Vezi raport

ă se plaseze în an teză cu dispozițiile cons tuționale ale alin. 2 din același ar col, care statuează expressis verbis că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața par culară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Or, conduita publică a reclamantului, reflectată prin prisma „propunerii ironice de modernizare a romilor”, nu-l recomandă pe acesta ca pe un oficial (edil) într-o acțiune legi mă de informare obiec vă și punctuală a publicului, în raport cu care s-ar impune neîngrădirea dreptului la exprimare și informare publică, corela v dreptului publicului de a fi informat. Dimpotrivă, o asemenea „escapadă publică” evidențiază lipsa de exigență și rigoare în conduita publică în raport cu respectarea și garantarea principiului nediscriminării, a for ori în considerarea ideii că relatările sau comentariile anali ce în mediul public ale 23 oficialilor reprezintă o sursă de documentare, instruire, dezbatere și, în final, însușire de către colec vitate, întrucât un oficial de rangul „primarului” girează cu autoritatea și notorietatea sa percepția mesajului public. IV. Rezultatul examenului judiciar: Curtea de Apel Timișoara, prin Sen nța Civilă nr. 21/2015, a respins acțiunea reclamantului, menținând, în acord deplin cu argumentelele reprezentanților C.N.C.D., ca legală și temeinică Hotarârea nr. 319/04.06.2014. Speța 3. I. Expunere sumară de facto: C.N.C.D. a fost sesizat cu privire la fapta de discriminare constând în limitarea par cipării la concursul pentru ocuparea funcției de auditor public extern pentru structura centrală a Curții de Conturi la cei care au domiciliul în Bucureș sau în localitățile limitrofe din județul Ilfov. II. Soluția dispusă prin Hotărârea C.N.C.D. nr. 725/11.02.2013: Analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport cu mo vele invocate de către părți și dispozițiile legale aplicabile, Colegiul Director al C.N.C.D., prin Hotărârea nr. 725/11.02.2013, a decis că aspectele sesizate întrunesc elementele cons tu ve ale unei fapte de discriminare, as el cum este prevăzută de art. 2 alin. 1, coroborat cu art. 7, alin. 2 din O.G. nr. 137/2000R. III. Controlul judecătoresc aplicat Hotărârii C.N.C.D. nr. 725/11.02.2013: Hotărârea C.N.C.D. nr. 725/11.02.2013 a fost supusă controlului judecătoresc de către Curtea de Conturi a României, care a solicitat anularea actului administra v-jurisdicțional adoptat de către C.N.C.D., ca nelegal și netemeinic. III.1. Rezumatul argumentelor reclamantei: Reclamanta își fundamenta acțiunea judecătorească pe următoarele teze: Ÿ Curtea de Conturi nu ar fi aplicat o poli că discriminatorie la angajare, prin introducerea condiției domiciliului în Bucureș sau în localitățile limitrofe din județul Ilfov, întrucât această condiție ar fi una jus ficată de factori obiec vi; Ÿ Fapta constând în impunerea condiției împricinate nu ar reprezenta discriminare, întrucât nu s-ar fi adus a ngere dreptului la muncă al petentei; Ÿ Fapta nu ar reprezenta discriminare, deoarece criteriul domiciliului nu se regăsește în definiția discriminării, reglementată prin art. 2, alin. 1 din O.G. nr. 137/2000; 24  III.2. Sumarizarea argumentelor defensive ale C.N.C.D.: În apărarea hotărârii contestate, C.N.C.D. opina că, așa cum rezulta din descrierea faptei, aceasta avea ca mobil determinant criteriul domiciliului (domiciliul în Bucureș sau în localitățile limitrofe din județul Ilfov), care dacă nu ar fi fost impus (sau, după caz, dacă ar fi fost îndeplinit), tratamentul de discriminare constând în limitarea par cipării la concursul pentru ocuparea funcției de auditor public extern în speță nu s-ar fi produs. Dreptul lezat, în cauză, este dreptul la angajare în condiții de egalitate, sub aspectul liberei alegeri a locului de muncă, corela v necondiționării ocupării unui post de domiciliul stabil într-un anumit loc. O.G. 137/2000 este actul național intern care transpune lato sensu legislația comunitară și internațională în materie de nediscriminare și egalitate de tratament. Actul norma v intern de p cadru în materie de nediscriminare (O.G. nr. 137/2000R) nu se limitează la transpunerea Direc velor 2000/43/CE și 2000/78/CE, ci vizează transpunerea exhaus vă a acquis-ului communautaire în domeniul nediscriminării generale, consunant ansamblului de norme și etaloane legisla ve europene și internaționale. Transpunerea direc velor comunitare s-a produs in extenso, în acord cu dispozițiile art. 6 din Direc va 2000/43/CE, respec v art. 8 din Direc va 2000/78/CE, prin raportarea la cadrul norma v european și internațional în domeniul respectării drepturilor omului în condiții de egalitate și nediscriminare - exempli gra a: art. 14, în lumina art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, concordant art. 16 și art 20, alin. 1 din Cons tuția României, as el încât legislația națională cadru în materie de nediscriminare să acopere toate domeniile vieții sociale în România, concordant normelor comunitare și internaționale în materie de drepturi și libertăți ale omului. Așa cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 7 (8), alin. 2 și ale art. 2, alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 (și, în principal, prin raportare la dispozițiile comunitare și internaționale în materie, a căror aplicabilitate capătă de plano prioritate), cons tuie discriminare cu caracter contravențional, care atrage răspundere juridică contravenținală adecvat art. 26, alin. 1 din același act norma v intern, condiționarea ocupării unui post prin anunț sau concurs de „orice criteriu”, „orice situație” (art. 14 din C.E.D.O.) sau „orice împrejurarea” (art. 2 din D.U.D.O.), deci inclusiv cu privire la „domiciliu”. Prin urmare, atât legislația internă de specialitate, cât și Legea fundamentală, prin raportare la dispozițiile convenționale și universale, garantează impera v dreptul de a alege în mod liber, în condiții de egalitate și nediscriminare, locul de muncă, spațiul/teritoriul (localitatea), ergo necondiționat de domiciliu, în care să aplice pentru ocuparea profesiei, meseriei sau ocupației. Potrivit dispozițiilor Codului Civil, orice persoană fizică are dreptul la domiciliu și la reședință. Domiciliul persoanei fizice reprezintă locuința principală, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, pe când reședința reprezintă locul unde respec va persoană își are locuința secundară. Prin urmare, o persoană fizică deține întotdeauna un domiciliu și, simultan, poate deține și o reședință, care va reprezenta, de facto, locuința obișnuită și efec vă a acesteia. 25  Așadar, în măsura în care angajatul sau potențialul angajat nu deține domiciliul în localitatea unității angajatoare, este suficient ca acesta să dețină sau să obțină reședința în respec va localitate, prin încheierea unui contract de locație (chirie), pentru a se considera că răspunde eo ipso necesității locuirii în localitatea respec vă, întru exercitarea cu promp tudine, punctualitate și disponibilitate a atribuțiilor de serviciu. IV. Rezultatul examenului judiciar: În lumina argumentelor C.N.C.D. redate prin lucrările sale procesuale administrate în cauză, Curtea de Apel Bucureș , prin Sen nța Civilă nr. 2515/2014, a respins acțiunea reclamantei, menținând ca legală și temeinică Hotarârea nr. 725/11.02.2013. La data elaborării Raportului, cauza se afla pe rolul Înaltei Curți de Casație și Jus ție, ca urmare a recursului declarat de recurenta-reclamantă. Speța 4. I. Expunere sumară de facto: C.N.C.D. a fost sesizat cu privire la caracterul discriminatoriu, sub aspectul naturii an semite, a unui colind promovat într-o emisiune televizată de către Ansamblul folcloric Dor Transilvan, colind care deținea următorul conținut: “A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuris t / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ.. Numai la corlan, la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă șfară în drum”. II. Soluția dispusă prin Hotărârea C.N.C.D. nr. 750/2013: Analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport cu mo vele invocate de către părți și dispozițiile legale aplicabile, Colegiul Director al C.N.C.D., prin Hotărârea nr. 750/2013, a decis că aspectele sesizate vizând textul colindului în cauză întrunesc elementele cons tu ve ale unei fapte de discriminare, as el cum este prevăzută de art. 2 alin. 1, alin. 5 și art. 15 din O.G. nr. 137/2000R. III. Controlul judecătoresc aplicat Hotărârii C.N.C.D. nr. 7502013: Hotărârea C.N.C.D. nr. 750/2013 a fost supusă controlului judecătoresc de către contravenienta Regia Autonomă de Transport Urban de Călători Cluj-Napoca, căreia îi aparține juridic Ansamblul folcloric Dor Transilvan, solicitând anularea actului administra v-jurisdicțional adoptat de către C.N.C.D., ca nelegal și netemeinic. III.1. Rezumatul argumentelor reclamanților: În argumentarea acțiunii judecătoreș , reclamanta a invocat aspecte precum: Ÿ fapta nu ar reprezenta discriminare; Ÿ Ansamblul folcloric Dor Transilvan, cel care a interpretat colindul împricinat, nu ar aparține Regiei Autonome de Transport Urban de Călători Cluj-Napoca (în con nuare RATUC). 26  III.2. Sumarizarea argumentelor defensive ale C.N.C.D.: Reprezentanții C.N.C.D. au învederat prin lucrările procesuale administrate în cauză că suntem în prezența unei fapte de discriminare care și-a produs în mod vădit efectele sub ipoteza norma vă a art. 2. alin. 1, alin. 5 și art. 15 din O.G. nr. 137/2000R, în sensul realizării unei atmosfere de natura „degradării, umilirii sau ofensării” unei categorii de populație, în raport cu apartenența la comunitatea-populația evreiască. Sub acest aspect, ne rezumam la a opina lapidar că discriminarea generată de u lizarea, fie și într-un context ar s c, a unui limbaj-text muzical cu semnificație an semită, asociat ca efect moral- percep v concepției reacționare și an umane naziste, vizualizate mental prin imaginea Holocaustului, este odioasă și umilitoare nu numai pentru toți membrii categoriei respec ve, dar și, in extenso, pentru întreaga societate și omenire, deoarece aduce a ngere demnității ființei umane în sine, în condițiile în care principiul egalității umane consolidează conceptul de societate democra că și, în defini v, umanizată. Cât privește subiectul iresponsabilității juridice a reclamantei în raport cu fapta Ansamblullui folcloric Dor Transilvan, reprezentantul C.N.C.D. învedera instanței că, așa cum atestau lucrările dosarului și probele administrate în dosar, Ansamblul folcloric Dor Transilvan aparține (ori măcar există prezumția legi mă de apartenență, până la o probă contrară efec vă și absolută) Regiei Autonome de Transport Urban de Călători Cluj-Napoca (RATUC). În acest sens, C.N.C.D. arăta că pe pagina oficială și publică de internet a Ansamblului folcloric Dor Transilvan se indică expressis verbis: „Ansamblul folcloric Dor Transilvan al Ratuc Cluj-Napoca”. Prin urmare, așa cum rezulta din chiar prezentarea oficială și publică a Ansamblul folcloric Dor Transilvan, acesta aparține RATUC, fiind format din ar ș amatori-angajați ai Regiei, al cărui obiec v oficial este acela de „demn con nuator al tradițiilor ar s ce din RATUC” (așa cum regăsim în prezentarea oficială de pe pagina web a ansamblului). Nu exista niciun document oficial care să ateste asumat apartenența acestui ansamblu la Sindicatul Liber al RATUC (cu personalitate juridică proprie), as el cum susținea reclamanta RATUC. Documentul in tulat „Convenție de Colaborare din data de 06.01.2008”, u lizat de către reclamantă, nu avea defel semnificația juridică a actului de cons tuire a respec vului ansamblu ar s c in cadrul Sindicatului RATUC, ca parte convențională a actului respec v, ci, dimpotrivă, așa cum sugerează chiar tlul actului, semnifică un protocol de colaborare, o înțelegere între două părți dis ncte structural, cons tuite a priori parafării acordului de colaborare. Prin urmare, actul in tulat Convenție de Colaborare din data de 06.01.2008” atesta cu asupra de măsură existența ca parte structurală dis nctă de Sindicatul RATUC a Ansamblului folcloric Dor Transilvan, al el, în măsura în care ar fi existat o subordonare cons tu vă, organizatorică și funcțională, de natura patronajului, a ansamblului față de sindicatul în cauză, actul de colaborare ar fi fost unul redundant. 27  IV. Rezultatul examenului judiciar: Admțând și însușindu-și ad li eram argumentele C.N.C.D. redate prin lucrările sale procesuale administrate în cauza judiciară, Curtea de Apel Cluj, prin Sen nța Civilă nr. 204/2014, a respins acțiunea reclamantei, menținând ca legală și temeinică Hotarârea nr. 750/22013. Speța 5. I. Expunere sumară de facto: C.N.C.D. a fost sesizat cu privire la afirmațiile făcute de către reclamatul I. Ș. C., în cadrul emisiunii de diver sment „X-factor” difuzată la data de 25.11.2013 de postul de televiziune Antena 1. După reprezentația concurentului LGBT P. L., reclamatul i s-a adresat acestuia într-o notă discriminatorie, de natură a-l in mida pe concurent, afirmând: „Ai cântat, eu disprețuiesc tot ceea ce eș , ce reprezinți și țara asta te va trimite acasă, cu siguranță.” II. Soluția dispusă prin Hotărârea C.N.C.D. nr. 187/26.03.2014: Analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport cu mo vele invocate de către părți și dispozițiile legale aplicabile, Colegiul Director al C.N.C.D., prin Hotărârea nr. 187/26.03.2014, a decis că aspectele sesizate întrunesc elementele cons tu ve ale unei fapte de discriminare, as el cum este prevăzută de art. 2, alin.1, coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000R. III. Controlul judecătoresc aplicat Hotărârii C.N.C.D. nr. 187/26.03.2014: Hotărârea C.N.C.D. nr. 187/26.03.2014 a fost supusă controlului judecătoresc de către contravenientul I.Ș.C., solicitând anularea actului administra v-jurisdicțional adoptat de către C.N.C.D., ca nelegal și netemeinic. III.1. Rezumatul argumentelor reclamanților: În argumentarea acțiunii judecătoreș , reclamantul invoca în apărarea sa faptul că afirmația împricinată nu ar reprezenta o discriminare pe criteriul orientării sexuale, întrucât afirmația respec vă nu ar fi vizat orientarea sexuală a concurentului în cauză, ci ves mentația și prestația ar s că a acestuia. III.2. Sumarizarea argumentelor defensive ale C.N.C.D.: Fapta constatată de C.N.C.D. ca reprezentând o discriminare pe criteriul orientării sexuale în cauză consta în afirmația reclamantului produsă în cadrul emisiunii de diver sment „X-factor”, difuzată la data de 25.11.2013 de postul de televiziune Antena 1, anume: „Ai cântat, eu disprețuiesc tot ceea ce eș , ce reprezinți și țara asta te va trimite acasă, cu siguranță.” Din interpretarea logico-literală a afirmației împricinate, privită contextualizat a tudinii și conduitei reacționare generale a reclamantului, atât în cadrul evenimentului de diver sment difuzat la data de 25.11.2013, cât și al edițiilor anterioare ale emisiunii de diver sment în cauză, se desprinde limpede înțelesul că autorul acesteia urmărea să-și exprime opinia nu atât cu privire la ves mentația sau prestația ar s că a concurentului, cât vis-a-vis de orientarea homosexuală a acestuia. 28  Prin respec va afirmație, autorul intenționează să evidențieze, printr-o opinie ad homine, „disprețul față de ceea ce este și reprezintă” concurentul, în legătură cu orientarea sexuală anunțată în prealabil de către acesta. Este neechivoc faptul că, în percepția reclamantului și în general, respec vul concurent nu era (și nici nu ar fi putut fi) definit și reprezentat („ceea ce eș , ce reprezinți”), ca persoană, de ves mentația sau prestația ar s că din cadrul evenimentului de diver sment difuzat la data de 25.11.2013. Este fără dubiu că respec vul concurent nu era reprezentat, in genere (ca persoană), de ves mentația și prestația ar s că contextualizată evenimentului de diver sment în cauză, as el încât să poată fi prezumată o jus ficare, de ordin subiec v, a replicii reclamantului. Pe de altă parte, „disprețul față de tot ceea ce ce este, ce reprezintă” concurentul respec v, ca persoană (corela v orientării sale sexuale, căci, din contextul de ansamblu al cauzei nu rezultau alte aspecte par culare/definitorii persoanei acestuia, cunoscute de către reclamant și care să-l fi determinat să-l descalifice personal/uman pe concurent, ves mentația cu pricina fiind, așa cum am arătat, una contextuală și, deci, necaracteris că, per ansamblu, persoanei concurentului), derivă explicit din „ges ca” reclamantului, care, în momentul prestației ar s ce a concurentului în cauză, a ales să se poziționeze „cu spatele” (reclamantul întorcându-și scaunul pe tot parcursul prestației concurentului). Această comportare nu doar că era una vădit inadecvată în raport cu rolul „juratului” în