Vezi raport RO

stenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea poate aduce, în apărarea sa, orice mijloace de probă, pentru a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice”. 9.2.4. În data de 10.12.2010, proiectul de lege a fost comunicat Camerei Deputaţilor (camera decizională), spre dezbatere şi adoptare. 29 X. Victimizarea în Directiva cadru (ARTICOLUL 11) şi legea naţională de transpunere 1. VICTIMIZAREA ÎN DIRECTIVA CADRU 10.1.1. Potrivit art. 11 din Directiva cadru: Statele membre introduc în sistemul lor juridic intern măsurile necesare pentru protecţia lucrătorilor împotriva concedierii sau a oricărui alt tratament nefavorabil din partea angajatorului aplicat ca reacţie la o plângere formulată la nivel de întreprindere sau orice alte proceduri legale vizând respectarea principiului egalităţii de tratament. 2. VICTIMIZAREA ÎN LEGEA NAŢIONALĂ 10.2.1. Conceptul de victimizare a fost introdus în legislaţia naţională prin O.G. nr. 77/2003 şi amendat prin Legea nr. 27/2004. Potrivit art. 2 alin. 7 din O.G. nr. 137/2000 republicată: Constituie victimizare şi se sancţionează contravenţional conform prezentei ordonanţe orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării. 30 XI. Organisme de Promovare a Egalităţii de Tratament în contextul Directivelor europene 1. ORGANISME DE PROMOVARE A EGALITĂŢII – DIRECTIVA 2000/43/CE 11.1.1. Potrivit art. 13 din Directiva 2000/43/CE: (1) Statele membre desemnează un organism sau mai multe organisme pentru promovarea egalităţii de tratament faţă de toate persoanele, fără discriminare pe baza rasei sau a originii etnice. Aceste organisme pot face parte din agenţii acreditate la nivel naţional pentru apărarea drepturilor omului sau respectarea drepturilor persoanelor. (2) Statele membre trebuie să ia măsuri pentru ca în competenţele acestor organisme să fie incluse: - acordarea de asistenţă independentă victimelor discriminării în urmărirea plângerilor lor de discriminare, fără a aduce atingere dreptului victimelor şi al asociaţiilor, organizaţiilor şi al altor persoane juridice menţionate la articolul 7 alineatul (2); - desfăşurarea unor studii independente privind discriminarea; - publicarea unor rapoarte independente şi formularea de recomandări în orice problemă legată de o asemenea discriminare. XI. bis Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi îndeplinirea standardelor de independenţă instituţională in contextul Directivei 2000/43/CE 1. Înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării 11.1.1. Ordonanţa de Guvern nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial nr. 781 din 2 septembrie 2000, referindu-se la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în art. 23 alin. 1 prevedea că este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului. La rândul său, alin. (2) al aceluiaşi articol dispunea că structura organizatorică şi celelalte atribuţii ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării vor fi reglementate prin Hotărâre a Guvernului. Caracterul de organ al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, al CNCD este înscris subsecvent în art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1194/2001 care adaugă şi faptul că acesta are personalitate juridică. Prin urmare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în formula adoptată iniţial, era organ al administraţiei de stat centrale de specialitate în subordinea directă a Guvernului, organizat distinct de ministere. 31 11.1.2. Prin Hotărârea de Guvern nr. 1194 din 27 noiembrie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, publicată în Monitorul Oficial nr. 792 din 12 decembrie 2001 s-a prevăzut, conform art. 4 alin. 1 că „(1) Preşedintele este numit şi eliberat din funcţie prin Decizia Primului-Ministru, din rândul membrilor Colegiului director”. Potrivit art. 5 „(1) Membrii Colegiului director sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin Decizia Primului-Ministru”, iar „(2) În vederea numirii membrilor Colegiului director Ministerul Informaţiilor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prezintă Primului-Ministru câte trei propuneri (...)” şi „(3) Primul-Ministru va numi câte un membru din rândul celor trei propuşi de către fiecare dintre autorităţile publice prevăzute la alin. (2)”. 2. Deciziile Consiliului Uniunii Europene cu privire la procesul de aderare al României şi instituţii de combatere a discriminării 11.2.1. Parteneriatul de Aderare cu România din 1999, revizuit în 2000, prevede la capitolul Criteriul Politic/Drepturile Omului, Secţiunea Obiective pct. 4.2. „Termen Mediu” ca prioritate recomandarea de a se „implementa măsuri pentru combaterea discriminării, inclusiv în cadrul administraţiei publice”1. 11.2.2. Prin Decizia Consiliului Uniunii Europene 2002/92/EC, ptc. 6, Consiliul UE arată că „în vederea pregătirii pentru aderare, România trebuie să continue să revizuiască programul său naţional pentru adoptarea acquis-ului. Astfel, Consiliul, în conformitate cu Art. 2 din normele (EC) nr. 622/98, a stabilit principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi condiţiile din Parteneriatul de Aderare cu România. Capitolul 4. Priorităţi şi obiective intermediare, Secţiunea Criteriu Politic/Drepturile omului şi protecţia minorităţilor, include ca prioritate care trebuie îndeplinită de România, i.e. „înfiinţarea şi asigurarea funcţionării corespunzătoare a instituţiilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de discriminare”2. De asemenea, la capitolul Criteriu Economic, secţiunea Politici sociale şi angajare, se include obligaţia României de a „adopta legislaţia secundară pentru combaterea discriminării şi dezvoltarea unui plan pentru implementare”. 1 A se vedea Accession Partnership with Romania (1999, revised February 2000) - political criteria/human rights; 4.2 Medium term: Political criteria: ”(…) implement measures aimed at fighting discrimination (including within the public administration)”. 2 A se vedea Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, L44/82, 14.2.2002, Council Decission on the principles, priorities, intermediate objectives and conditions contained in the Accession Partnership with Romania (2002), Political criteria, Human rights and minority protection, “(…) Establish and ensure the due functioning of institutions to prevent and combat all forms of discrimination (…)”. 32 11.2.3. Priorităţile României în vederea aderării au fost reiterate şi revizuite prin Decizia Consiliului Uniunii Europene 2003/397/EC3 cu privire la principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi condiţiile din Parteneriatul de Aderare cu România. Consiliul Uniunii Europene a decis la capitolul 4. Priorităţi, Secţiunea Criteriul Politic în mod expres „continuarea alinierii la acquis-ul în materia nediscriminării şi implementarea corespunzătoare prin asigurarea funcţionării operaţionale a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării”. La capitolul Criteriu Economic, secţiunea Politici sociale şi angajare, Consiliul UE reiterează obligaţia României de a continua alinierea la acquis-ul în materia nediscriminării şi să asigure implementarea sa”. Implementarea Parteneriatului de aderare şi a obligaţiilor asumate prin Deciziile Consiliului Uniunii Europene au fost monitorizate în virtutea art. 2 din Decizia 2002/92/EC şi 2003/397/EC de instituţiile de Acord European şi instituţiile Consiliului cărora Comisia Europeană le-a prezentat rapoarte periodice. 3. Criticile Comisiei Europene cu privire la transpunerea acquis-ului în materia nediscriminării şi independenţa CNCD 11.3.1. Comisia Europeană, începând cu sfârşitul anului 1998, a monitorizat regulat progresele înregistrate de statele candidate la UE din Europa Centrală şi de Est în procesul de pregătire a aderării. În privinţa României, Comisia a publicat în fiecare an Raportul Periodic privind procesul de aderare la Uniune, monitorizând, între altele, în mod special, alinierea României la acquis-ul în materia nediscriminării. În acest sens, sunt prezentate mai jos concluziile Comisiei Europene din anii 2000-2005 cu privire la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi transpunerea acquis-ului. Raportul Periodic al Comsiei Europene din anul 2000: „eforturi substanţiale sunt necesare în vederea transpunerii acquis-ului”. 11.3.2. Comisia Europeană a apreciat adoptarea Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 reţinând în Raportul din anul 2000 că „în septembrie un progres important s-a înregistrat prin adoptarea, de către Guvern, a legislaţiei privind interzicerea discriminării de către funcţionarii publici, indivizi, companii private şi operatori economici pe criteriul de naţionalitate, rasă, etnie, vârstă, gen şi orientare sexuală. Sancţiuni severe au fost prevăzute pentru încălcarea prevederilor în cauză. Această iniţiativă reprezintă un pas foarte pozitiv, însă o legislaţie secundară şi revizuirea aspectelor instituţionale vor fi necesare înainte ca prevederile din Ordonanţă să fie aplicabile. Este, deci, 3 A se vedea Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, L145/26, 12.6.2003, Council Decission on the principles, priorities, intermediate objectives and conditions contained in the Accession Partnership with Romania; “Continue alignment of the acquis on anti- discrimination and ensure its proper implementation by making the Romanian National Council for Combating Discrimination fully operational”. 33 prea devreme pentru a măsura efectivitatea acestei măsuri”4. În acelaşi sens, se arată că „implementarea acestei legislaţii care, inter alia, urmăreşte transpunerea prevederilor Directivei CE, în baza art. 13 al Tratatului, cu privire la discriminarea pe criteriul de origine cadru sau etnică, va presupune un efort substanţial şi o continuă atenţie”.5 Raportul Periodic al Comisiei Europene din anul 2001: „legislaţie neoperaţională şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a fost înfiinţat”. 11.3.3. Comisia Europeană reiterează importanţa adoptării Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare opinând că, în linii mari, actul normativ este în linie cu Directiva 78/2000, precum şi cu recentele recomandări ale Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei, însă constată că „Ordonanţa este neoperaţională deoarece legislaţia secundară nu a fost adoptată, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a fost înfiinţat”6. Raportul Periodic al Comisiei Europene din anul 2002: „C.N.C.D. nu este o instituţie independentă”. 11.3.4. În anul 2002, Comisia Europeană îşi exprimă în mod expres preocuparea faţă de statutul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, astfel cum a fost înfiinţat prin O.G. nr. 137/2000 şi, subsecvent, prin H.G. nr.1194/2001 şi H.G. nr. 1514/2002. Raportul Comisiei subliniază că „este necesară amendarea legislaţiei pentru a fi în conformitate cu acquis-ul 4 A se vedea Regular Report from the Commission on Romania’s Progress towards accession; 8 November 2000; pagina 21, “In September 2000, one important development was the introduction, by government ordinance, of new legislation prohibiting discrimination by public employees, individuals, private companies and economic operators on the grounds of nationality, race, ethnicity, age, gender, or sexual orientation. Heavy fines have been established for violating its provisions. This initiative is a very positive step – but both further secondary legislation and revised institutional arrangements will be necessary before the provisions contained in the ordinance can be applied. It therefore remains too early to assess the effectiveness of this measure”. 5 A se vedea Idem; pagina. 59 “The implementation of this legislation (which, inter alia,aims to transpose the provisions of the EC Directive, based on Art. 13 of the Treaty, relative to discrimination on the grounds of race or ethnic origin), will require substantial effort and continuous attention”. 6 A se vedea 2001 Regular Report from the Commission on Romania’s Progress towards accession, 13.11.2001; pagina 22 “(…) The ordinance covers rights defined in relevant international agreements and is broadly in line with the Council Directive on Implementing the Principle of Equal Treatment between Persons Irrespective of their Racial and Ethnic Origin as well as recent recommendations of the European Commission against Racism and Intolerance. However the ordinance is not yet operational since the necessary secondary legislation has not been adopted and the implementing body, the National Council for Preventing and Combating Discrimination, has not yet been established. Despite these delays, this legislation should, when implemented, represent a positive development by providing legal protection against discrimination on various grounds, including ethnic origin, language, religion and sexual orientation”. 34 în baza prevederilor art. 13 din Tratatul CE” şi în ceea ce priveşte CNCD arată că „în practică, nu este o instituţie independentă de vreme ce rămâne subordonată administrativ Guvernului”7. Raportul Periodic al Comisiei Europene din anul 2003: „C.N.C.D. rămâne subordonat Guvernului (...) se limitează capacitatea de a acţiona independent”. 11.3.5. Raportul Comisiei din anul 2003 apreciază progresele semnificative înregistrate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării „în primul an de activitate, precum şi impunerea sancţiunilor în cazurile de discriminare care au constituit o demonstraţie importantă a autorităţii Consiliului”. Comisia subliniază în continuare că „noile prevederi legale au clarificat responsabilităţile Consiliului, însă un număr de aspecte legislative rămâne nerezolvat. Cadrul legal trebuie revizuit pentru a clarifica rolul Consiliului în raport cu alte instituţii publice”. Aspectul lipsei independenţei este reiterat de Comisia Europeană şi „astfel cum a notat şi în Raportul Periodic din anul anterior, faptul că CNCD rămâne administrativ subordonat Guvernului pare a limita capacitatea sa de a acţiona independent”8. În cadrul Raportului, Comisia Europeană apreciază că „ar trebui notat faptul că dintre ţările candidate, România este prima care are o instituţie de egalitate funcţională”9. 7 A se vedea 2002 Regular Report from the Commission on Romania’s Progress towards accession, 9.10.2002; pagina 29; ”However, amendments to the law will be needed in order to fully conform with the acquis based on Article 13 of the EC Treaty, notably with regard to indirect discrimination and the burden of proof. (…) The decision setting up the Council states that it will operate independently of any institution or public authority. However, in practice it is not an independent body as it remains administratively subordinate to the Government” şi pagina 85 “The National Council for Combating Discrimination was established in August 2002. These are positive developments although amendments to the law will be needed in order to fully conform with the acquis”. 8 A se vedea 2003 Regular Report from the Commission on Romania’s Progress towards accession, pagina 22 “The National Council for Combating Discrimination has made significant progress during its first year of activity and the issuing of decisions sanctioning cases of discrimination has been an important demonstration of its authority. New legal provisions have clarified the responsibilities of the National Council. However, a number of the gaps in the legislative framework raised in last year’s Regular Report have not been resolved (i.e. indirect discrimination and the burden of proof). The legal framework also needs to be revised in order to clarify the role of the National Council vis-à-vis other public institutions. As noted in last year’s Regular Report, the fact that the National Council remains administratively subordinate to the government appears to limit its capacity to act independently (…)”. 9 A se vedea Idem, pagina 79; “It should be noted that among the acceding and candidate countries Romania is the first to have a functioning equality body”. 35 Raportul Periodic al Comisiei Europene din anul 2004: „ar trebui întărită capacitatea C.N.C.D.” 11.3.6. Comisia Europeană analizează activitatea de prevenire şi combatere a discriminării desfăşurată de CNCD apreciind, între altele, că „instituţia şi-a demonstrat capacitatea în privinţa deciziilor: instanţele de judecată confirmând existenţa discriminării în soluţiile contestate, deşi sancţiunile aplicate au fost invalidate în diferite cazuri”. „Noile prevederi legislative adoptate în februarie 2004 au reprezentat un progres în transpunerea acquis-ului în materia nediscriminării, însă unele elemente ale unui mecanism anti-discriminare eficient, precum inversarea sarcinii probei sau datele statistice pentru demonstrarea discriminării indirecte, încă li