Vezi raport RO

Decizia civilă nr. 1530/2009 şi Decizia civilă nr. 2758/2009. Astfel, Colegiul trebuie să analizeze din mijloacele de probă şi din înscrisurile aflate la dosar, în ce măsură se poate reţine un raport de cauzalitate direct sau indirect între faptele imputate şi criteriile invocate în cauză (Extras din Hotărârea CNCD nr. 185 din 19.07.2010)33.

II. ARTICOLUL 2 ALIN. 3 DIN DIRECTIVA 2000/78/CE

Transpunerea conceptului de hărţuire ca formă de discriminare. Interpretare concept.

Colegiul Director se raportează la prevederile art. 2 alin. 5 din O.G. nr.137/2000, cu modificările şi completările ulterioare, republicată. Potrivit art. 2 alin.5: „Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”. Hărţuirea reprezintă o formă de discriminare, introdusă de legiuitorul român în procesul de transpunere a prevederilor Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul

Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000 şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000. Colegiul ia act că potrivit art. 2 alin. (3) din Directiva 2000/78/CE „Hărţuirea este considerată o formă de discriminare, atunci când se manifestă un comportament nedorit legat de unul dintre motivele prevăzute la art.1 (n.n. religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală) care are ca scop sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. În acest context, noţiunea de hărţuire poate fi definită în conformitate cu legislaţiile şi practicile

naţionale ale statelor membre”. Potrivit art. 2 alin.5 din O.G. nr. 137/2000, republicată, care transpune Art. 2 alin.3 din Directiva 2000/78/CE: „Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”.

33 Hotărârea CNCD nr. 185 din 19.07.2010, motivare redactată de către Dezideriu Gergely, membru în Colegiul CNCD.

105