Vezi raport

ual în calitate de „expert specializat”, se raportează astfel: - aprox. 143 soluţii de admitere; - aprox. 284 soluţii de respingere. Activitatea de avizare juridică şi contractare În cadrul Consiliului Naţional pentru Combatrea Discriminării s-a derulat în mod uzual şi constant, prin intermediul Direcţiei Juridice, activitatea de acordare a avizului de legalitate atât pentru documentele juridice ale entităţii, respectiv pentru celelalte măsuri ce urmau a fi luate de către conducerea instituţiei sau de către structurile departamentale în exercitarea atribuţiilor şi care estimau antrenarea răspunderii patrimoniale, cât şi pentru contractele de achiziţie publică, adecvat procedurilor specifice. Exemple din cazurile de contencios administrativ ale C.N.C.D. pe anul 2015 Cazul nr. 1 I. Obiectul cauzei: C.N.C.D. s-a sesizat din oficiu împotriva Primarului Municipiului Deva, în ceea ce priveşte neasigurarea condiţiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilităţi locomotorii. Autosesizarea C.N.C.D. a pus în discuţie şi încălcarea dreptului la demnitate al persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, prin modul în care acestea sunt obligate să utilizeze transportul în comun din municipiul Deva precum şi neluarea unor măsuri concrete pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii la transportul local. II. Soluţia dispusă de C.N.C.D. Prin Hotărârea nr. 251/30.04.2014 emisă în dosarul nr. 4A/2012, Colegiul Director al C.N.C.D. a stabilit că faptele autosesizate şi anume neasigurarea condiţiilor de transport pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii, reprezintă discriminare, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (4), coroborate cu prevederile art. 10 lit. g) şi h) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare precum şi potrivit prevederilor art. 9, art. 19 şi art. 20 din Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010. De asemenea, în baza prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, partea reclamată Primarul Municipiului Deva a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 2000 lei. III. Controlul judecătoresc aplicat Hotărârii C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014 emisă în dosarul nr. 4A/2012. Prin acţiunea formulată în faţa Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal (prin declinare de pe rolul Tribunalului Hunedoara – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal), reclamantul Primarul Municipiul Deva a chemat în judecată Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei de judecată să dispună:admiterea acţiunii, anularea în totalitate a Hotărârii C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014 emisă în dosarul C.N.C.D.nr. 4A/2012 ca fiind nelegală şi netemeinică şi suspendarea executării actului administrativ atacat. III.1. Rezumatul criticilor reclamantului Primarul Municipiului Deva:  La pronunţarea Hotărârii nr. 251/30.04.2014 în dosarul nr. 4A/2012, C.N.C.D. nu a avut în vedere legislaţia care stă la baza organizării şi gestionării serviciilor comunitare de utilităţi publice din categoria cărora face parte şi serviciul public de transport public local de călători în sensul în care sarcina organizării şi gestionării unui asemenea serviciu revine consiilor locale ca autorităţi deliberative şi nicidecum primarilor, care sunt autorităţi publice executive; Hotărârea C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014 este vădit netemeinică şi esenţial nelegală, mai mult decât atât este şi discriminatorie, întrucât C.N.C.D. nu a avut în vedere susţinerile Primarului Municipiului Deva cu privire la data încheierii contractului de concesionare a serviciului de transport public de călători la nivelul municipiului Deva, respectiv anul 2005, dată anterioară apariţiei şi mai ales intrării în vigoare a Legii privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. III.2. Rezumatul apărărilor C.N.C.D.: Examinând sesizarea, documentele depuse la dosar precum şi dispoziţiile legale incidente, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut faptul că, în municipiul Deva, din numărul total de 51 de mijloace de transport în comun (autobuze), un număr de doar 5 au fost adaptate, în mod corespunzător, pentru accesul persoanelor cu handicap adică doar 9,80% din totalul mijloacelor de transport în comun, însă celelalte mijloace de transport în comun, nu sunt adaptate. Acest lucru presupune că persoanele cu handicap locomotor din municipiul Deva sunt puse să aştepte până când vine un mijloc de transport local dotat cu facilităţile necesare. Totodată, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat faptul că, la nivelul municipiului Deva, persoanele cu handicap locomotor, nu pot utiliza linii întregi, pe care circulă doar mijloace de transport în comun neadaptate, ceea ce creează o atmosferă umilitoare la adresa persoanele cu dizabilităţi locomotorii, fiind incidente, astfel prevederile art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, neasigurarea pe toate mijloacele de transport comun local al transportului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii reprezintă discriminare directă, întrucât se creează o deosebire pe criteriul dizabilităţii, care are ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului de a beneficia de serviciile oferite în domeniul transportului public în comun. III.3. Soluţia instanţei de judecată:  Curtea de Apel Alba Iulia, prin Sentinţa civilă nr. 48/02.03.2015, a respins acţiunea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Deva împotriva Hot. C.N.C.D. nr. 251/30.04.2014 emisă în dosarul nr. 4A2014, ca nefondată şi a menţinut în integralitate actul administrativ-jurisdicţional emis de C.N.C.D., ca legală şi temeinică, pe baza următoarelor considerente: Din coroborarea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap cu prevederile art. 23, art. 36 alin. (2) lit. d), alin. (6) pct. 14, art. 63 alin. (1) lit. d) şi alin. (5) lit. c) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, rezultă că Primarul unităţii administrativ-teritoriale îşi păstrează obligaţia de a impune societăţii căreia i s-a atribuit contractul privind asigurarea transportul public local, respectarea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 448/2006 ...în ceea ce priveşte adaptarea mijloacelor de transport în comun, aflate în circulaţie în limitele tehnice, conform reglementărilor în vigoare; Primarul Municipiului Deva nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de prevederile art. 22 lit. b) din legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap întrucât din 51 de mijloace de transport în comun doar 5 sunt adaptate cu uşi de acces pentru persoanele cu handicap locomotor. La data elaborării Raportului, cauza se află în procedura de filtru pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca urmare a recursului declarat de Primarul Municipiului Deva. Cazul nr. 2 I. Obiectul cauzei: C.N.C.D. a fost sesizat cu privire la potenţiala faptă de discriminare săvârşită de Inspectoratul de Muncă Mureş prin inscripţionarea denumirii acestei instituţii exclusiv în limba română fapt ce duce la o discriminare faţă de comunitatea maghiară din municipiul Târgu Mureş, deşi populaţia localităţii este în pondere de 46,31% de etnici maghiari. II. Soluţia dispusă de C.N.C.D. Prin Hotărârea nr. 667/12.11.2014 emisă în dosarul nr. 195/2014, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat existenţa unui tratament diferenţiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.  De asemenea, partea reclamată Inspectoratul de Muncă Mureş a fost sancţionată cu avertisment potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. III. Controlul judecătoresc aplicat Hotărârii C.N.C.D. nr. 667/12.11.2014 emisă în dosarul nr. 195/2014. Prin acţiunea formulată în faţa Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul Inspectoratul de Muncă Mureş a chemat în judecată Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei de judecată să dispună admiterea acţiunii în contencios administrativ şi anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 667/12.11.2014 emisă în dosarul nr. 195/2014. III.1. Rezumatul criticilor reclamantului Inspectoratul de Muncă Mureş: Faptul că Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş nu a amplasat pe sediul său o tăbliţă cu denumirea instituţiei în limba maghiară, nu poate în niciun caz să ducă la concluzia că instituţia nesocoteşte în vreun fel cerinţele art. 19 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală; Inspectoratul de Muncă Mureş nu poate fi obligat la îndeplinirea unor prevederi legale care sunt aplicabile numai autorităţilor administraţiei publice locale; III.2. Rezumatul apărărilor C.N.C.D.: Examinând sesizarea, documentele depuse la dosar precum şi dispoziţiile legale incidente, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut faptul că, potrivit informaţiilor postate pe pagina oficială de internet a Consiliului Judeţean Mureş (http://www.cjmures.ro/inst_desc.htm) la meniul SERVICII PUBLICE DECONCENTRATE ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale organizate în judeţul Mureş la poziţia nr. 14 figurează reclamantul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş, cu sediul în mun. Târgu Mureş, str. Iuliu Maniu nr. 2. Având în vedere faptul că, primul element în relaţia de comunicare dintre un cetăţean şi autoritatea publică îl constituie identificarea corectă a spaţiului în care se desfăşoară activitatea autorităţii publice, considerăm că asigurarea folosirii limbii materne în raporturile dintre cetăţeni şi serviciile publice deconcentrate (obligaţie stabilită de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale) presupune şi inscripţionarea şi în limba minorităţii naţionale a plăcuţei care cuprinde denumirea acestuia (obligaţie stabilită de dispoziţiile art. 76 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale).  În concluzie, reclamantul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş reprezintă un serviciu public deconcentrat în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, organizat în judeţul Mureş şi are obligaţia de a se supune prevederilor art. 19 respectiv art. 76 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, în sensul de a asigura folosirea limbii maghiare în raporturile cu cetăţenii şi prin inscripţionarea şi în limba maghiară a denumirii instituţiei. III.3. Soluţia instanţei de judecată: Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Sentinţa civilă nr. 55/26.05.2015, a respins acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Muncă Mureş având ca obiect anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 667/12.11.2014 emisă în dosarul nr. 195/2014 ca nefondată şi a menţinut în integralitate actul administrativ-jurisdicţional emis de C.N.C.D., ca legal şi temeinic, pe baza următoarelor considerente: - inspectoratele teritoriale de muncă sunt asimilate serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, aspect ce rezultă din prevederile art. 14 din Legea nr. 108/1999, care stabilesc modalitatea de acordare a drepturilor salariale ale personalului încadrat la inspectoratele teritoriale, legiuitorul statuând că acestora le sunt aplicabile prevederile legale relative la serviciile publice deconcentrate; - diferenţa de tratament faţă de cetăţenii aparţinând minorităţii maghiare are la bază un criteriu interzis, în înţelesul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv cel al naţionalităţii, diferit de cea a naţionalităţii române majoritare. Aşa fiind, este cert că este realizată dubla condiţionare cerută de textul legal al art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000: prima, legată de existenţa în cauză a unei deosebiri, excluderi, restricţii sau preferinţe, pe baza unui criteriu interzis – cel al naţionalităţii diferite de cea a populaţiei majoritare; şi a doua, cea a realizării scopului/efectului urmărit prin deosebire/excludere/restricţie/preferinţă şi anume restrângerea folosinţei sau exerciţiului drepturilor recunoscute de lege – în speţă, cel de comunicare şi utilizare în raporturile autorităţii administraţiei publice a limbii materne, în ipoteza reglementată de art. 76 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale.  La data elaborării Raportului, cauza se află în procedura de filtru pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca urmare a recursului declarat de Inspectoratul de Muncă Mureş. Cazul nr. 3 I. Obiectul cauzei: Prin petiţia înregistrată la C.N.C.D., petenta C.A.M. – director agenţia ”Unirea Splai” Piraeus Bank România S.A., a sesizat o potenţială situaţie discriminatorie creată de societatea angajatoare, concretizată în modificarea contractului individual de muncă imediat după întoarcerea din concediul de creştere a copilului, în sensul schimbării în totalitate a atribuţiilor de director agenţie (atribuţii de conducere, supraveghere, coordonare şi control) în atribuţii de execuţie (arhivă), fapt ce a condus la încălcarea dreptului său la muncă respectiv la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare. II. Soluţia dispusă de C.N.C.D. Prin Hotărârea nr. 548/12.12.2012, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit că faptele sesizate de către petenta C.A.M. constituie discriminare potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 6 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. De asemenea, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a sancţionat partea reclamată Piraeus Bank România S.A. cu avertisment, în baza prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. III. Controlul judecătoresc aplicat Hotărârii C.N.C.D. nr. 548/12.12.2012 emisă în dosarul nr. 337/2012. Prin acţiunea formulată în faţa Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal (prin declinare de pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal), reclamanta Piraeus Bank România S.A. a chemat în judecată Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei de judecată să dispună anularea în totalitate a Hot. C.N.C.D. nr. 548/12.12.2012 emisă în dosarul nr. 337/2012 precum şi constatarea faptului că nu au fost comise acte de discriminare. III.1. Rezumatul criticilor reclamantei Piraeus Bank România S.A.: - Banca nu a încălcat prevederile art. 2 alin. (1) şi art. 6 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi astfel nu a săvârşit nicio faptă care ar putea să constituie un act sau fapt de discriminare în sensul Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi; - Banca a oferit locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a petentei, loc de muncă echivalent. III.2. Rezumatul apărărilor C.N.C.D.: Examinând sesizarea, documentele depuse la dosar precum şi dispoziţiile legale incidente, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut faptul că, reclamantul Piraeus Bank România S.A. avea obligaţia de a nu modifica raporturile de serviciu cu petenta C.A.M. pe baza unui criteriu discriminatoriu, cum este acela al situaţiei în care se afla aceasta de salariată întoarsă definitiv în unitate după încetarea concediului de creşterea şi îngrijirea copilului. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (2) şi (8) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, în situaţia în care o angajată se află în concediu de maternitate, în perioada în care primeşte stimulentul de inserţie sau în perioada de 6 luni de la revenirea definitivă a angajatei în unitate, angajatorul are obligaţia de a lua în considerare această situaţie specială în care se află angajata sa şi de a nu dispune modificarea sau încetarea raportului de serviciu, chiar dacă ar exista argumente obiective pentru aceasta. Însă, în prezenta cauză dedusă judecăţii, deşi salariul petentei C.A.M. a fost menţinut, acesteia nu i-au fost oferite condiţii de muncă echivalente astfel cum prevede legea, în mod expres, atribuţiile sale fiind schimbate în totalitate. Astfel, dacă anterior intrării în concediul de creşterea copilului, petenta avea atribuţii de conducere, supraveghere, coordonare şi control, deţinând funcţia de director sucursală, ulterior revenirii din concediul de creştere şi îngrijire copil, aceasta a fost mutată într-o sucursala Piraeus Bank unde desfăşoară şi în prez