Vezi raport RO

arcina persoanei vătămate obligaţia de a urma o procedură administrativ-jurisdicţională prealabilă sesizării instanţei de judecată, ci numai posibilitatea de a opta între cele două căi de valorificare a dreptului, astfel încât nu se poate vorbi de încălcarea textului art. 21 alin. (4) din Constituţie”. 11.10.3. Prin Decizia nr. 1494 din 10 noiembrie 200924, Curtea Constituţională a statuat că reglementările din Art. 20 alin. 8-10 din O.G. nr. 137/2000 privind comunicarea hotărârii Colegiului şi termenul de contestare a acesteia satisfac exigenţele impuse de normele constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Legea fundamentală şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 11. Concluzii 11.11.1. Modificarea statutului Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării din organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, în autoritate de stat, autonomă, aflată sub control parlamentar (art. 16, art.17, art.18 din legea nr. 324/2006), aşa cum rezultă şi din concluziile Comisiei Europene, îndeplineşte standardul de independenţă prevăzut în legislaţia europeană în materia nediscriminării. 11.11.2. Consiliul investighează, constată şi monitorizează fapte de discriminare (art.19 alin.1 lit.c, lit.d din Legea nr. 324/2006) în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (art.13 alin.2, teza a doua), 21 Idem 22 Decizie nr. 444 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 331 din 19 mai 2009. 23 Decizie nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 887 din 18 decembrie 2009. 24 Decizie nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 909 din 24 decembrie 2009. 42 Recomandarea ECRI nr. 7 (Capitol 5, pct. 24) Rezoluţia Adunării Generale ONU nr. 48/134 din 1993 (Capitolul Principii cu privire la statutul comisiilor cu competenţe cvasi-jurisdicţionale). 11.11.3. Consiliul realizează rapoarte anuale de activitate, independente şi sunt supuse dezbaterii şi aprobării Parlamentului (art. 22 alin. 2 din Legea nr. 324/2006) corespunzător Recomandării ECRI nr. 2 (Capitol 5, Principiul 5, pct. 3) şi Directivei Consiliului nr. 2000/43/CE (art. 13 alin. 2, teza finală), Rezoluţia Adunării Generale ONU nr. 48/134 din 1993. (Capitolul Competenţe şi responsabilităţi pct. 3 lit. a). 11.11.4. Consiliul acordă asistenţă de specialitate victimelor discriminării (art. 19 al.1 lit.e) conform cu Recomandarea ECRI nr. 7 (Capitol 5, pct. 24) şi cu Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (art. 13 alin. 2 teza întâi). 11.11.5. Consiliul elaborează şi aplică politici publice, este responsabil cu armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative în domeniul nediscriminării (art. 18 alin.1 şi alin.2 din Legea nr. 324/2006) în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (art.13 alin.2 teza finală) şi Recomandarea ECRI nr. 7 (Capitol 5, pct.24) Rezoluţia Adunării Generale ONU nr. 48/134 din 1993 (Capitolul Competenţe şi responsabilităţi, pct. 3 lit. a) şi lit. b). XII. Dialogul cu organizaţiile neguvernamentale (ARTICOLUL 14) şi legea naţională de transpunere 1. „DIALOGUL CU ONG-URILE” ÎN DIRECTIVA CADRU 12.1.1. Potrivit art. 14 din Directiva cadru: Statele membre încurajează dialogul cu organizaţiile neguvernamentale care au, conform practicilor şi legislaţiilor naţionale, interesul legitim să contribuie la lupta împotriva discriminării pe baza unuia dintre criteriile prevăzute în art. 1, în vederea promovării principiului egalităţii de tratament. 2. „CONSULTAREA ONG-URILOR” ŞI LEGEA NAŢIONALĂ 12.2.1. Potrivit Art. 18 alin.1 şi 2 din O.G. nr. 137/2000 republicată: Art. 18: „Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării (…) legii (n.n. în domeniul său de activitate) (2) Consiliul elaborează şi aplică politici publice în materia nediscriminării. În acest sens, Consiliul va consulta autorităţile publice, organizaţiile neguvernamentale, sindicatele şi alte entităţi legale care urmăresc protecţia drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării. 43 XIII. Sancţiuni în Directiva cadru (ARTICOLUL 15) şi legea naţională de transpunere 1. „SANCŢIUNI” ÎN DIRECTIVA CADRU 11.1.1. Potrivit art. 17 din Directiva cadru: Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul nerespectării dispoziţiilor naţionale adoptate conform prezentei directive şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancţiunile astfel prevăzute, care pot consta în despăgubiri pentru victimă, trebuie să fie efective, proporţionale şi disuasive. Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la 2 decembrie 2003, iar toate modificările ulterioare aferente, în cel mai scurt timp. 2.SANCŢIUNI PREVĂZUTE ÎN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ 11.2.1. Potrivit art. 26 alin.1 şi 2 din O.G. nr. 137/2000 republicată, săvârşirea contravenţiilor prevăzute de acest act normativ atrage, după caz, sancţionarea cu avertisment sau amendă contravenţională. Art. 26: (1) Contravenţiile prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (7), art. 5-8, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) şi (6), art. 12, art. 13 alin. (1), art. 14 şi 15 se sancţionează cu amenda de la 400 lei la 4.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 600 lei la 8.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate. (2) Sancţiunile se aplica şi persoanelor juridice. 44  CAPITOL II PLÂNGERI ŞI CONSTATĂRI DE DISCRIMINARE PE BAZA CRITERIILOR INCINDENTE DIRECTIVEI 2000/78/CE 45  I. Plângeri adresate CNCD sub incidenţa legii naţionale anti-discriminare Numărul plângerilor adresate CNCD de la înfiinţare (august 2002) până la data raportării (decembrie 2010) este de 4453. Acest număr cuprinde plângerile adresate pe baza tuturor criteriilor de discriminare interzise de către legea naţională. Fig. 1 Plângeri adresate CNCD 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Criteriu Boală cronică necontagioasă 0 0 6 2 3 2 4 2 0 Orientare sexuală 1 5 6 9 6 7 6 6 4 Infectare HIV/Sida 0 1 15 10 5 3 7 1 3 Limbă 0 2 1 2 2 7 11 13 16 Convingeri 4 12 23 19 8 10 14 13 4 Religie 2 9 9 11 8 12 15 6 6 Categorie defavorizată 2 0 10 6 4 26 22 9 7 Vârstă 6 11 14 17 10 10 24 10 9 Gen (Sex) 3 14 13 9 11 22 32 9 18 Naţionalitate 1 12 21 39 20 39 54 28 42 Dizabilitate 3 31 18 21 20 70 55 49 38 Etnie 34 66 45 85 69 82 62 62 54 Altele 52 184 108 61 132 32 159 96 83 Rasă 0 0 1 1 2 0 0 2 1 Categorie Socială/ Socio-profesională 26 126 63 90 132 514 372 222 193 Total 134 473 353 382 432 836 837 528 478 Tabelul de mai sus (Fig.1) indică tendinţele înregistrate anual, plângerile adresate CNCD cunoscând o creştere progresivă, maximul fiind înregistrat în anul 2008. În anul 2009 s-a înregistrat o scădere a numărului plângerilor, în mare măsură explicabilă prin modificarea legislaţiei anti-discriminare (O.G. nr. 137/2000, republicată), în special O.U.G. nr. 75/2008 prin care s-a delimitat competenţa CNCD în raport cu măsurile legislative în domeniul salarizării personalului din sistemul bugetar şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 997/2008 prin care s-a statuat că CNCD nu are competenţă de a se 46  pronunţa asupra discriminării care îşi are izvorul direct în conţinutul unor norme legislative25. Raportul descrescător al plângerilor adresate CNCD în anul 2009 se reflectă şi în numărul plângerilor care vizează discriminarea pe baza categoriei socio- profesionale. Dacă în anul 2007 din totalul celor 836 de plângeri, 515 vizau categorii sociale, respectiv socio-profesionale, în anul 2008 numărul acestor plângeri a scăzut la 372, iar în anul 2009 la 222. Astfel, s-a înregistrat o scădere de aproximativ 50% a plângerilor privind discriminarea pe baza acestui criteriu faţă de anul 2007 şi de aproximativ 40% faţă de anul 2008. Explicaţia pentru această descreştere, în opinia CNCD, este strâns legată de modificarea competenţelor CNCD, pe cale legislativă respectiv, în urma controlului de constituţionalitate. II. Plângeri adresate CNCD privind criteriul de religie, convingeri, dizabilitate, vârstă, orientare sexuală Din totalul celor 4453 de plângeri adresate CNCD (2002-2010), aproximativ 651 de plângeri au vizat discriminarea pe criteriul de religie sau convingeri, dizabilitate, vârstă şi orientare sexuală. 305 de plângeri au vizat discriminarea pe criteriul de dizabilitate, 185 pe criteriul de apartenenţă religioasă sau convingeri, 111 de plângeri pe criteriul de varsta şi aproximativ 50 de plângeri pe criteriul de orientare sexuală. Fig. 2 Plângeri adresate CNCD pe baza criteriilor din Directiva 2000/78/CE 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Criteriu Religie 2 9 9 11 8 12 15 6 6 Convingeri 4 12 23 19 8 10 14 13 4 Dizabilitate 3 31 18 21 20 70 55 49 38 Vârstă 6 11 14 17 10 10 24 10 9 Orientare sexuală 1 5 6 9 6 7 6 6 4 Total plângeri 16 68 70 77 52 109 114 84 61 25 Pentru detalii a se vedea Capitolul 1 Măsuri de transpunere a Directivei 2000/78/CE în legislaţia naţională, Secţiunea XI bis CNCD şi îndeplinirea standardelor de independenţă instituţională in contextul Directivei 2000/43/CE, pct. 7 şi pct.8. 47  În raport cu numărul total de plângeri adresat CNCD şi comparativ cu cele pe baza criteriului de religie, convingeri, dizabilitate, vârstă şi orientare sexuală, un procent relevant este deţinut de sesizările privind discriminarea pe baza dizabilităţii (între 5-9%). Procentul acestora este semnificativ mai mare în raport cu cele care vizează orientarea sexuală sau apartenenţa religioasă. Doar în anii 2004-2005 s-a înregistrat un număr relativ apropiat de plângeri pe criteriul de dizabilitate, vârstă şi convingeri (aprox. 5%). În rest, s-au înregistrat diferenţe de trei-patru procente. Fig. 3 Procentul plângerilor adresate CNCD pe baza criteriilor din Directiva 2000/78/CE 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Criteriu Religie 1,49% 1,90% 2,54% 2,87% 1,85% 1,43% 1,79% 1,13% 1,25% Convingeri 2,98% 2,53% 6,51% 4,97% 1,85% 1,19% 1,67% 2,46% 0,83% Dizabilitate 2,23% 6,55% 5,09% 5,49% 4,62% 8,37% 6,57% 9,28% 7,94% Vârstă 4,47% 2,32% 3,96% 4,45% 2,31% 1,19% 2,86% 1,89% 1,88% Orientare sexuală 0,74% 1,05% 1,69% 2,35% 1,38% 0,83% 0,71% 1,13% 0,83% Total plângeri CNCD 134 473 353 382 432 836 837 528 478 III. Soluţii de admitere a plângerilor pe criteriul de religie, convingeri, dizabilitate, vârstă, orientare sexuală Având în vedere domeniul de aplicare a legii naţionale (protecţia împotriva discriminării dincolo de obiectivul Directivei 2000/78/CE – raporturi de muncă), CNCD a constatat fapte de discriminare incidente raporturilor de muncă, însă şi în legătură cu accesul la bunuri şi la servicii sau alte domenii (protecţie socială, sănătate, educaţie, protecţia demnităţii personale). Fig. 4 Plângeri şi constatări (ex officio) discriminare: RELIGIE/CONVINGERI 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Nr. plângeri 6 21 32 30 16 22 29 19 10 Nr. constatări muncă - 1 2 4 1 2 4 3 1 Nr. constatări Bunuri, servicii Demnitate - - - 2 1 3 - 2 1 Procent - 3,84% 6,25% 20% 12,6% 22,7% 13,7% 26,3% 20% 48  Fig. 5 Plângeri CNCD şi constatari (ex officio) discriminare: DIZABILITATE 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Nr. plângeri 3 31 18 21 20 70 55 49 38 Nr. constatări muncă - - 1 1 - 3 - 4 1 Bunuri, servicii Demnitate - - - 2 2 3 5 3 6 Procent - - 5,5% 14,2% 10% 8,5% 9,09% 18,5% 18,4% Fig. 6 Plângeri CNCD şi constatări (ex officio) discriminare: VÂRSTĂ 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Nr. plângeri 6 11 14 17 10 10 24 10 9 Nr. constatări muncă - 1226 5 16 5 5 5 - 1 Bunuri, servicii Demnitate - 1 - - 1 - 2 - 1 Procent 54,4% 35,7% 94,1% 60,0% 50,0% 29,1% - 22,2% Fig. 7 Plângeri CNCD şi constatări discriminare: ORIENTARE SEXUALĂ 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Nr. plângeri 1 5 6 9 6 7 6 6 4 Nr. constatări muncă - - - - - 1 - - - Bunuri, servicii Demnitate - - 1 4 - 2 1 1 1 Procent - - 16,6% 44,4% - 42,8% 16,6% 16,6% 25% 26 În 5 cazuri s-a constatat discriminarea urmare a plângerilor şi în 7 cazuri urmare a autosesizării CNCD 49  VI. Domeniile în care s-a manifestat discriminarea în cazurile constatate de către CNCD Astfel cum se poate remarca din Fig. 8, majoritatea cazurilor de discriminare au vizat condiţiile de angajare, în mod special pe cele care impuneau criterii de selecţie pe bază de vârstă, fără ca acestea să constituie o cerinţă ocupaţională a postului. În cazul p