Vezi raport

ată şi anunţată public, înmatriculând pe toate locurile disponibile clasei pregătitoare copiii ai căror părinţi au declarat că au legături de rudenie directă cu etnici germani, fără a prezenta dovezi în acest sens. Petentul consideră că acest fapt este posibil pe baza relaţiilor strânse create între grădiniţele particulare de limba germană şi Colegiul Goethe şi, de asemenea, consideră că este o facilitate acordată de către directoarea acestor grădiniţe, în mod absolut gratuit. Prin hotărârea nr. 481/12.11.2012, Colegiul director a constatat că aspectele sesizate de petent constituie discriminare în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 şi art. 11 alin. 3 din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, şi a dispus sancţionarea părţii reclamate cu avertisment. Totodată, Colegiul director recomandă Colegiului German Goethe, prin reprezentant, să depună toate diligenţele în vederea respectării principiului egalităţii de şanse la înscrierea şi înmatricularea elevilor în clasa pregătitoare şi în clasa I în cadrul Colegiului. În același timp, Colegiul director aduce la cunoştinţa Colegiului German Goethe prevederile art. 2 alin. 7 din O.G. nr. 137/2000, republicată, potrivit căruia „constituie victimizare şi se sancţionează contravenţional, conform prezentei ordonanţe, orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării”, şi recomandă să nu existe un tratament advers urmare acestei petiţii. 47 RAPORT DE ACTIVITATE 2012  “BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS” CRITERIUL: DIZABILITATE 7.Dizabilitate. Acţiuni ale părţii reclamate de tergiversare în emiterea unui document către petentă. Petenta L.A.L. sesizează Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu privire la faptul că partea reclamată, deşi i-a fost comunicată hotărârea nr.394/05.11.2011 a Colegiului director, cu privire la prima petiţie, refuză în continuare să-i emită o decizie din partea comitetului executiv de proprietari. Petenta, cu ajutorul deciziei părţii reclamate, doreşte să solicite din partea primăriei de sector, avizul de construire a unei rampe pentru persoane cu dizabilităţi. Colegiul director a reţinut că este chemat să se pronunţe cu privire la nerespectarea unei Hotărâri emise de către acesta, în care s-a constatat existența unei fapte de discriminare. Din conţinutul textului dedus analizei, Colegiul director constată că petentei i-a fost creată o atmosferă degradantă şi umilitoare sub o formă continuată, aceasta fiind nevoită să se târască în mâini pe scările blocului în care locuieşte, murdărindu-şi hainele, provocându-şi luxaţii ale membrelor, pentru a coborî ori a urca treptele etajelor. Prin hotărârea cu nr. 98/28.03.2012, Colegiul director a constatat că faptele sesizate constituie discriminare sub formă continuată şi a dispus sancţionarea părţii reclamate cu amendă contravenţională în cuantum de 3000 lei potrivit art. 2 alin. 1 coroborat cu art. 15 şi art. 10, lit. h) din O.G 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată. 8. Dizabilitate. Afirmaţii jignitoare la adresa persoanelor cu dizabilităţi, prezentarea într-un comunicat de presă a diagnosticului medical al unei persoane cu dizabilitate mintală. Domeniul: dreptul la demnitate. Autosesizarea Colegiului director vizează comunicatul de presă emis de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prezentat de cel de-al doilea reclamat, S.L., ministru în funcţie la acea dată, care conţinea afirmaţii ce pot fi interpretate ca fiind jignitoare la adresa persoanelor cu dizabilităţi; totodată comunicatul conţinea şi diagnosticul medical al unei persoane cu dizabilitate mintală. Primul reclamat, în speţă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin punctul de vedere oferit arată că în România, legislaţia protejează persoanele cu dizabilităţi. Prin hotărârea nr. 79/29.02.2012, Colegiul director constată că afirmaţiile care fac obiectul petiţiei reprezintă o deosebire pe bază de dizabilitate care are ca efect restrângerea dreptului la demnitate. În mod similar, comunicarea diagnosticului medical al unei persoane, fără acordul ei, reprezintă o deosebire pe criteriul dizabilităţii care are ca scop înlăturarea exercitării dreptului la demnitate. În concluzie, cele arătate în autosesizare se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 a O.G. nr. 137/2000, republicată. Diagnosticul medical al unor persoane cu dizabilităţi mentale trebuie protejat, tratamentul diferit fiind motivat de atitudinea negativă a majorităţii persoanelor faţă de persoanele cu dizabilităţi mentale, atitudine promovată chiar şi de comunicatul care face obiectul 48 RAPORT DE ACTIVITATE 2012  “BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS” autosesizării. Generalizările utilizate în comunicat, prezentarea diagnosticului unei persoane cu dizabilitate mentală nu contribuie la nicio formă de dezbatere publică capabilă de a duce la un progres al relaţiilor umane, ci creează, în mod gratuit, o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare faţă de persoanele cu dizabilităţi. Formele de expresie utilizate diseminează, promovează discriminarea, prin urmare trebuie sancţionate. Datele statistice referitoare la persoanele cu dizabilităţi, în mod deosebit la cele cu dizabilităţi mentale, arată marginalizarea de către societate a acestor persoane. Prin urmare, Colegiul director a decis că cele declarate prin comunicatul de presă al Ministerului Muncii, Familiei, şi Protecţiei Sociale, afirmaţiile „definiţia handicapului a căpătat nuanţe noi”, „noul trend este handicapul psihic”, „Beneficiarii au trecut de la încadrarea în handicap vizual, în special, la cel psihic (Alzheimer, demenţă, retard), sunt dosare şi hârtii mai uşor de falsificat”, „în toată ţara numărul populaţiei scade în timp ce numărul persoanelor cu handicap creşte”, precum şi publicarea diagnosticului unei persoane care „suferă, conform datelor existente, de o afecţiune psihiatrică (schizofrenie paranoidă – psihoză majoră), care poate afecta sever discernământul persoanei” reprezintă discriminare conform art. 2 alin. 1 coroborat cu art. 15 al O.G. nr. 137/2000, republicată, fiind aplicată în speţă sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1000 lei, conform art. 26 al O.G. nr. 137/2000, republicată în sarcina Ministerului Muncii, Familiei, şi Protecţiei Sociale, prin reprezentant. 9. Dizabilitate, tipul de dizabilitate şi vârstă. Dreptul la sănătate, dreptul la educaţie. Petenta, L.S., consideră că fiul acesteia, persoană cu handicap grav, fără afectare psihică, este discriminat şi doreşte constatarea săvârşirii faptelor de discriminare, respectiv emiterea unor recomandări către instituţiile menţionate în plângere în vederea luării tuturor măsurilor necesare din punct de vedere legislativ, financiar şi practic pentru a asigura adaptări rezonabile şi respectarea tuturor drepturilor pentru copilul său, în conformitate cu Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, petiţia şi susţinerile petentei în timpul dezbaterilor din cadrul şedinţei de audieri, Colegiul director a decis, prin hotărârea nr. 216/11.07.2012, că raportat la primele 6 capete de cerere, aspecte care sunt reglementate prin acte normative, C.N.C.D. nu are competenţa materială să se pronunţe prin hotărâre, opţiunea legiuitorului şi examinarea soluţiilor legislative alese de către legiuitor, precum şi conformitatea acestora cu principiul egalităţii statuat în Constituţia României, revenind Curţii Constituţionale din România, respectiv instanțelor de contencios administrativ. În acelaşi timp, Colegiul director a decis emiterea de puncte de vedere de specialitate, fără valoare juridică, cu titlu de recomandare, raportat la aspectele semnalate de petentă, adresate 49 RAPORT DE ACTIVITATE 2012  “BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS” instituţiilor Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerului Sănătății din România, respectiv Ministerului Administrației și Internelor. Raportat la cel de-al şaptelea capăt de cerere, respectiv refuzul acordării dreptului la tratament balnear prin sistemul unitar de pensii publice, Colegiul director a constatat săvârşirea unei fapte de discriminare săvârşită de către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în conformitate cu art. 2 alin. 1, coroborat cu art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, republicată, fiind aplicată sancţiunea avertismentului, prevăzută de art. 26 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. CRITERIUL: RELIGIE 10. Religie (persoane de religie musulmană) şi apartenenţă etnică (persoane arabe). Afirmaţii cu caracter discriminator. Domeniul: încălcarea dreptului la demnitate. Colegiul director s-a autosesizat cu privire la afirmaţiile reclamatului G.B. pe postul GSP TV la adresa persoanelor de religie musulmană şi a persoanelor provenind din ţări arabe, în perioada 8-18 ianuarie 2012: „Am fost scârbit când am văzut că mii de români au ieşit în stradă ca să ia apărarea unui arab împotriva preşedintelui Traian Băsescu. Chiar dacă ar fi greşit Băsescu, n-ai voie să iei apărarea unui arab! M-am uitat cu scârbă la televizor! Mi-e scârbă de românii care au ieşit în stradă! Arafat să se ducă la el în ţară, la arabi, acolo! Cum să ţin cu un arab împotriva preşedintelui ţării mele? Să nu pună ministru arab în viaţa lor.” Prin hotărârea nr. 88/29.02.2012, Colegiul director al C.N.C.D. a constatat că afirmaţiile reclamatului reprezintă o diferenţiere pe bază de naţionalitate, etnie (cea arabă) şi religie (cea musulmană) care are ca efect încălcarea dreptului la demnitate, în consecinţă sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 a O.G. nr. 137/2000, republicată. Având în vedere că declaraţia s-a făcut pentru presă, cu scopul de a ajunge la publicul din România, se poate constata că reclamatul a avut un comportament manifestat în public. De asemenea, Colegiul director a concluzionat că afirmaţiile sunt de natură să atingă demnitatea şi să creeze o atmosferă ostilă, degradantă împotriva comunităţii arabilor şi a celor de religie musulmană. Mai mult, unele afirmaţii din cele analizate au caracter de propagandă naţionalist – şovină, de instigare la ură rasială sau naţională: „n-ai voie să iei apărarea unui arab”, „Arafat să se ducă la el în ţară, la arabi”, „Să nu pună ministru arab în viaţa lor”. Astfel, Colegiul director a decis că în speţă sunt incidente prevederile art. 2 alin. 1 coroborat cu art. 15 al O.G. nr. 137/2000, republicată, reclamatul fiind sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 3000 lei conform art. 26 al O.G. nr. 137/2000, republicată. 50 RAPORT DE ACTIVITATE 2012  “BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS” CRITERIUL: ETNIE 11. Etnie şi situaţie socio-profesională. Excluderea romilor şi studenţilor de la posibilitatea de a închiria o garsonieră. Domeniul: accesul la servicii, încălcarea dreptului la demnitate. Prin autosesizare formulată, Colegiul director semnalează postarea unui anunţ de închiriere a unei garsoniere cu excluderea studenţilor şi romilor. Deţinătorul cotidianului şi al site-ului unde a fost postat anunţul imobiliar precizează în urma investigaţiilor întreprinse în cauză că nu este responsabil pentru materialele publicate. Acesta menţionează că anunţul nu a apărut în versiunea tipărită a ziarului, anunţul fiind blocat în scurt timp, odată cu constatarea exprimării ilegale. De asemenea, acesta arată că în cadrul termenilor şi condiţiilor publicării unui anunţ se prevede că responsabilitatea pentru anunţuri revine celui care postează anunţul; în plus, din moment ce anunţul aparţine unei persoane private, reclamatul consideră că preferinţele personale ar putea fi publicate. În vederea soluţionării complete a cauzei, C.N.C.D. a solicitat Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date identificarea persoanei care a postat anunţul, aceasta arătând că nu se poate identifica o persoană pe baza unui număr de telefon. Astfel, s-a solicitat societăţii Vodafone România S.A. identificarea persoanei care a postat anunţul, societatea oferind un răspuns în sensul că nu poate furniza identitatea persoanei în cauză decât la solicitarea parchetului sau a instanţei competente. Cu toate că C.N.C.D a revenit cu solicitarea, arătând calitatea instituţiei de operator de date cu caracter personal şi oferind clarificări cu privire la caracterul contravenţional al faptelor supuse spre analiză instituţiei şi asupra cărora C.N.C.D. se pronunţă, societatea Vodafone România S.A. a refuzat transmiterea acestor date, în conformitate cu aceeaşi justificare. Analizând probele depuse la dosar, Colegiul director al C.N.C.D. constată că reclamatul nu a şters anunţul analizat din proprie iniţiativă, ci în urma investigaţiei demarată în speţă, constatând prin hotărârea nr. 103/28.03.2012 că în speţă sunt incidente art. 2 alin. 1 şi 6, coroborat cu art. 10 lit. c şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată şi aplicând sancţiunea avertismentului, precum şi o recomandare în sarcina deţinătorului site-ului în sensul filtrării anunţurilor cu caracter discriminator şi a refuzului publicării acestora. 12. Apartenenţa etnică (romă, respectiv evreiască). Afirmaţii cu caracter discriminatoriu. Domeniu: hărţuire, încălcarea dreptului la demnitate. Autosesizarea arată că reclamatul a publicat în data de 10.10.2011 articolul intitulat Sokeres, ţigane? Shalom, jidane! cu următorul conţinut: „La cererea unor organizaţii, Academia Română a operat unele modificări în noul DEX, ce va ieşi de la tipar în scurt timp. Marii grămătici ai României s-au lăsat înduplecaţi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi au rectificat definiţia cuvintelor «ţigan» şi «jidan». Considerate 51 RAPORT DE ACTIVITATE 2012  “BUILDING TRUST IN HUMAN RIGHTS” jignitoare, acestea au fost înlocuite cu «rom" şi «evreu". Motivul celor care au grijă de toţi cei care se consideră discriminaţi a fost legat de caracterul peiorativ al celor două cuvinte, a căror folosire nu ar fi recomandată pe motiv că ar fi ofensatoare. Ce le-a scăpat celor de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sau au omis în mod voit a fost inutilitatea demersului fiindcă în mentalul colectiv «romul» cu imagine spălată în DEX va fi mereu «ţiganul» care mănâncă lebedele de la Viena, iar evreul reabilitat va rămâne în veci jidan pentru mulţi dintre noi. Cele două cuvinte considerate acum jignitoare sunt foarte vechi, iar sensul peiorativ a fost dat de comportamentul urât al unora dintre reprezentanţii etniilor. Toată Europa ştie că ţiganii români fură, dau spargeri, sunt scandalagii şi fac dese opriri prin puşcării. Despre «jidani» nu mai are rost să vorbim, ştiute fiindu-le patimile de-a lungul istoriei. Că nu sunt toţi la fel, că fiecare din cele două popoare are exponenţi de marcă este o altă discuţie. Vorbim aici de semnificaţia celor două cuvinte pe care nu o va şterge o simplă modificare în DEX. Când vorbim despre ţigăneală facem referire la lucruri urâte, de care ne este ruşine, pe care dorim să le ascundem. Că vine de la ţigan, vina le aparţine lor, iar nouă, românilor, nu trebuie să ne explice alţii că nu este aşa sau că îi discriminăm folosind acest cuvânt. Pe oricine încearcă să mă contrazică îl invit la o vizită prin câteva locuri din Iaşi, în care «romii» îşi fac de cap. Mizerie, promiscuitate, bătăi, scandaluri, asta se poate vedea în spatele caselor de la celebra strada Cuza Vodă ori în nişte clădiri de pe Sărărie. Apoi, nu este zi în care notele emise de Poliţie să nu includă vreo infracţiune comisă de vreun rom. Clanurile lor sunt cunoscute în toată urbea, iar «celebritatea» unora a trecut demult de graniţele ţării. Evident, comportamentul etnicilor ieşiţi în afara legii dăunează grav imaginii tuturor românilor. Ce mă deranjează este faptul că atunci când le vorbeşti despre aceste evidenţe, despre lucrurile urâte pe care le fac sar cu gura şi spun că sunt discriminaţi. Dar noi, românii, nu sunt discriminaţi de străini când suferim din cauza ţiganilor? Evreilor le place să fie periaţi şi să pozeze în victime. Atunci sunt evrei, sunt eroi ai pogromurilor, sunt păstrători de istorie şi tot aşa. Se plâng că li se spune jidan, uneori, dar nu explică de ce se supără. Care sunt motivele indignării? Să presupunem că sunt legate de cămătării, de afaceri cu terenuri şi imobile? Ar fi păcat să nu amintim şi lucrurile frumoase legate de cele două etnii şi nu putem trece mai departe fără a lăuda meşterii rudari, căldărari sau aurari, fără a vorbi despre urmaşii lui Israel care au făcut carieră în muzică, medicină, artă, filosofie şi economie. Dar trebuie să recunoaştem că degeaba se supără pe noi când li se rostesc numele cu «sensuri peiorative» fiindcă scăpările de conduită ale generaţiil