Vezi raport

ent activităţi de execuţie, mult sub nivelul său de pregătire şi, în orice caz, incompatibile funcţiei pe care este angajată şi anume activităţi de îndosariere acte, despachetare acte din cutii, scanare documente, efectuare de copii xerox precum şi arhivarea de documente. III.3. Soluţia instanţei de judecată: Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 720/13.03.2015, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Piraeus Bank România S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi C.A.M. şi a menţinut în totalitate Hotărârea C.N.C.D. nr. 548/12.12.2012 emisă în dosarul nr. 337/2012, pe baza următoarelor considerente:  Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare astfel încât la încetarea concediului de maternitate, a concediului pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi sau a concediului paternal, salariata/salariatul având dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc de muncă echivalent, având condiţii de muncă echivalente şi, de asemenea de a beneficia de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei; În mod indubitabil, la data revenirii petentei C.A.M. din concediul pentru creşterea copilului, angjatorul, deşi a încadrat-o cu acelaşi salariu, nu i-a oferit condiţii de muncă echivalente, respectiv posibilitatea de a exercita atribuţii corespunzătoare pregătirii petentei angajate, ci condiţii de muncă inferioare pregătirii profesionale, trasându-i exclusiv sarcini de execuţie referitoare la îndosariere acte, fotocopiere şi scanare, precum şi arhivare de documente. La data elaborării Raportului, Sentinţa civilă nr. 720/13.03.2015 este definitivă prin nerecurarea sa de către reclamanta Piraeus Bank România S.A. Cazul nr. 4 I. Obiectul cauzei: C.N.C.D. a fost sesizat cu privire la faptul că fiului petenților, elev în clasa a XI-a ce suferă de Sindromul Asperger, i-a fost afectată imaginea de către conducerea Colegiului Național „Gheorghe Munteanu Murgoci” Brăila, prin divulgarea informațiilor confidențiale cu privire la starea de sănătate a elevului și totodată a hotărât mutarea disciplinară a elevului la o altă unitate de învațământ cu acceptul unitații primitoare. II. Soluția dispusă de C.N.C.D. Analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate de către părți și dispozițiile legale aplicabile Colegiul director al C.N.C.D., prin hotărârea nr. 519/17.09.2014, a decis că faptele sesizate constituie discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 și alin. 4 coroborat cu dispozitiile art. 11 alin. 1 din O.G. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată și actualizată. III. Controlul judecătoresc aplicat Hotărârii C.N.C.D. nr. 519/17.09.2014 emisă în dosarul nr. 337/2012. Hotărârea C.N.C.D. nr. 519/17.09.2014 a fost supusă controlului judecătoresc de către contravenienții Colegiului Național „Gheorghe Munteanu Murgoci” Brăila, respectiv Inspectoratul Școlar Județean Brăila, care au solicitat anularea actului administrativ- jurisdicțional adoptat de către C.N.C.D., ca nelegal și netemeinic. III.1. Rezumatul criticilor reclamanţilor Colegiul Naţional “Gheorghe Munteanu Murgoci” Brăila respectiv Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila. În argumentarea acțiunii judecătorești, reclamanții au invocat, grosso modo, aspecte precum: - decizia reclamanților de a sancționa disciplinar are la bază aplicarea ROFUIP; - discriminarea nu poate fi susținută deoarece elevul a fost sancționat pentru abateri disciplinare repetate nu pentru dizabilitate. III.2. Rezumatul apărărilor C.N.C.D.: C.N.C.D., prin reprezentantul instituției în fața instanței judecătorești (serviciul Juridic, Contencios și Contracte – Direcția Juridică), opina, în apărarea Hotărârii C.N.C.D., că ceea ce interesează în sensul constatării discriminării, din perspective legislației interne și comunitare antidiscriminare, este dacă în speță se întrunesc constituentele juridice ale actului de discriminare, respectiv dacă tratamentul diferențiat are la bază unul dintre criteriile prevazute de lege, dacă se poate stabili un raport de de cauzalitate , respectiv dacă se identifică vreun drept lezat. Astfel cum rezultă din descrierea faptei, mutarea elevului ca sancțiune disciplinară într-o altă scoală, întrunește condițiile unei fapte de discriminare, în sensul că reprezintă un tratament diferențiat la adresa elevului, bazat pe un criteriu. În ce priveşte fapta reclamantului Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci” Brăila, prin toate acele acte/fapte ce au condus către publicarea situaţiei din şcoală, cu divulgarea dizabilităţii elevului, şi mutarea discriplinară a acestuia, s-a considerat că există premisa unei diferenţieri, în condiţiile în care o situaţie diferită, ce necesita o intervenţie specială din partea şcolii, a fost tratată similar cu o situaţie ce nu presupunea un tratament special, o atenţie sporită. Situaţia specială constă în elementul de dizabilitate. în ce priveşte criteriul de discriminare, acesta constă în dizabilitatea elevului, sindromul Asperger. Tratamentul diferit a avut ca efect afectarea dreptului la educaţie al copilului. Situaţia comparabilă la care ne raportăm, constă în situaţia celorlalţi elevi care au avut parte de un tratament adecvat situaţiei personale, respectiv reclamanţii, în speţa de faţă, au acţionat similar cu ceilalţi elevi, deşi situaţia specială a elevului presupune un tratament adecvat si diferit.  A discrimina înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații, atunci când nu există o distincție relevantă sau de a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite. Acestea fiind spuse, în speța de față s-a reținut săvărsirea unei discriminări de facto sau formală care este se definește prin “a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite. În această ultimă formă, tratarea diferită a unor probleme ce țin de inegalitate nu este numai permisă, ci chiar cerută.“ Chiar dacă egalitatea de șanse constituie unul dintre principiile fundamentale ale democrațiilor moderne, aceasta nu înseamnă totuși egalitatea absolută. Aplicarea unui tratament diferențiat este indicat în cazul celor aflați într-o situație diferită, în măsura în care se prezintă diferența. În ce priveşte fapta reclamatului Inspectoratul Judeţean Şcolar Brăila, s-a constatat săvârsirea faptei de discriminare indirectă. Discriminarea indirectă survine atunci când o prevedere/un criteriu/o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare, cu excepția cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare. În hotărârea dată în cazul Thlimmenos împotriva Greciei din 06 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că “dreptul de a nu fi discriminate, garantat de convenție, este încălcat nu numai când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar si atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile persoane aflate în situații diferite, necomparabile”. Provocarea în practică constă în dificultate de a identifica faptele de discriminare indirectă. Unul dintre elementele de diferențiere constă în faptul că în cazul discriminării indirecte analiza se concentrează pe efectele practicii sau criteriului aparent neutru, pe când în cazul discriminării directe determinant este tratamentul diferențiat produs prin fapta de discriminare. Efectele regulii, practicii, criteriului aparent neutru trebuie să plaseze un grup într-o situație specială dezavantajoasă. Astfel, dacă în cazul discriminării directe accentul se plasează pe tratamentul diferențiat, în cazul discriminării indirecte analiza se va concentra pe efectele diferențiate ale regulii, criteriului sau practicii aparent neutre. Se menține necesitatea testului comparativității. S-a reținut că reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila se face vinovat prin omisiune, prin faptul că, relativ la atribuţiile deţinute în coordonarea procesului educaţional la nivel judeţean, acesta nu a intevenit ca un mediator, nu a încercat să găsească cea mai bună cale care să conducă spre asigurarea procesului educaţional, în situaţia elevului.  Astfel, s-a reținut că Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila nu a depus diligenţele necesare pentru a asigura dreptul la educaţie al copilului. în condiţile în care instituţiile de învăţământ refuză asumarea unei situaţii speciale, acesta, Inspectoratul trebuia să intervină, găsind cea mai buna cale prin care dreptul la educaţiei al copilului să fie garantat şi efectiv. III.3. Soluţia instanţei de judecată: Curtea de Apel Galați, prin Sentința civilă nr. 221/2015 a admis, în parte, cererea reclamanților în sensul că se constată prescris dreptul de a cere executarea silită a amenzilor contravenţionale în cuantum de 2000 lei fiecare, aplicate reclamanţilor prin Hotărârea C.N.C.D. nr. 519/17.09.2014 și în urma însusirii argumentelor C.N.C.D. redate prin lucrările procesuale administrate în cauză, menţine dispoziţiile Hotărârii C.N.C.D. nr. 519/17.09.2014 privind constatarea existenţei discriminării, recomandarea de luare a măsurilor necesare şi publicarea rezumatului hotărârii de constatare într-un ziar de tiraj local. Instanţa reţine că pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila şi Colegiul Naţional „Gheorghe Munteanu Murgoci" Brăila nu au conlucrat pentru găsirea celor mai bune soluţii de asigurare a includerii sociale şi a educaţiei corespunzătoare minorului elev. S-a apreciat că se impunea stabilirea unui program special educativ, cu participarea psihologului şcolar, care să fie în acord cu nevoile speciale de educaţie ale elevului. Minorul are dreptul la asigurarea educaţiei într-o unitate de învăţământ normală; atât timp cât nivelul său de inteligenţă este în medie, constituie discriminare obligarea sa la frecventarea cursurilor unei unităţi de învăţământ destinată copiilor cu handicap. Prin introducerea elevului în mediul şcolar şi prin supunerea sa unor cerinţe sociale şi educaţionale în dezacord cu nevoile sale, a fost încălcat de către reclamanți dreptul minorului la educaţie, drept care presupune acordarea unei educaţii potrivite nevoilor şi aptitudinilor sale emoţionale, sociale şi intelectuale. Colegiul Naţional „Gheorghe Munteanu Murgoci" Brăila avea obligaţia de a nu integra minorul în colectiv fără a-i asigura un program special de educaţie şi adaptare socială. De asemenea, Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila avea obligaţia, în virtutea atribuţiilor pe care le are de coordonare a procesului de învăţământ din cadrul unităţilor arondate, să ia măsurile necesare pentru stabilirea şi respectarea unui program special educaţional pentru minor. Aplicarea sancţiunii constând în mutarea disciplinară a elevului constituie discriminare, în lipsa încercări prealabile de integrare a minorului printr-un program educaţional special, cu atât mai mult cu cât celelalte unităţi de învăţământ de pe raza Inspectoratului au refuzat să consimtă la primirea minorului.  Discriminarea a constat în aplicarea aceluiași tratament educațional minorului elev, care necesită o intervenție specială, ca si celorlalți elevi, care nu necesitau un tratament special. De asemenea, în cazul Colegiul Naţional „Gheorghe Munteanu Murgoci" Brăila, a fost refuzat accesul la educație corespunzătoare pentru minor, ceea ce încalcă art. 11 alin. (1) din O.G. 137/2000, iar în cazul Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila, aceasta nu a luat toate măsurile pentru a înlătura discriminarea săvârsită (art. 2 alin. 4 din O.G. 137/2000). La data elaborării raportului, cauza se afla pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a recursurilor declarate de parțile procesuale. Cazul nr. 5 I. Obiectul cauzei: C.N.C.D. a fost sesizat cu privire la fapta de discriminare constând în limitarea participării la concursul pentru ocuparea funcției de Șef Serviciu Voluntar Situații de Urgență pentru primăria Biliești la persoanele de pâna la 47 ani, sex masculin, cu domiciliul în comuna Biliești stagiu militar satisfăcut și studii tehnice. II. Soluția dispusă de C.N.C.D. Analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate de către părți și dispozițiile legale aplicabile Colegiul director al C.N.C.D., prin Hotărârea nr. 376/04.06.2013, s-a decis că aspectele sesizate intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. 1, art. 2 alin. 6 și art. 7 alin. 2 din O.G. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată și s-a dispus sancționarea părții reclamate cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, potrivit art. 2 alin. (11) și art. 26 alin. (1) din O.G. 137/2000 coroborat cu art. 8 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al conravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. III. Controlul judecătoresc aplicat Hotărârii C.N.C.D. nr. 376/04.06.2013 emisă în dosarul nr. 31/2013 Hotărârea C.N.C.D. nr. 376/04.06.2013 a fost supusă controlului judecătoresc de către contravenientul Primarul comunei Bilieşti, jud. Vrancea, care a solicitat anularea actului administrativ-jurisdicțional adoptat de către C.N.C.D., ca nelegal și netemeinic. III.1. Rezumatul criticilor reclamantului Primarul comunei Bilieşti., jud. Vrancea.  În argumentarea acțiunii judecătorești, reclamantul a invocat, grosso modo, aspecte precum: - Aspectele de fapt reținute nu constituie contravenție, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 9 din O.G. 137/2000; - Criteriile de selecție pentru ocuparea postului de Șef Serviciu Voluntar Situații de Urgență nu a urmărit discriminarea participanților la concurs, ci a vizat angajarea unei persoane care în mod real , să protejeze, să apere, să intervină în situațiile ce fac obiectul activitații denumită generic – situații de urgență. III.2. Rezumatul apărărilor C.N.C.D.: C.N.C.D., prin reprezentantul instituției în fața instanței judecătorești (serviciul Juridic, Contencios și Contracte – Direcția Juridică), opina, în apărarea Horărârii C.N.C.D., că ceea ce interesează în sensul constatării discriminării, din perspectiva legislației interne și comunitare antidiscriminare, este dacă în speță se întrunesc constituentele juridice ale actului de discriminare, respectiv dacă tratamentul diferențiat are la bază unul dintre criteriile prevazute de lege, dacă se poate stabili un raport de de cauzalitate , respectiv dacă se identifică vreun drept lezat. Sub aspectul circumstanţei concretizate într-un tratament diferit, care întruneşte elementul constitutitv al art.2 alin.1, generic deosebire, restricţie, excludere, preferinţă, şi care faţă de obiectul dedus solutionării trebuie să fie materilizat, reţinem că în fapt primarul comunei Biliești, prin anunțul în cauză, impune mai multe condiții („sex, vârstă, domiciliu, cetăţenie şi stagiu militar precum şi condiţiile speciale cu privire la studii”). În acest sens, s- a reţinut ipso facto materializarea unei circumstante care dă naştere unei preferinţe, respectiv a excluderii în raport cu condițiile impuse. Persoanele care fac obiectul distincţiei induse în cauză, de plano, se află în situaţii analoage sau comparabile, sub aspectul vocaţiei de a participa în procesul de selecţie, în vederea angajării. Alăturat acestui aspect, se reţine că distincţia este indusă de existenţa unui criteriu suspect, materializat în mod expres, prin condiţionarea de „sex, vârstă, domiciliu, cetăţenie şi stagiu militar precum şi condiţiile speciale cu privire la studii”. Astfel, diferenţa de tratament implicită este determinată de existenţa unui criteriu, ceea ce indică fară echivoc raportul de cauzalitate între tratamentul indus și criteriul de „sex, vârstă, domiciliu, cetăţenie, stagiu militar precum şi/sau condiţiile speciale cu privire la studii”. În cauză este incident dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfacatoare. Efectul impunerii condiţiei de „sex, vârstă, domiciliu, cetăţenie, stagiu militar precum şi/sau condiţiile speciale cu privire la studii” asupra persoanelor care generic au vocaţia de a participa la selecţii în vederea angajării, este materializat fară echivoc, sub aspectul preferinţei, respectiv al excluderii implicite şi aduce atingere dreptului la muncă. III.3. Soluţia instanţei de judecată: Curtea de Apel Galați, prin Sentința nr. 97/2014, a respins acțiunea reclamantului, menținând, în acord deplin cu argumentele reprezentanților C.N.C.D., ca legală si temeinică Hotărârea nr. 376/04.06.2013. Instanța de fond a reținut că efectul impunerii condiției de “sex, vârstă, domiciliu, cetăţenie, stagiu militar precum şi/sau condiţiile speciale cu privire la studii” asupra persoanelor care generic au vocația de a participa la selecții în vederea angajării, este materializat fără echivoc, sub aspectul preferinței, respective al excluderii implicite și aduce atingere dreptului la muncă. S-a mai reținut că, în speță, con