interimar (august-ianuarie 2010)2 Corina Nicoleta Comşa, Vicepreşedinte (2007 - 2009)3 Ana Monica Vasile, Membru (august 2009)4 Gheorghe Ioniţă, Membru (septembrie 2009)5 Anamaria Panfile, Membru (noiembrie 2009)6 Dezideriu Gergely, Membru Dragoş Tiberiu Niţă, Membru István Haller, Membru 1 Mandatul de Preşedinte CNCD şi membru în Colegiu al domnului Csaba Ferenc Asztalos s-a încheiat în luna august 2009. 2 Doamna Paula Roxana Truinea a îndeplinit funcţia de Preşedinte interimar în perioada august 2009 – ianuarie 2010. Mandatul de membru în Colegiu s-a încheiat în luna ianuarie 2010. 3 Doamna Corina Nicoleta Comşa a îndeplinit funcţia de Vicepreşedinte în perioada 2007 – august 2009. Mandatul de membru în Colegiu s-a încheiat în august 2009. 4 Mandatul de membru în Colegiu al doamnei Ana Monica Vasile s-a încheiat în luna august 2009. 5 Mandatul de membru în Colegiu al domnului Gheorghe Ioniţă s-a încheiat în luna septembrie 2009. 6 Mandatul de membru în Colegiu al doamnei Anamaria Panfile s-a încheiat în luna noiembrie 2009. 4 ▐ „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ Cuprins Cuvânt înainte Capitolul 1 Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană CNCD şi problematica discriminării din România în rapoarte internaţionale Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii Reprezentarea României la nivel european Grupul de experţi guvernamentali privind nediscriminarea la nivelul Comisiei Europene Grupul de experţi privind romii şi Travellers la nivelul Consiliului Europei Cooperarea cu Guvernul României în elaborarea poziţiilor naţionale Reţeaua Europeană a Instituţiilor de Egalitate din Uniunea Europeană (EQUINET) Capitolul 2 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în anul 2009: reglementări, cazuri de discriminare, control de legalitate Modificarea competenţelor CNCD Clarificarea statutului constituţional al CNCD Plângeri adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării Obiectul plângerilor adresate CNCD Soluţii pronunţate de Colegiul Director Soluţii de admitere a plângerilor Hotărâri de constatare a discriminării: sancţiuni şi recomandări Soluţii de mediere a cazurilor de discriminare Asistenţă de specialitate şi birouri teritoriale Soluţii de respingere a plângerilor în anul 2009 RAPORT DE ACTIVITATE 2009  „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ ▐ 5 Investigaţii efectuate cu privire la cazuri de discriminate adresate CNCD Autosesizări ale Colegiului Director Controlul de legalitate al hotărârilor Colegiului Director în anul 2009 Cauze de discriminare promovate direct în faţa instanţelor de judecată Capitolul 3 Prevenirea tuturor formelor de discriminare Capitolul 4 Sondaj de opinie: „Fenomenul discriminării în România – percepţii şi atitudini” Capitolul 5 Fapte de discriminare constatate de Colegiul CNCD Hotărâri de constatare în funcţie de criteriul de discriminare Hotărâri de constatare în funcţie de domeniul discriminării Hotărâri de constatare a discriminării: sancţiuni şi recomandări Discriminare pe criteriul de „Rasă/Naţionalitate/Etnie” Discriminare pe criteriul de „Handicap” Discriminare pe criteriul de „Infectare HIV” Discriminare pe criteriul de „Categorie socială şi socio-profesională” Discriminare pe criteriul de Sex (Gen) Discriminare pe criteriul de „Sarcină” (Graviditate) Discriminare pe criteriul de „Religie sau Convingeri” Discriminare pe criteriul de „Limbă” Discriminare pe criteriul de „Orientare sexuală” Discriminare pe bază de „Orice alt criteriu” 6 ▐ „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ Capitolul 6 Respectarea principiului nediscriminării în România: concluzii privind cazurile din anul 2009 Capitolul 7 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în presa scrisă Capitolul 8 Cheltuieli bugetare, date de ordin logistic şi financiar Concluzii Anexe 1) Activitatea de reprezentare juridică a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării 2) Date statistice din activitatea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (2002-2009) RAPORT DE ACTIVITATE 2009  „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ ▐ 7 Cuvânt înainte Discriminarea poate fi uşor ignorată de trecători, printr-un gen de indiferenţă ce neagă practic faptul că respectiva experienţă ar fi una umilitoare. Se întâmplă iar şi iar nu numai ţie, ci şi rudelor tale sau apropiaţilor aşa încât, până la urmă, poţi ajunge la concluzia că aparţii, într-un fel sau altul, unui grup de oameni care sunt trataţi ca fiind inferiori. Poate că cea mai obişnuită reacţie pe care o avem, în urma unei asemenea experienţe, este să nu mai mergem într-un loc în care am fost refuzaţi, să nu mai candidăm pentru un anumit post, să nu mai mergem la respectivul loc de muncă, să nu trimitem copilul la o anume şcoală, să nu mergem la un anumit spital şi aşa mai departe. În anul 2009, România este printre puţinele State Membre UE în care protecţia juridică împotriva discriminării acoperă toate sferele vieţii. Este printre puţinele State Membre în care protecţia împotriva discriminării acoperă nu doar criteriile prevăzute în directivele europene cât orice alte criterii. Este printre Statele Membre care are au o singură instituţie care se ocupă de toate formele de discriminare: o instituţie specializată, independentă, cu atribuţii administrativ - jurisdicţionale. Legislaţia şi mecanismele instituţionale în domeniul discriminării joacă un rol extrem de important. Însă, fie o legislaţie bună, fie o instituţie operaţională, în sine şi izolat, nu sunt suficiente. În lipsa unor măsuri secundare şi care să însoţească cadrul legislativ ori măsurile administrative, discriminarea va cunoaşte aceeaşi manifestare riguroasă şi negativă. În mod cu totul atipic, în România, un număr considerabil de plângeri vizează discriminarea în domeniul salarizării categoriilor socio-profesionale, altele decât cele tradiţional, cunoscute drept „grupuri vulnerabile”. Oricum ar fi, în nici un caz nu trebuie ignorat faptul că discriminarea nu se manifestă doar sub forma unor prevederi normative sau practici dar, mai ales, sub forma comportamentelor care creează un impact asupra mediu- lui în general, variind de la violenţa de limbaj, ostracizare, până la măsuri la locul de muncă, la şcoală sau în relaţia cu autorităţile sau cu instituţiile private. În anul 2009, hărţuirea prin limbaj şi comportament a continuat să se manifeste într-un fel ce ne arată cât de important este să înţelegem că orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul de a alege în mod liber de a fi tratată sau nu ca atare. Accesul la educaţie a fost în unele cazuri afectat, în ciuda intervenţiei Ministerului Educaţiei. 8 ▐ „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ Publicarea informaţiilor de interes public de către autorităţile locale doar în limba maghiară şi impunerea condiţiei cunoaşterii limbii maghiare la angajare a ridicat probleme de discriminare persoanelor aparţinând comunităţilor româneşti. Persoanele cu dizabilităţi s-au confruntat cu fenomenul discriminării, în mod special în cadrul raporturilor de muncă. Accesibilizarea şi adaptarea rezonabilă rămân, de departe, probleme majore. Trist este că discriminarea s-a manifestat deopotrivă asupra copiilor cu dizabilităţi chiar în mediul şcolar. Păstrarea confidenţialităţii datelor personale, accesul la servicii medicale şi mediul şcolar s-au dovedit a fi un domeniu al discriminării persoanelor infectate HIV. Tratamentul diferenţiat pe bază de sex a avut valenţe extrem de serioase. Din nefericire, s-au înregistrat cazuri de discriminare în raporturile de muncă din cauza stării de graviditate precum şi persistenţa limbajului discriminatoriu la adresa femeii în spaţiul public. De altfel, raporturile de muncă s-au situat pe primul loc în ceea ce priveşte manifestarea dis- criminării, inclusiv pe baza unor criterii precum convingeri sau opinii diferite, apartenenţa sindicală sau caracteristici fizice. Ce concluzie tragem? România a făcut progrese semnificative în domeniul nediscriminării şi al protecţiei juridice a grupurilor vulnerabile acestui fenomen. Dincolo de forţa coercitivă a statului, manifestată prin legislaţie şi aplicarea acesteia, nu trebuie să ignorăm faptul că discriminarea aduce atingere demnităţii sub aspect psihic şi emoţional. În fond şi la urma urmei, într-o societate democratică avem aşteptarea legitimă să fim trataţi la cea mai înaltă calitate de care societatea dispune. Pentru a atinge un asemenea deziderat, e nevoie de foarte multă implicare şi, mai ales, de persuasiune. Un asemenea scop nu poate fi atins doar de către CNCD. Însă CNCD încearcă să joace un rol esenţial: de a angrena mijloacele de care dispune, de a conlucra şi colabora cu alte instituţii ale statului, de a se implica împreună cu societatea civilă şi, nu în ultimul rând, de a se apropia de omul de rând, de a pune în discuţia publică problemele discriminării, de a conştientiza consecinţele acestui fenomen care poate atinge deopotrivă femei, bărbaţi, tineri, copii sau vârstnici, înalţi funcţionari sau simpli angajaţi, minorităţi etnice sau de orice alt fel. Discriminarea trebuie sancţionată disuasiv, însă aceasta nu este un scop în sine. E nevoie de eforturi considerabile în prevenirea şi combaterea discriminării! Autorii RAPORT DE ACTIVITATE 2009  „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ ▐ 9 Capitolul 1 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării Decizia Consiliului Uniunii Europene 2002/92/EC privind principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi condiţiile prevăzute în Acordul de aderare cu România a prevăzut: „înfiinţarea şi asigurarea funcţionării corespunzătoare a instituţiilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de discriminare”7 în România. Asigurându-se transpunerea Directivelor Consiliului 2000/43/CE8 şi 2000/78/CE9, în urma modificărilor şi completărilor aduse de Legea nr. 324/2006, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este: „autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă... aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării...” În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii: a) prevenirea faptelor de discriminare; b) medierea faptelor de discriminare; c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare; d) monitorizarea cazurilor de discriminare; e) acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării. Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 1.096 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 795 din 27 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a constatat că, potri- vit dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate: „Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, care se bucură de inde- pendenţa necesară îndeplinirii actului administrativ-jurisdicţional”. 7 Vezi Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, L44/82, 14.2.2002, Council Decision on the principles, priorities, intermediate objectives and conditions contained în the Accession Partnership with Romania. 8 Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000. 9 Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000. 10 ▐ „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ Secţiunea 1 Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană Tratatul de la Lisabona10, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, aduce progrese semnifica- tive în ceea ce priveşte materia protecţiei drepturilor fundamentale. Prin articolul 9 şi 10 din Tratat, Uniunea Europeana reafirmă principiul nediscriminării, ca element transversal în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi ac- ţiunilor sale, urmărind să „combată orice discriminare pe criteriu de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală” precum şi „combate- rea excluziunii sociale”. Uniunea Europeană aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale cărei dispoziţii, incluzând nediscriminarea, con- stituie principii generale ale dreptului Uniunii. Astfel, dreptul Uniunii Europene va fi inter- pretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din lumina Convenţiei Europene, nu doar ca principiul general dar şi prin aplicare directă, în cazurile care intră sub incidenţa acestui instrument juridic de drepturile omului. Tratatul de la Lisabona recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene astfel cum a fost adoptată la 12 de- cembrie 2007, statuând că acest instrument are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor. În acest fel, se formalizează principiul respectării drepturilor omului ca parte a dreptului Uni- unii. Carta drepturilor fundamentale reafirmă măsuri juridice importante vizând, în mod particular, interzicerea discriminării pe criteriul de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, dizabilitatea, vârsta sau orientarea sexuală (Art. 20 şi Art.21). 10Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007, publicat în Jurnalul Oficial al UE 2007/C 306/01, Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al UE 2008/C 115/01. RAPORT DE ACTIVITATE 2009  „BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS“ ▐ 11 Secţiunea 2 CNCD şi problematica discriminării din România în rapoarte internaţionale Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale 1 În luna iunie 2009, Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a publicat Raportul anual ce analizează, în mare parte, situaţia rasismului, xenofobiei, antisemitismului, islamofobiei şi a discriminării în Uniunea Europeană. România este menţionată ca un exemplu pozitiv în ceea ce priveşte mandatul insti- tuţiei de egalitate, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Raportul arată că CNCD: „acordă asistenţă victimelor însă, în aceeaşi măsură, poate asigura medierea cazu- rilor şi să dispună sancţionarea administrativă în situaţia constatării discriminării, sub con- trolul de legalitate al instanţelor de contencios”. România figurează între Statele Membre „în care se înregistrează până la 100 de plângeri anual” cu privire la discriminarea pe criteriul originii etnice, alături de „Bulga- ria, Danemarca, Grecia, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Portugalia şi Slovacia”. România este menţionată între Statele Membre1 în care s-au raportat cazuri de discriminare directă şi indirectă, precum şi evacuări forţate împotriva romilor, consideraţi de FRA ca fiind printre grupuril