Vezi raport RO

În acest sens, reţinem că în materia legislaţiei nediscriminare, astfel cum este transpus aquis-ul comunitar, pentru a ne găsi în situaţia unei fapte de hărţuire este necesară întrunirea cumulativă a elementelor constitutive acesteia. Astfel, fapta de victimizare se circumstanţiază într-un comportament care poate îmbrăca diferite forme. Formularea textului cuprinde sintagma „orice comportament”. Sintagma „orice comportament” denotă intenţia legiuitorului de a cuprinde o arie largă de comportamente, şi nu una restrictivă, ceea ce permite reţinerea unor calificări diferite în practică şi care pot să varieze de la caz la caz, circumscrise sub forma unor afirmaţii exprimate prin cuvinte, gesturi, acte sau fapte etc. Mobilul sau cauza comportamentului este determinat de un criteriu interent, care este în mod expres prevăzut de legiuitor, într-o listă

neexhaustivă, având în vedere că textul de lege prezintă într-o enumerare cu caracter determinat criteriul de „rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţa la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant”. Caracterul neexhaustiv este dat de însăşi sintagma „sau orice alt criteriu” alăturată criteriilor exprese. Sintagma „sau orice alt criteriu”, practic oferă posibilitatea reţinerii oricărui alt element nespecificat de lege, dar care este materializat ca fapt determinant în săvârşirea formei de discriminare denumită ca hărţuire. Manifestarea comportamentului pe baza oricăruia dintre criteriile prevăzute de lege „duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”. Acest element constitutiv al hărţuirii permite reţinerea acelor comportamente care, chiar dacă nu au fost săvârşite cu intenţie, produc efectul

de realizare al unui cadru definit ca „intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”. Acest aspect este cu atat mai evident cu cât însăşi Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, defineşte hărţuirea în art. 2 alin.3 ca „un comportament nedorit pe bază de etnie sau rasă care are ca scop sau ca efect violarea demnităţii unei persoane şi crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv.” Includerea hărţuirii ca formă de discriminare în aquis-ul comunitar şi transpunerea acestuia în legislaţia naţională este extrem de importantă. Discriminarea nu se manifestă per se, doar sub forma unor prevederi normative sau practici, dar şi sub forma comportamentelor care creează un impact asupra mediului în general, variind de la violenţa fizică la remarci sau

afirmaţii cu caracter rasist, până la ostracizare generală. Această formă de discriminare aduce atingere demnităţii sub aspect psihic şi emoţional persoanelor aparţinând unei minorităţi sau alteia (vezi „A comparison between the EU Racial Equality Directive and the Starting Line” în I. Chopin and J. Niessen, The Starting line and the Incorporation of the Racial Equality Directive into Natioal Laws of the EU Member States and Accession States, 2001, pag. 26, 27) (Extras din Hotărârea nr. 103/18.02.2008, similar a se vedea Hotărârea nr. 208/20.02.2008, Hotărârea nr. 613/13.11.2008,

106